În acest tutorial, veți învăța cum să utilizați funcția timeit din modulul timeit al lui Python. Veți învăța cum să cronometrați expresii și funcții simple în Python.
Cronometrarea codului vă poate ajuta să obțineți o estimare a timpului de execuție a unei bucăți de cod și, de asemenea, să identificați secțiunile de cod care trebuie optimizate.
Vom începe prin a învăța sintaxa funcției timeit a lui Python. Și apoi vom codifica exemple pentru a înțelege cum să-l folosiți pentru a cronometra blocuri de cod și funcții din modulul dvs. Python. Sa incepem.
Cum să utilizați funcția Python timeit
Modulul timeit face parte din biblioteca standard Python și îl puteți importa:
import timeit
Sintaxa de utilizare a funcției timeit din modulul timeit este prezentată mai jos:
timeit.timeit(stmt, setup, number)
Aici:
- stmt este fragmentul de cod al cărui timp de execuție urmează să fie măsurat. Puteți să-l specificați ca un șir Python simplu sau un șir cu mai multe linii sau să treceți numele apelabilului.
- După cum sugerează și numele, setarea denotă fragmentul de cod care trebuie să ruleze o singură dată, adesea ca o condiție prealabilă pentru rularea stmt. De exemplu, să presupunem că calculați timpul de execuție pentru crearea unui tablou NumPy. În acest caz, importarea numpy este codul de configurare, iar crearea efectivă este instrucțiunea care urmează să fie cronometrată.
- Numărul parametrului indică de câte ori este rulat stmt. Valoarea implicită a numărului este 1 milion (1000000), dar puteți seta și acest parametru la orice altă valoare la alegere.
Acum că am învățat sintaxa pentru a folosi funcția timeit(), să începem să codificăm câteva exemple.
Cronometrarea expresiilor simple Python
În această secțiune, vom încerca să măsurăm timpul de execuție al expresiilor simple Python folosind timeit.
Porniți un Python REPL și rulați următoarele exemple de cod. Aici, calculăm timpul de execuție al operațiunilor de exponențiere și împărțire a etajului pentru 10000 și 100000 de rulări.
Observați că trecem instrucțiunea pentru a fi cronometrată ca șir Python și folosim punct și virgulă pentru a separa diferitele expresii din instrucțiune.
>>> import timeit
>>> timeit.timeit('3**4;3//4',number=10000)
0.0004020999999738706
>>> timeit.timeit('3**4;3//4',number=100000)
0.0013780000000451764
Rularea Python timeit la linia de comandă
De asemenea, puteți utiliza timeit la linia de comandă. Iată echivalentul în linia de comandă al apelului funcției timeit:
$ python-m timeit -n [number] -s [setup] [stmt]
- python -m timeit reprezintă că rulăm timeit ca modul principal.
- n este o opțiune de linie de comandă care indică de câte ori ar trebui să ruleze codul. Acesta este echivalent cu argumentul număr din apelul funcției timeit().
- Puteți utiliza opțiunea -s pentru a defini codul de configurare.
Aici, rescriem exemplul anterior folosind echivalentul liniei de comandă:
$ python -m timeit -n 100000 '3**4;3//4' 100000 loops, best of 5: 35.8 nsec per loop
În acest exemplu, calculăm timpul de execuție al funcției încorporate len(). Inițializarea șirului este codul de configurare care este transmis folosind opțiunea s.
$ python -m timeit -n 100000 -s "string_1 = 'coding'" 'len(string_1)' 100000 loops, best of 5: 239 nsec per loop
În ieșire, observați că obținem timpul de execuție pentru cel mai bun dintre 5 rulări. Ce inseamna asta? Când rulați timeit la linia de comandă, opțiunea de repetare r este setată la valoarea implicită de 5. Aceasta înseamnă că execuția stmt pentru numărul specificat de ori este repetată de cinci ori și este returnat cel mai bun dintre timpii de execuție.
Analiza metodelor de inversare a șirurilor folosind timeit
Când lucrați cu șiruri Python, poate doriți să le inversați. Cele mai comune două abordări ale inversării șirurilor sunt următoarele:
- Folosind tăierea șirului
- Folosind funcția inversă() și metoda join().
Inversați șirurile Python folosind String Slicing
Să vedem cum funcționează tăierea șirurilor și cum o puteți folosi pentru a inversa un șir Python. Folosind sintaxa some-string[start:stop] returnează o porțiune a șirului începând de la începutul indexului și extinzându-se până la oprirea indexului-1. Să luăm un exemplu.
Luați în considerare următorul șir „Python”. Șirul este de lungime 6, iar lista de indici este de la 0, 1, 2 până la 5.
>>> string_1 = 'Python'
Când specificați atât valorile de început, cât și cele de oprire, obțineți o porțiune de șir care se extinde de la început la oprire-1. Prin urmare, șir_1[1:4] returnează „yth”.
>>> string_1 = 'Python' >>> string_1[1:4] 'yth'
Când nu specificați valoarea de pornire, este utilizată valoarea de pornire implicită de zero, iar felia începe la indicele zero și se extinde până la oprire – 1.
Aici, valoarea de oprire este 3, deci felia începe de la indicele 0 și urcă până la indicele 2.
>>> string_1[:3] 'Pyt'
Când nu includeți indexul de oprire, vedeți că felia începe de la indexul de început (1) și se extinde până la sfârșitul șirului.
>>> string_1[1:] 'ython'
Ignorarea ambelor valori de început și de oprire returnează o porțiune din întregul șir.
>>> string_1[::] 'Python'
Să creăm o felie cu valoarea pasului. Setați valorile de pornire, oprire și pas la 1, 5 și, respectiv, 2. Obținem o felie de șir care începe la 1 care se extinde până la 4 (excluzând punctul final 5) care conține fiecare al doilea caracter.
>>> string_1[1:5:2] 'yh'
Când utilizați un pas negativ, puteți obține o felie începând de la sfârșitul șirului. Cu pasul setat la -2, șir_1[5:2:-2] oferă următoarea felie:
>>> string_1[5:2:-2] 'nh'
Deci, pentru a obține o copie inversată a șirului, sărim peste valorile de pornire și oprire și setăm pasul la -1, așa cum se arată:
>>> string_1[::-1] 'nohtyP'
În rezumat: șir[::-1] returnează o copie inversată a șirului.
Inversarea șirurilor folosind funcții încorporate și metode cu șiruri
Funcția încorporată reversed() în Python va returna un iterator invers peste elementele șirului.
>>> string_1 = 'Python' >>> reversed(string_1) <reversed object at 0x00BEAF70>
Deci, puteți trece prin iteratorul invers folosind o buclă for:
for char in reversed(string_1):
print(char)
Și accesați elementele șirului în ordine inversă.
# Output n o h t y P
Apoi, puteți apela metoda join() pe iteratorul invers cu sintaxa:
Fragmentul de cod de mai jos arată câteva exemple în care separatorul este o cratimă și, respectiv, un spațiu alb.
>>> '-'.join(reversed(string1)) 'n-o-h-t-y-P' >>> ' '.join(reversed(string1)) 'n o h t y P'
Aici, nu vrem niciun separator; deci setați separatorul la un șir gol pentru a obține o copie inversată a șirului:
>>> ''.join(reversed(string1)) 'nohtyP'
Folosind „”.join(reversed(some-string)) returnează o copie inversată a șirului.
Compararea timpilor de execuție folosind timeit
Până acum, am învățat două abordări pentru a inversa șirurile Python. Dar care dintre ele este mai rapid? Să aflăm.
Într-un exemplu anterior în care am cronometrat expresii Python simple, nu aveam niciun cod de configurare. Aici, inversăm șirul Python. În timp ce operația de inversare a șirului rulează de numărul de ori specificat de număr, codul de configurare este inițializarea șirului care va rula o singură dată.
>>> import timeit >>> timeit.timeit(stmt="string_1[::-1]", setup = "string_1 = 'Python'", number = 100000) 0.04951830000001678 >>> timeit.timeit(stmt = "''.join(reversed(string_1))", setup = "string_1 = 'Python'", number = 100000) 0.12858760000000302
Pentru același număr de rulări pentru inversarea șirului dat, abordarea tăierii șirurilor este mai rapidă decât utilizarea metodei join() și a funcției reversed().
Timingul funcțiilor Python Folosind timeit
În această secțiune, să învățăm cum să cronometram funcțiile Python cu funcția timeit. Având în vedere o listă de șiruri, următoarea funcție hasDigit returnează lista de șiruri care au cel puțin o cifră.
def hasDigit(somelist):
str_with_digit = []
for string in somelist:
check_char = [char.isdigit() for char in string]
if any(check_char):
str_with_digit.append(string)
return str_with_digit
Acum am dori să măsurăm timpul de execuție al acestei funcții Python hasDigit() folosind timeit.
Să identificăm mai întâi declarația care trebuie cronometrată (stmt). Este apelul la funcția hasDigit() cu o listă de șiruri ca argument. În continuare, să definim codul de configurare. Poți ghici care ar trebui să fie codul de configurare?
Pentru ca apelul de funcție să ruleze cu succes, codul de configurare ar trebui să includă următoarele:
- Definiția funcției hasDigit()
- Inițializarea listei de argumente de șiruri
Să definim codul de configurare în șirul de configurare, așa cum se arată mai jos:
setup = """
def hasDigit(somelist):
str_with_digit = []
for string in somelist:
check_char = [char.isdigit() for char in string]
if any(check_char):
str_with_digit.append(string)
return str_with_digit
thislist=['puffin3','7frost','blue']
"""
Apoi, putem folosi funcția timeit și obținem timpul de execuție al funcției hasDigit() pentru 100000 de rulări.
import timeit
timeit.timeit('hasDigit(thislist)',setup=setup,number=100000)
# Output 0.2810094920000097
Concluzie
Ați învățat cum să utilizați funcția timeit de la Python pentru a cronometra expresii, funcții și alte apelabile. Acest lucru vă poate ajuta să vă comparați codul, să comparați timpii de execuție ale diferitelor implementări ale aceleiași funcții și multe altele.
Să revizuim ceea ce am învățat în acest tutorial. Puteți utiliza funcția timeit() cu sintaxa timeit.timeit(stmt=…,setup=…,number=…). Alternativ, puteți rula timeit la linia de comandă pentru a cronometra fragmentele de cod scurt.
Ca pas următor, puteți explora cum să utilizați alte pachete de profilare Python, cum ar fi line-profiler și memprofiler, pentru a vă profila codul pentru timp și, respectiv, memorie.
Apoi, aflați cum să calculați diferența de timp în Python.
