Cuprins
Legături rapide
Recomandări cheie
- Utilitarul Terminal pe un Mac vă permite să utilizați comenzi puternice bazate pe text pentru diverse sarcini, cum ar fi găsirea fișierelor și personalizarea setărilor.
- Înțelegerea sintaxei comenzilor Terminalului și a căii fișierelor vă va ajuta să navigați și să interacționați cu Mac-ul mai eficient.
- Unele comenzi utile Terminal includ „find” pentru căutarea fișierelor, „du” pentru verificarea utilizării discului, „mv” pentru mutarea fișierelor, „ls” pentru listarea fișierelor, „mkdir” pentru crearea de foldere și „rm” pentru ștergerea fișierelor.
În timp ce interfața grafică pentru desktop a Mac-ului este ușor de utilizat și suficientă pentru majoritatea nevoilor tale de zi cu zi, utilitarul Terminal vă permite să intrați sub capotă și să utilizați niște comenzi puternice bazate pe text pentru a îndeplini tot felul de sarcini.
Există modalități mai rapide de a afla unde se ascunde acel fișier neplăcut de 5 GB sau calea fiecărui fișier legat de acea aplicație pe care credeai că ai șters-o. Pentru aceste locuri de muncă și altele, terminalul Mac este noul tău cel mai bun prieten.
Ce este terminalul?
Terminalul este un utilitar care vă permite să interacționați cu Mac-ul dvs. prin linia de comandă. Sistemele de operare Linux includ instrumente similare, deoarece atât Linux, cât și macOS sunt sisteme de operare asemănătoare Unix. În timp ce terminalul macOS folosea anterior comenzi Bash, încă de la macOS Catalina s-a bazat pe zsh (shell Z). Cu toate acestea, comenzile de bază pe care le folosim aici ar trebui să funcționeze cu oricare.
Există diferite moduri de a deschide Terminalul pe Mac. Odată ce începeți să-l utilizați, puteți, de asemenea, să personalizați promptul zsh din terminalul Mac în funcție de preferințele dvs.
Există multe alte lucruri pe care le puteți face și în Terminal. Instalând managerul de pachete Homebrew, îl puteți folosi pentru a instala noi limbaje de programare, depozite de software și multe altele.
Sfaturi generale pentru linia de comandă Mac
În primul rând, să ne uităm la câteva fapte de bază ale Terminalului pe care ar trebui să le cunoașteți.
Sintaxă generală
O comandă zsh (sau Bash) urmează de obicei acest model:
[Command] [Options] [Input or Path to File or Directory]
De exemplu, în comanda:
ls -la Downloads
… pentru a lista conținutul dosarului Descărcări:
- ls este comanda
- -la este un compus din două opțiuni individuale: -l (format de listare lungă) și -a (toate fișierele și directoarele)
- Descărcări este calea către director (dosar)
Calea
Înțelegerea căilor vă va ajuta să înțelegeți cum vă vede de fapt fișierele macOS. În esență, calea unui fișier este cuibul de foldere al păpușilor rusești în care este conținut, urmat de numele fișierului în sine.
De exemplu, pe un Mac, calea completă a unui fișier numit Secretele mele care se află pe desktopul utilizatorului John Doe este:
/Users/jdoe/Desktop/"My Secrets"
Dacă vă aflați deja în folderul de pornire al utilizatorului respectiv, totuși – verificați cu comanda pwd – puteți utiliza doar o cale relativă:
Desktop/"My Secrets"
Spatiu alb
Trebuie să scăpați de spațiul alb pentru ca Terminalul să-l proceseze corect. Când zsh vede un spațiu, îl interpretează ca sfârșitul unei comenzi. Deci, dacă aveți un folder cu spații în nume, cum ar fi Path Test, și încercați să enumerați conținutul acestuia cu:
ls Documents/Path Test
… veți primi eroarea „Nu există un astfel de fișier sau director”. Ce se petrece aici? Ei bine, zsh crede că ați sunat ls pe Documents/Path. Când nu a putut găsi un fișier sau un director cu acest nume, s-a oprit.
Dacă doriți ca zsh să recunoască numele complet al folderului dvs., puteți fie să includeți numele între ghilimele:
ls Documents/"Path Test"
Sau puteți folosi o bară oblică inversă înainte de spațiu:
ls Documents/Path\ Test
Conținutul directorului Path Test va fi apoi listat.
Phil King/MakeUseOf
Sudo
Multe dintre comenzile de mai jos necesită acces la nivel de administrator. Dacă nu sunteți conectat în prezent la contul de administrator, dar cunoașteți parola administratorului, puteți plasa sudo (care înseamnă „superuser do”) în fața comenzii pentru a-i acorda temporar privilegii la nivel de administrator.
Comenzi terminale pentru a vă îmbunătăți fluxul de lucru
Acum că știți elementele de bază, să aruncăm o privire la unele dintre cele mai utile comenzi Terminal. Rețineți că puteți obține informații complete despre aceste comenzi, inclusiv toate opțiunile și exemplele acestora, tastând:
man <command name>
… în terminal.
găsi
Înlocuiește: Spotlight
De ce este mai bine: este mai rapid și caută folderele de sistem pe care Spotlight le exclude sau are probleme la indexare. Spotlight tinde să omite fișierele de sistem macOS, cu excepția cazului în care îi spui să nu facă și chiar și atunci poate avea probleme la indexarea lor. În schimb, comanda Terminal find poate căuta orice, în orice loc și va afișa calea completă a ceea ce cauți.
Sintaxa find este formată din patru părți. În ordine, acestea sunt:
Ar trebui să știți că find folosește regex (numite și expresii regulate). Aici folosim asteriscul
, care acționează ca un caracter joker. Punerea acestuia la sfârșitul șirului de căutare înseamnă că find va afișa rezultate care au caractere înainte și după termenul de căutare.
find Documents -d 1 -name "p*"
Totul se reunește pentru a arăta astfel:
Aceasta găsește toate fișierele sau directoarele cu nume care încep cu „p” minuscul în directorul Documente (fără a căuta în niciunul dintre subdirectoarele sale, datorită opțiunii -d 1 nivel de adâncime 1).
Phil King/MakeUseOf
du
Înlocuiește: Cmd + I pentru a afișa informații.
- De ce este mai bine: vă poate afișa mai multe dosare simultan și, de obicei, durează mai puțin timp pentru a încărca. du înseamnă „utilizarea discului” și vă poate spune rapid dimensiunea unui fișier sau folder sau chiar o listă de fișiere dintr-un folder. Cele mai bune opțiuni pentru du sunt:
- -d (adâncime): Când este urmat de un număr, îi spune lui du să-și limiteze căutarea la un nivel -d de adâncime în directorul în care rulează. De exemplu, du -d 1 Documents vă va arăta doar dimensiunea totală a fișierelor și primul nivel de subdosare din folderul Documente.
-h (lizibil de către om): vă arată dimensiunea fișierelor dvs. în K, M sau G, care înseamnă kilo, mega sau gigaocteți.
Phil King/MakeUseOf
mv
Înlocuiește: Mutarea cu punctare și clic a folderelor și fișierelor.
De ce este mai bine: este mai rapid și nu necesită navigare. Puteți muta rapid un fișier sau un folder într-un alt folder folosind mv. Funcționează prin simpla schimbare a numelui căii.
mv <old file path> <new file path>
Sintaxa este:
mv /Users/jdoe/Documents/file1.rtf /Users/jdoe/Desktop/file1.rtf
De exemplu:
…va muta fișierul 1.rtf din folderul Documente al utilizatorului jdoe pe Desktop.
ls
Înlocuiește: Cmd + I pentru a afișa informații.
De ce este mai bine: este mai rapid, poate afișa informații despre mai multe fișiere simultan și este foarte personalizabil. ls este o comandă incredibil de puternică pentru a vă arăta exact ce se află în folderele dvs. De asemenea, dezvăluie cine are permisiunea să le vadă, dacă aveți fișiere sau foldere ascunse și multe altele.
- Cele mai bune opțiuni pentru ls sunt:
- -l (lung): Afișează permisiunile pentru fiecare fișier din folder, cea mai recentă oră de modificare, proprietarul fișierului și numele fișierului.
-a (toate): vă arată toate fișierele dintr-un folder, inclusiv fișierele ascunse (excelent pentru a afișa biblioteca utilizatorului în macOS, care este ascunsă implicit).
Iată cum arată un exemplu de ieșire:
Phil King/MakeUseOf
mkdir
Înlocuiește: Finder > File > New Folder
De ce este mai bine: este mai rapid și puteți seta numele chiar în comandă în loc să faceți dublu clic pe noul folder. Creați foldere noi într-o clipă cu această comandă.
mkdir /Users/jdoe/Desktop/cool_stuff
De exemplu, comanda:
…creează un nou folder cool_stuff în Desktop.
rm
Înlocuiește: Mutarea fișierelor în Coșul de gunoi și golirea acestuia.
De ce este mai bine: este mai rapid și mai bun pentru ștergerea fișierelor deranjante de care Coșul de gunoi nu va scăpa. Această comandă va șterge, imediat și fără a prejudicia, orice fișier pe care îl puneți în cale. Evident, folosiți-l cu precauție extremă. Spre deosebire de a face clic pe Goliți coșul de gunoi, rm nu vă va întreba dacă sunteți sigur. Presupune că știi ce faci.
Un lucru de remarcat despre rm este că, în mod implicit, va șterge doar fișiere, nu foldere. Pentru a șterge folderele, trebuie să utilizați opțiunea -R, care înseamnă „recursiv”.
rm -R /Users/jdoe/Desktop/cool_stuff
De exemplu, comanda:
…va șterge folderul cool_stuff din Desktop.
Acum cunoașteți câteva comenzi esențiale ale Terminalului, puteți începe să le integrați în fluxul de lucru zilnic pentru Mac. Odată ce vă simțiți confortabil cu zsh, puteți trece dincolo de simpla înlocuire a sarcinilor de zi cu zi și puteți începe să explorați puterile pe care doar linia de comandă le poate oferi.