Cum se procedează la localizarea unui apel telefonic? În producțiile cinematografice și televizate, simpla menținere a unei conversații telefonice suficient de lungă permite unui detectiv să identifice locația apelantului. Deși acest clișeu adaugă tensiune, mai ales când este combinat cu un cronometru, realitatea este diferită.
Înainte de computere, existau centrale telefonice
O centrală telefonică din anii 1930.
Înainte de apariția sistemului telefonic global computerizat, apelurile erau gestionate printr-o rețea de comutatoare fizice, controlate de un grup mare de operatori umani. În trecut, acești operatori erau în mare parte femei (deși primii operatori au fost adolescenți cunoscuți pentru limbajul lor nepoliticos și comportamentul lipsit de profesionalism).
Când un apel sosea, operatorul îl direcționa spre destinație, conectându-l fizic la un port separat pe un panou de conectare. Treptat, automatizarea a început să-și facă simțită prezența.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, antreprenorul de pompe funebre Almon Strowger a creat primul aparat electromecanic viabil comercial din lume, comutatorul Strowger. Brevetat în 1891, acest dispozitiv permitea oamenilor să sune direct alte persoane. Deși invenția a avut nevoie de câteva decenii pentru a obține succes comercial, a transformat o sarcină, odată executată manual, într-o operațiune precisă, efectuată de o mașină. Aceasta a stabilit direcția pentru secolul următor.
Pe parcursul timpului, tehnologia folosită pentru automatizarea apelurilor a devenit din ce în ce mai sofisticată. Telefoanele s-au mutat de la birouri și cabine publice la domicilii, gestionând volume mai mari. Oamenii puteau efectua apeluri pe distanțe mai lungi. Însă, principiile de bază au rămas neschimbate.
În acele vremuri, localizarea apelurilor era un proces complex. Fără metadate generate de computer, sarcina revenea companiei de telefonie. Aceasta trebuia să urmărească traseul conexiunii între comutatoare pentru a identifica originea. Apoi, informațiile erau transmise autorităților.
Acesta era un proces lent, necesitând ca un negociator sau un polițist să mențină apelul activ cât mai mult timp posibil. Dacă suspectul închidea, ancheta se oprea. Autoritățile trebuiau fie să încerce din nou, fie să găsească alte metode de prindere a infractorului.
De aici se inspiră, probabil, producțiile de la Hollywood, care folosesc licențe artistice. Localizarea apelurilor dura mai mult de un minut sau două, însă, acuratețea tehnică este sacrificată adesea pentru a crea suspans.
Înregistrările apelurilor sunt stocate acum digital
În cele din urmă, informatizarea a pătruns și în sectorul telecomunicațiilor. Treptat, a preluat sarcini precum rutarea apelurilor, anterior efectuate de operatori umani sau mecanici.
Această tendință a marcat un moment decisiv. Pentru utilizatori, a permis introducerea unor funcții noi, precum identificarea apelantului și apelul în așteptare.
Din perspectiva autorităților, investigațiile au devenit mai simple. Apelurile nu mai trebuiau urmărite manual între comutatoare. De asemenea, nu mai era nevoie de monitorizarea apelurilor în timp real, ci era suficientă analizarea metadatelor generate de apeluri.
Metadatele reprezintă „date despre date”. În telecomunicații, metadatele includ informații despre originea și destinația unui apel, precum și despre tipul de telefon utilizat (mobil, fix sau public).
Aceste înregistrări sunt fragmente de text ușor de stocat într-o bază de date, permițând companiilor de telefonie să le păstreze pe termen lung. Astfel, anchetatorii pot obține informații despre un apel chiar și după luni sau ani de la efectuarea sa.
Perioada exactă de păstrare diferă semnificativ între companiile de telefonie, fiecare având propriile standarde. Există diferențe și în funcție de tipul de telefon și abonamentul utilizat.
În 2011, documente FBI divulgate au arătat că anumite companii de telefonie păstrează înregistrările abonamentelor postplătite pentru perioade mai lungi decât cele ale telefoanelor preplătite sau „de unică folosință”, utilizate adesea de infractori.
Deoarece înregistrările apelurilor sunt stocate digital, anchetatorii pot accesa informațiile aproape imediat. După finalizarea formalităților legale, obținerea unei înregistrări dintr-o bază de date este rapidă.
Autoritățile nu mai trebuie să aștepte
Pentru autorități, localizarea apelurilor telefonice standard este mai ușoară ca niciodată, datorită informatizării sistemului telefonic.
Desigur, infractorii pot folosi și alte metode de comunicare, evitând astfel metodele clasice de identificare, precum VPN-urile și aplicațiile de voce criptate. Aceste cazuri nu vor fi la fel de ușor de rezolvat, nici măcar așteptând câteva minute pentru localizarea apelului.