Interfața liniei de comandă, deși are aproape 50 de ani, nu și-a pierdut relevanța. Terminalele bazate pe text rămân cea mai eficientă modalitate de a realiza multe sarcini, chiar și în era interfețelor grafice și a dispozitivelor cu ecrane tactile.
În realitate, linia de comandă se bucură de o apreciere tot mai mare, Microsoft dezvoltând o nouă aplicație puternică, Windows Terminal. PowerShell, mediul din Windows 10, este remarcabil de performant, iar Microsoft a investit eforturi semnificative în a adăuga suport pentru mediul Linux complet de linie de comandă în Windows 10.
Linia de comandă: Singura Opțiune de Interacțiune în Trecut
Într-o anumită perioadă, singura modalitate de a interacționa cu un computer era prin tastare. Nu exista altă variantă. Deși poate părea restrictiv și învechit, comparativ cu cartelele perforate sau benzile de hârtie perforată, tastarea a reprezentat o evoluție radicală și transformatoare. Trecerea de la teleimprimatoare cu role de hârtie la terminale cu tub catodic a marcat o altă schimbare esențială în interacțiunea om-computer.
Această tranziție a permis shell-ului interactiv să se dezvolte cu adevărat. Acum, puteai trimite instrucțiuni computerului și, rapid, puteai primi răspunsuri afișate pe ecran. S-a renunțat la zgomotul produs de imprimantele teleimprimatoare.
Realitatea de atunci este diferită de cea de acum. Utilizarea computerelor s-a transformat complet. În afară de situații specifice, precum utilizarea unui computer fără mediu grafic, accesarea unui computer la distanță prin SSH pe o conexiune cu lățime de bandă redusă, sau gestionarea unui sistem fără monitor sau încorporat, de ce ar fi necesară linia de comandă pe un sistem cu interfață grafică?
Clarificarea Terminologiei
Termenii linie de comandă, fereastră terminal și shell sunt adesea folosiți interschimbabil, însă acest lucru este imprecis. Deși sunt înrudite, aceste noțiuni sunt distincte.
O fereastră terminal este o fereastră dintr-un mediu desktop grafic care emulează un terminal de teletip.
Shell-ul este programul care rulează în interiorul ferestrei terminalului. Acesta preia inputul tău și, în funcție de ceea ce ai tastat, încearcă să interpreteze și să execute instrucțiunile, să le transmită altor utilitare ale sistemului de operare, sau să găsească un script sau un program corespunzător.
Linia de comandă este locul unde se tastează comenzile. Este promptul pe care shell-ul îl afișează atunci când așteaptă instrucțiuni. Termenul „linie de comandă” se referă și la conținutul propriu-zis al comenzii tastate. De exemplu, dacă discuți cu un alt utilizator despre o dificultate în execuția unui program, acesta te poate întreba: „Ce linie de comandă ai folosit?”. Nu este interesat de shell-ul utilizat, ci de comanda pe care ai introdus-o.
Împreună, acestea formează interfața liniei de comandă (CLI).
De Ce să Folosim Linia de Comandă în 2024?
CLI poate părea învechită și complicată pentru cei neinițiați. Oare mai are rost un asemenea mod de a interacționa cu un computer, într-un sistem de operare modern? Nu s-a renunțat la ea odată cu apariția ferestrelor, iconițelor, mouse-urilor și a interfețelor grafice (GUI)?
GUI-ul există de zeci de ani. Prima versiune de Microsoft Windows a fost lansată în 1985, devenind standardul pentru computerele desktop odată cu lansarea Windows 3.0 în 1990.
Sistemul X Window, folosit în Unix și Linux, a fost introdus în 1984, aducând interfețele grafice și în aceste medii.
Însă, lansarea Unix a avut loc cu mai mult de un deceniu înainte. Deoarece nu exista altă opțiune, totul se realiza prin linia de comandă. Fiecare interacțiune, configurație, orice operație trebuia să fie posibilă prin intermediul tastaturii.
Astfel, CLI poate face absolut orice. GUI încă nu poate egala capabilitățile CLI. Chiar și pentru sarcinile pe care le poate efectua, CLI este, de obicei, mai rapid, mai flexibil, poate fi automatizat prin scripturi și este scalabil.
Și, important, există un standard.
Standardizarea prin POSIX
POSIX este un standard pentru sistemele de operare de tip Unix, adică, practic, tot ce nu este Windows. Dar, chiar și Windows are un subsistem pentru Linux (WSL). Deschide un terminal pe orice sistem de operare compatibil POSIX și te vei afla într-un shell. Chiar dacă shell-ul sau distribuția oferă propriile extensii, atâta timp cât respectă standardele POSIX, vei putea lucra imediat și scripturile tale vor funcționa.
Linia de comandă reprezintă cel mai mic numitor comun. Învățând să o folosești, vei putea îndeplini orice sarcină, indiferent de distribuția Linux sau de interfața grafică. Diferite desktop-uri au moduri proprii de a face lucrurile. Diverse distribuții Linux includ utilitare și programe diferite.
Însă, deschide un terminal și te vei simți ca acasă.
Comenzi Proiectate să Funcționeze Împreună
Fiecare comandă Linux are un scop specific și este concepută să îl îndeplinească bine. Filosofia fundamentală este de a adăuga funcționalitate prin adăugarea unui nou utilitar, care se poate conecta cu cele existente pentru a obține rezultatul dorit.
Această abordare este atât de valoroasă, încât Microsoft a făcut eforturi semnificative pentru a adăuga suport complet pentru linia de comandă Linux în Windows 10!
De exemplu, comanda `sort` este utilizată de alte comenzi pentru a ordona textul alfabetic. Nu este necesar să se construiască funcția de sortare în fiecare comandă Linux. În general, aplicațiile GUI nu permit o astfel de colaborare între funcții.
Observă următorul exemplu. Acesta folosește comanda `ls` pentru a lista fișierele din directorul curent. Rezultatele sunt trimise către comanda `sort` și ordonate după a cincea coloană de date (adică dimensiunea fișierului). Lista ordonată este apoi trimisă către comanda `head`, care afișează implicit primele zece rânduri din input.
ls -l | sort -nk5,5 | head
Astfel, obținem o listă ordonată a celor mai mici fișiere din directorul curent.
Prin schimbarea unei singure comenzi – folosind `tail` în loc de `head` – obținem o listă cu cele mai mari zece fișiere din directorul curent.
ls -l | sort -nk5,5 | tail
Aici este lista cu cele mai mari zece fișiere, conform așteptărilor.
Output-ul comenzilor poate fi redirecționat și salvat în fișiere. Output-ul standard (stdin) și mesajele de eroare (stderr) pot fi capturate separat.
Comenzile pot include variabile de mediu. Următoarea comandă va lista conținutul directorului tău personal:
ls $HOME
Această comandă funcționează indiferent de locația ta curentă în sistemul de fișiere.
Dacă tastarea excesivă te incomodează, tehnicile precum completarea cu tabulator pot reduce semnificativ cantitatea de tastare necesară.
Scripturile: Automatizare și Repetabilitate
Oamenii sunt predispuși la erori.
Scripturile permit standardizarea unui set de instrucțiuni, garantând execuția lor identică de fiecare dată. Acest lucru asigură coerență în administrarea sistemului. Verificări de siguranță pot fi încorporate în scripturi, permițându-le să determine dacă trebuie să continue. Astfel, utilizatorul nu mai trebuie să aibă cunoștințe detaliate pentru a lua decizia corectă.
Având posibilitatea de a automatiza sarcini folosind cron pe Linux și alte sisteme de tip Unix, sarcinile lungi, complexe și repetitive pot fi simplificate sau cel puțin realizate o singură dată, apoi automatizate pentru viitor.
Scripturile PowerShell oferă capabilități similare pe Windows, cu posibilitatea de a le programa să ruleze din Task Scheduler. De ce să dai clic pe 50 de opțiuni diferite de fiecare dată când configurezi un computer, când poți rula o comandă care automatizează totul?
Echilibrul Perfect: CLI și GUI
Pentru a obține cele mai bune rezultate din Linux – sau orice sistem de operare – ca utilizator avansat, este important să folosești atât CLI, cât și GUI.
GUI-ul este de neegalat în utilizarea aplicațiilor. Chiar și cei mai pasionați utilizatori ai liniei de comandă trebuie să iasă din terminal și să folosească, din când în când, suite de birou, medii de dezvoltare sau programe de editare grafică.
Utilizatorii CLI nu urăsc interfața grafică. Ei apreciază avantajele oferite de CLI, în funcție de sarcina de îndeplinit. În administrare, CLI este net superior. Poți modifica un fișier, un director, o selecție de fișiere sau modificări globale, cu același efort. Tentativa de a face același lucru prin GUI implică adesea acțiuni lungi și repetitive cu mouse-ul și tastatura, pe măsură ce numărul obiectelor afectate crește.
Linia de comandă oferă cea mai mare precizie. Fiecare opțiune a fiecărei comenzi este disponibilă. Iar multe comenzi Linux au nenumărate opțiuni. Ca exemplu, ia în considerare comanda `lsof`. Analizează pagina de manual și gândește-te cum ai putea integra o astfel de complexitate într-o interfață grafică.
Există prea multe opțiuni pentru a fi prezentate eficient într-o interfață grafică. Ar fi copleșitor, neatractiv și dificil de utilizat, ceea ce ar contracara scopul unui GUI.
Fiecare instrument are rolul său. Nu evita linia de comandă. Adesea este cea mai rapidă și eficientă soluție. Învață să o folosești și nu vei regreta niciodată.