Casele inteligente se aseamănă cu locuințele obișnuite, însă oferă posibilități avansate de control asupra iluminatului, prizelor, termostatelor și a altor elemente. Aceste funcționalități suplimentare introduc o anumită complexitate, iar înțelegerea modului în care funcționează o casă inteligentă vă poate ajuta să construiți un sistem eficient și adaptat nevoilor dumneavoastră.
Am discutat anterior despre conceptul de casă inteligentă și am oferit sfaturi referitoare la hub-uri, asistenții vocali precum Alexa și Google Assistant, și modalități de a configura un smarthome cu buget redus. Indiferent dacă vă aflați la prima casă inteligentă sau actualizați un sistem existent, este crucial să înțelegeți mecanismele sale de funcționare. Astfel, veți putea lua decizii informate cu privire la componentele pe care le veți adăuga. La baza funcționării unui smarthome stau sistemele radio și ceea ce putem considera „creierul” central.
Dispozitivele inteligente funcționează pe unde radio
Toate dispozitivele inteligente au un element comun: un sistem radio. Fie că este vorba de Wi-Fi, Zigbee, Z-wave, Bluetooth sau sisteme proprietare, prezența radioului este principala diferență dintre un dispozitiv inteligent și unul obișnuit.
Acest sistem radio nu conferă inteligență becurilor, prizelor sau soneriei. Rolul său este de a facilita comunicarea. Deși am putea crede că dispozitivele inteligente comunică direct cu telefonul sau tableta, acest lucru nu se întâmplă de obicei. Chiar și în cazurile în care există o legătură directă, cum ar fi Bluetooth, ea nu este decât o etapă a procesului. În majoritatea situațiilor, dispozitivele inteligente comunică printr-un intermediar, pe care îl putem considera „creierul” casei inteligente.
O casă inteligentă are nevoie de un creier, uneori mai multe
Această ilustrație prezintă cinci „creiere” utilizate pentru comunicarea în cadrul unui smarthome.
Probabil știți că atunci când interacționați cu dispozitivele Echo sau Google Home, vocea dumneavoastră este transmisă către serverele Amazon și Google pentru interpretare. Fără acest proces, asistenții vocali nu ar înțelege comenzile. În mod similar, majoritatea dispozitivelor inteligente funcționează pe același principiu. Înainte ca o imagine video de la soneria inteligentă să ajungă pe telefonul dumneavoastră, aceasta este procesată de serverele producătorului. Atunci când apăsați butonul de oprire în aplicația Philips Hue, semnalul este transmis de la telefon la routerul wireless, apoi la hub-ul Philips și, în final, la becurile Hue pentru a le opri.
Serverele și hub-urile, sau uneori combinația dintre ambele, reprezintă „creierul” casei inteligente. Aici se află inteligența. Aceasta nu rezidă în dispozitivele în sine sau în aplicațiile și telecomenzile utilizate pentru interacțiune. Aceste servere și hub-uri permit, de asemenea, funcționalități avansate, precum rutine, recunoaștere facială, automatizări și control vocal.
Un aspect important de reținut este că o casă inteligentă poate avea mai multe „creiere”. Google Home se conectează la serverele Google, becurile Philips Hue se conectează la un hub Philips, Lutron la propriul hub, și așa mai departe.
Anumiți producători proiectează dispozitivele pentru a comunica cu hub-uri universale, cum ar fi cele Z-wave, ce se conectează la un hub SmartThings sau Hubitat. Însă, chiar și în acest caz, interacțiunea dintre dispozitive poate necesita implicarea serverelor și hub-urilor specifice producătorilor. Becurile Philips Hue, de exemplu, pot funcționa cu un hub SmartThings, dar tot vor utiliza și Philips Hub în procesul de comunicare.
Mai multe „creiere” implică mai multe dispozitive, complexitate crescută și posibile întârzieri
Cunoașterea faptului că dispozitivul inteligent comunică cu o altă entitate (hub, server etc.) este esențială, deoarece casele inteligente funcționează cel mai bine atunci când toate componentele conlucrează. Dacă preferați să controlați casa prin comenzi vocale, dar lumina nu este compatibilă cu Alexa, atunci s-ar putea să nu fie considerată o lumină inteligentă funcțională.
Din fericire, producătorii de dispozitive sunt conștienți de acest aspect și încearcă să asigure compatibilitatea cu cât mai multe servicii diferite. De aceea, este important să verificați compatibilitatea noilor dispozitive, atunci când adăugați senzori de mișcare la un sistem de iluminat inteligent. Cel mai important este să acordați atenție modului în care interacționează diferitele componente ale sistemului.
Fiecare „creier” suplimentar din lanțul de comunicare introduce posibile puncte de defecțiune și crește șansele de întârziere. De exemplu, dacă setați o rutină prin care luminile din living se aprind atunci când ajungeți acasă și descuiați ușa, iar încuietoarea inteligentă funcționează pe Wi-Fi, iar luminile pe Z-wave, informația că ați ajuns acasă trebuie să parcurgă un circuit complex: de la încuietoare la router, la cloud-ul dispozitivului de blocare, înapoi la router, la hub și apoi la lumini. Pe parcursul acestui proces, cloud-ul și hub-ul analizează datele și decid ce acțiune să întreprindă.
Aceste etape suplimentare introduc întârzieri. Întârzierea poate fi minoră sau semnificativă, în funcție de viteza internetului, de dispozitivele implicate și de performanțele serverelor și hub-urilor. Un sistem controlat integral local (prin Z-wave, printr-un hub fără cloud, cum ar fi Hubitat sau HomeSeer) va funcționa aproape întotdeauna mai rapid decât un sistem care depinde de cloud. Însă, renunțarea la cloud poate limita compatibilitatea cu anumite dispozitive și poate exclude funcția de control vocal, care se bazează exclusiv pe serverele cloud.
Un alt punct critic în sistemele complexe este atunci când un producător de dispozitive își încetează activitatea sau își schimbă politicile de acces. Astfel, hub-ul poate deveni inutilizabil, sau un serviciu pe care îl utilizați (cum ar fi Nest) poate întrerupe complet accesul. Consecința poate fi afectarea funcționalității întregii case inteligente.
Adăugați dispozitive cu precauție
Alegeți un punct central pentru control și rămâneți fidel acestuia.
Acest lucru nu înseamnă că un sistem complex de dispozitive de la diverși producători nu poate funcționa bine. Uneori, cea mai bună soluție presupune să ieșiți din tiparele deja stabilite. Poate că nu veți găsi becuri Ecobee (cel puțin deocamdată), dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să folosiți becuri inteligente împreună cu termostatul Ecobee.
Însă, cu cât limitați mai mult numărul de transferuri între hub-uri și servere, cu atât va fi mai eficient sistemul dumneavoastră. Atunci când acest lucru este inevitabil, încercați să desemnați un „creier” dominant. Pe cât posibil, direcționați dispozitivele printr-un singur „hub”, fie acesta un hub smarthome sau un asistent vocal. Prin acordarea controlului unui singur serviciu, veți simplifica accesul la aplicații atunci când creați rutine, automatizări și chiar comenzi de bază.
Cel mai bun mod de a menține controlul asupra interacțiunii dintre dispozitivele inteligente este să înțelegeți mecanismele de funcționare și să știți care sunt factorii care guvernează aceste interacțiuni.