Haunted House, un titlu apărut inițial pe consola Atari 2600 în 1982, revine într-o nouă formă pe dispozitivele mobile. Versiunea originală a fost lansată pe o platformă cu o capacitate de procesare extrem de limitată, chiar și comparativ cu standardele actuale. Deși constrâns de tehnologia epocii, jocul se remarca prin originalitate. Jucătorii preluau rolul unei perechi de ochi plutitori, navigând printr-o casă bântuită în căutarea fragmentelor unei urne. În 2010, a fost lansată o repornire pentru console, care însă a fost primită cu reacții mixte. Acum, conceptul a fost reinterpretat și adaptat pentru platforma mobilă iOS. Să analizăm cum s-a descurcat această nouă iterație.
Experiența de Joc
Spre deosebire de versiunile anterioare, noul Haunted House pentru iOS este un alergător infinit cu defilare laterală 2D. Jucătorii controlează personajul prin gesturi de glisare și atingere a diferitelor elemente de pe ecran, menținându-l în mișcare. Mecanica de joc îmbină elemente din titluri precum Temple Run, Fruit Ninja și Limbo. Totuși, experiența pe iPad poate fi deranjantă, deoarece numeroasele elemente interactive de pe ecran pot distrage atenția jucătorului, făcând jocul mai dificil. Tranziția de la consolă la iOS a transformat titlul într-un alergător nesfârșit, integrând caracteristicile tipice jocurilor freemium. Tutorialul poate fi dezactivat, dar este destul de ușor de parcurs și de înțeles. Esența jocului constă în glisări și atingeri în timp ce personajul aleargă. Deși jocul poartă numele și moștenirea unei case bântuite, elementele înfricoșătoare sunt minime, accentul fiind pus pe gameplay. Jucătorii pot achiziționa îmbunătățiri și avantaje cu ajutorul monedei acumulate și pot utiliza bare de sănătate pentru a continua jocul de unde au rămas în caz de eșec, ceea ce se va întâmpla frecvent la început.
Aspectul Vizual
Un aspect notabil este că noul joc a evitat tendința de a implementa un stil grafic de 16 biți, păstrând un aspect retro. Stilul artistic amintește de jocurile 2D cu defilare laterală, cu influențe vizibile din titluri precum Limbo și Vector. Animațiile și declanșatoarele acestora nu se remarcă printr-o calitate excepțională, elementele apărând uneori într-un mod aleatoriu. În general, grafica este satisfăcătoare, deși prezintă zone care ar fi putut beneficia de o mai mare atenție la detalii. Cu toate acestea, este de apreciat că s-a păstrat conceptul „doar ochi” din jocul original, un omagiu adus fanilor de lungă durată.
Ambianța Sonoră
Sunetele ambientale, muzica și efectele sonore se ridică la nivelul așteptărilor de la un joc mobil. Nu există elemente remarcabile, dar nici nu se poate spune că experiența audio este una dezamăgitoare.
Gânduri Finale
Acest joc este destinat în special fanilor genului alergătorilor infiniti. Dacă nu ar fi fost o reinterpretare a clasicului Atari, ar fi putut să nu atragă aceeași atenție. Cu toate acestea, pentru cei care apreciază genul și doresc o experiență retro, merită încercat.