Recomandări Principale
- Sunetul mono, eliminând senzația de direcție, este optim pentru voci și chitare bas înregistrate cu un singur microfon.
- Sunetul stereo, creând o experiență sonoră mai naturală, emite informații audio diferite pe canalele stânga și dreapta. Este ideal pentru tobe și microfoane de ambianță.
- Mixajul în mono facilitează echilibrarea și identificarea problemelor sonore, asigurând compatibilitatea cu sistemele mono și un mix final superior.
Poate că înțelegi conceptele de bază ale sunetului mono versus stereo. Cu toate acestea, alegerea formatului de canal optim pentru anumite situații audio poate îmbunătăți semnificativ procesul de mixaj și producție. În cele ce urmează, vom analiza definițiile de bază și utilizările frecvente pentru a te ajuta să înțelegi când și de ce să le folosești pe fiecare.
Care este distincția dintre sunetul mono și cel stereo?
Mono reprezintă un sunet cu un singur canal, care, de regulă, pare să provină din centrul unei surse audio. Acest lucru se datorează faptului că sunetul mono transmite aceeași intensitate a semnalului către canalele stânga și dreapta, rezultând în percepția unui sunet provenind dintre aceste două puncte.
În termeni simpli, nu există diferențe între ceea ce urechea stângă și cea dreaptă aud, eliminând astfel orice senzație de direcție a sunetului.
Pe de altă parte, stereo reprezintă un sunet cu două canale, care transmite informații audio diferite către canalele stânga și dreapta. Ca rezultat, urechile tale percep sursele de sunet din puncte distincte ale câmpului stereo (de la stânga la dreapta), atunci când asculți în format stereo.
Această abordare imită mai fidel modul natural în care sunt procesate informațiile audio; cele două urechi percep sunete ce vin din direcții variate.
Ce este Dual Mono?
Credit imagine: Soundtrap/Unsplash
Există un format suplimentar de canal, numit dual mono, pe care îl poți utiliza pentru melodii și setări de plugin-uri.
Piesele sau setările dual mono includ două canale mono care funcționează independent unul de celălalt, deși de obicei împart aceeași sursă audio. În practică, acest lucru ar putea însemna înregistrarea aceleiași părți vocale pe două piste mono, poziționate în stânga și dreapta.
Această abordare se distinge de formatul stereo, care are de asemenea două canale, dar acestea depind unul de celălalt și partajează mereu aceeași sursă audio.
Pentru a sublinia și mai bine diferența, plugin-urile în mod stereo pe o pistă stereo acționează uniform pe ambele canale. Însă, plugin-urile în mod dual mono acționează separat pe fiecare canal, deoarece le procesează în mod independent.
Înregistrare mono vs. stereo
Credit imagine: Anna Pou/Pexeli
Atunci când înregistrezi instrumente live, cum ar fi vocea, este natural să configurezi un canal mono, folosind un singur microfon. Instrumente precum viorile, chitarele bas, trompetele, contrabasul și multe altele beneficiază de înregistrarea mono cu un singur microfon.
În general, vei dori să înregistrezi în format mono, cu excepția cazului în care sursa sonoră emite o dispersie naturală și dezirabilă de informații stereo. Instrumentele care beneficiază de înregistrarea stereo (un microfon în stânga și altul în dreapta) includ seturile de tobe, anumite sintetizatoare și microfoanele de cameră.
Unele instrumente, cum ar fi chitarele acustice, pot fi înregistrate în oricare dintre formate, în funcție de efectul audio dorit. Chitarele mono permit o poziționare precisă în câmpul stereo (prin panoramare), în timp ce chitarele stereo pot umple mai eficient spațiul acustic din mix. Adesea, chitarele sunt înregistrate pe piste dual mono, panoramate în stânga și dreapta pentru a genera o senzație de lățime.
Când să mixezi cu piese stereo
Credit imagine: Dylan McLeod/Unsplash
Deși am menționat câteva instrumente care beneficiază de o configurare stereo, există și alte situații în care merită luată în considerare adăugarea de viață și lățime mixului tău.
Adesea, este indicat să configurezi canale auxiliare pentru reverb și delay ca piste stereo. Acest lucru poate spori senzația de spațiu pentru anumite instrumente sau pentru mixul tău general. Reține că o pistă auxiliară mono pentru reverb/delay poate funcționa mai bine în anumite cazuri; deci, continuă să experimentezi.
Asemenea majorității aspectelor producției muzicale, ai grijă să nu exagerezi cu reverb-urile și întârzierile. Dacă faci asta, s-ar putea să îți fie greu să obții un sunet clar și o piesă compatibilă cu sistemele mono.
Când să mixezi cu piese mono
Credit imagine: Yomex Owo/Unsplash
Când înveți cum să mixezi muzică, este ușor să cazi în obiceiul de a configura majoritatea instrumentelor digitale ca piese stereo.
Prea multe piese stereo pot duce, de fapt, la o lipsă de claritate a mixului tău, deoarece prea multe surse sonore emit semnale audio în câmpul stereo. Acest lucru mărește riscul unui echilibru de nivel de calitate scăzută, al mascării frecvențelor (atunci când instrumentele concurează pentru același spațiu) și alte probleme sonore. Pentru modalități de a rezolva problemele de mascare a frecvențelor, vezi cum să utilizezi egalizatoarele (EQ).
Prin configurarea pistelor mono ori de câte ori este posibil, limitezi spațiul pe care acestea îl ocupă; acest lucru poate fi esențial în proiectele cu multe părți. De asemenea, este recomandat să păstrezi instrumentele de frecvență joasă (aproximativ 50 Hz și sub) centrate, pentru a evita problemele de claritate și de fază.
S-ar putea să crezi că multe piese mono duc la un mix anost și îngust, dar este exact contrariul. Combină configurarea pistelor mono cu decizii de panoramare precise și informate și vei obține un mix mai curat și mai amplu.
Credit imagine: Alexey Ruban/Unsplash
Un alt obicei în care este ușor să te cufunzi este mixarea (și doar ascultarea mixului tău) în stereo. Acest lucru înseamnă de obicei că vei obține un echilibru aparent bun și o calitate audio în versiunea stereo a piesei tale, dar aceasta are două dezavantaje:
- Este posibil să nu observi anumite probleme sonore, cum ar fi modul în care anumite instrumente și elemente se ciocnesc din cauza separării stereo.
- Piesa ta poate suna mult mai prost atunci când este redată pe sisteme de sunet mono.
Mixarea în mono (toate piesele tale redate central) este una dintre cele mai bune practici în producția muzicală. Ea îți arată cum interacționează fiecare element muzical cu celelalte. Provocarea de a echilibra fiecare instrument așa cum sună din aceeași poziție îți va îmbunătăți abilitățile de mixare.
Dacă poți face ca piesa să sune bine în mono, toate ajustările de echilibrare, EQ și compresie sidechain pe care le-ai folosit vor duce, inevitabil, la o pistă stereo de calitate superioară odată ce vei introduce panoramarea și alte efecte stereo.
Celălalt motiv principal pentru a te asigura că melodia sună excelent în mono este acela că multe dispozitive, cum ar fi telefoanele, laptopurile și sistemele audio mai mici, redau sunetul în format mono.
Astfel, te poți asigura că piesa ta este compatibilă cu sistemele mono și pregătită pentru toate tipurile de sisteme audio. Acest lucru te va scuti de timp și efort atunci când începi procesul ulterior de masterizare a piesei.
Folosește atât mono cât și stereo pentru un mix excelent
Piesele mono ar trebui să fie formatul tău de bază, în timp ce setările dual mono sunt folosite pentru procesări independente specifice pe două canale. Alege stereo doar pentru instrumente și efecte care emit un amestec dezirabil de informații stereo. Și mixează întreaga melodie în mono pentru o definiție mai bună, înainte de a aplica efecte de panoramare și stereo. Procedând astfel, vei asigura compatibilitatea mono și un mix de calitate superioară în general.