O zicală populară în spațiul securității cibernetice este că, având suficient timp, orice sistem poate fi compromis. Oricât de înfricoșător sună, declarația evidențiază adevărata natură a securității cibernetice.
Nici cele mai bune măsuri de securitate nu sunt sigure. Amenințările evoluează constant și se formulează noi modalități de atac. Este sigur să presupunem că un atac asupra unui sistem este inevitabil.
Prin urmare, orice organizație dornică să protejeze securitatea sistemelor sale trebuie să investească în identificarea amenințărilor chiar înainte de a avea loc un atac. Prin detectarea timpurie a amenințărilor, organizațiile pot implementa rapid măsuri de control al daunelor pentru a minimiza riscul și impactul atacului și chiar pot opri atacatorii înainte de a implementa atacuri complete.
Pe lângă oprirea atacurilor, detectarea amenințărilor poate elimina actorii rău intenționați care pot fura date, aduna informații pentru a fi utilizate în viitoare atacuri sau chiar lasă lacune care pot fi exploatate în viitor.
O modalitate bună de a detecta amenințările și vulnerabilitățile înainte ca acestea să fie exploatate de către actori rău intenționați este prin căutarea amenințărilor.
Cuprins
Vânătoarea de amenințări
Ori de câte ori are loc un atac cibernetic, cum ar fi o încălcare a datelor, un atac de malware sau chiar un atac de tip denial of service, acesta este adesea rezultatul unor atacatori cibernetici care pândesc într-un sistem de ceva timp. Acest lucru se poate întinde de la câteva zile la săptămâni sau chiar luni.
Cu cât atacatorii petrec mai mult timp nedetectați într-o rețea, cu atât mai multe daune pot provoca. Prin urmare, este necesar să eliminați atacatorii care pot fi pândiți într-o rețea fără a fi detectați înainte de a lansa efectiv un atac. Aici intervine vânătoarea de amenințări.
Vânătoarea de amenințări este o măsură proactivă de securitate cibernetică în care experții în securitate efectuează o căutare amănunțită într-o rețea pentru a descoperi și a elimina potențialele amenințări sau vulnerabilități care ar fi putut sustrage măsurile de securitate existente.
Spre deosebire de măsurile pasive de securitate cibernetică, cum ar fi detectarea automată a amenințărilor, vânătoarea de amenințări este un proces activ care implică o căutare aprofundată a punctelor finale ale rețelei și a datelor stocate într-o rețea pentru a descoperi activități rău intenționate sau suspecte care pot indica o amenințare care pândește într-o rețea.
Vânătoarea de amenințări depășește căutarea a ceea ce se știe, de asemenea, pentru a elimina amenințările noi și necunoscute dintr-o rețea sau amenințările care ar fi putut sustrage apărarea unei rețele și nu au fost încă remediate.
Prin implementarea unei vânătoare eficiente de amenințări, organizațiile pot găsi și opri actorii rău intenționați înainte de a-și executa atacurile, reducând astfel daunele provocate și securându-și sistemele.
Cum funcționează vânătoarea de amenințări
Pentru a fi atât de succes, cât și eficientă, vânătoarea de amenințări se bazează în mare măsură pe intuiție, abilități strategice, etice, gândire critică și de rezolvare a problemelor deținute de experții în securitate cibernetică. Aceste abilități unice umane completează ceea ce se poate face prin sisteme de securitate automate.
Pentru a desfășura o căutare a amenințărilor, experții în securitate încep prin a defini și înțelege domeniul de aplicare a rețelelor și sistemelor în care vor efectua vânătoarea de amenințări. Toate datele relevante, cum ar fi fișierele jurnal și datele de trafic, sunt apoi colectate și analizate.
Experții interni în securitate sunt cruciali în acești pași inițiali, deoarece de obicei au o înțelegere clară a rețelelor și sistemelor existente.
Datele de securitate adunate sunt analizate folosind diferite tehnici pentru a identifica anomalii, malware sau atacatori ascunși, activități suspecte sau riscante și amenințări pe care sistemele de securitate le-ar fi semnalat ca fiind rezolvate, dar nu au fost de fapt rezolvate.
În cazul în care este detectată o amenințare, aceasta este investigată și remediată pentru a preveni exploatarea de către actori rău intenționați. În cazul în care sunt descoperiți actori rău intenționați, aceștia sunt șterși din sistem și sunt implementate măsuri pentru a asigura în continuare și pentru a preveni compromisul asupra sistemului.
Vânătoarea de amenințări oferă organizațiilor oportunitatea de a afla despre măsurile lor de securitate și de a-și îmbunătăți sistemele pentru a le securiza mai bine și pentru a preveni viitoarele atacuri.
Importanța vânării amenințărilor
Unele dintre beneficiile vânătorii de amenințări includ:
Reduceți daunele unui atac cibernetic în toată regula
Vânătoarea de amenințări are avantajul de a detecta și de a opri atacatorii cibernetici care au încălcat un sistem înainte de a putea aduna suficiente date sensibile pentru a efectua un atac mai letal.
Oprirea atacatorilor chiar pe calea lor reduce daunele care ar fi fost suferite din cauza unei încălcări a datelor. Cu natura proactivă a vânătorii de amenințări, organizațiile pot răspunde la atacuri mult mai rapid și, prin urmare, pot reduce riscul și impactul atacurilor cibernetice.
Reduceți fals pozitive
Când se utilizează instrumente automate de securitate cibernetică, care sunt configurate pentru a detecta și identifica amenințările folosind un set de reguli, apar cazuri în care acestea generează alerte acolo unde nu există amenințări reale. Acest lucru poate duce la desfășurarea de contramăsuri la amenințările care nu există.
Vânătoarea de amenințări, care este condusă de oameni, elimină falsele pozitive, deoarece experții în securitate pot efectua analize aprofundate și pot face judecăți de experți cu privire la adevărata natură a unei amenințări percepute. Acest lucru elimină fals pozitive.
Ajutați experții în securitate să înțeleagă sistemele unei companii
O provocare care apare după instalarea sistemelor de securitate este verificarea dacă acestea sunt eficiente sau nu. Vânătoarea de amenințări poate răspunde la această întrebare, deoarece experții în securitate efectuează investigații și analize aprofundate pentru a detecta și elimina amenințările care ar fi putut scăpa de măsurile de securitate instalate.
Acest lucru are, de asemenea, avantajul de a permite experților interni în securitate să înțeleagă mai bine sistemele existente, cum funcționează acestea și cum să le securizeze mai bine.
Ține echipele de securitate la zi
Efectuarea unei vânătoare de amenințări implică utilizarea celei mai recente tehnologii disponibile pentru a detecta și a atenua amenințările și vulnerabilitățile înainte ca acestea să fie exploatate.
Acest lucru avantajează menținerea echipei de securitate a unei organizații la curent cu peisajul amenințărilor și implicarea activă a acestora în descoperirea vulnerabilităților necunoscute care pot fi exploatate.
O astfel de activitate proactivă are ca rezultat echipe de securitate mai bine pregătite, care sunt informate cu privire la amenințările noi și emergente, împiedicându-le astfel să fie surprinse de atacatori.
Scurtă timpul de investigare
Vânătoarea obișnuită de amenințări creează o bancă de cunoștințe care poate fi valorificată pentru a grăbi procesul de investigare a unui atac în cazul în care acesta are loc.
Vânătoarea de amenințări implică un studiu și o analiză aprofundată a sistemelor și vulnerabilităților care au fost detectate. Acest lucru, la rândul său, are ca rezultat o acumulare de cunoștințe despre un sistem și securitatea acestuia.
Prin urmare, în cazul unui atac, o investigație poate folosi datele adunate din vânătoarele anterioare de amenințări pentru a accelera procesul de investigare, permițând unei organizații să răspundă la un atac mai bine și mai rapid.
Organizațiile vor beneficia enorm prin vânătoare regulate de amenințări.
Threat Hunting vs Threat Intelligence
Deși sunt legate și adesea folosite împreună pentru a îmbunătăți securitatea cibernetică a unei organizații, informațiile despre amenințări și vânătoarea de amenințări sunt concepte distincte.
Informațiile privind amenințările implică colectarea și analizarea datelor privind amenințările cibernetice emergente și existente pentru a înțelege tacticile, tehnicile, procedurile, motivele, țintele și comportamentele actorilor amenințărilor din spatele amenințărilor și atacurilor cibernetice.
Aceste informații sunt apoi partajate cu organizațiile pentru a le ajuta în detectarea, prevenirea și atenuarea atacurilor cibernetice.
Pe de altă parte, vânătoarea de amenințări este un proces proactiv de căutare a potențialelor amenințări și vulnerabilități care pot exista într-un sistem pentru a le aborda înainte ca acestea să fie exploatate de către actorii amenințărilor. Acest proces este condus de experți în securitate. Informațiile de informații despre amenințări sunt utilizate de experții în securitate care efectuează o vânătoare de amenințări.
Tipuri de vânătoare de amenințări
Există trei tipuri principale de vânătoare de amenințări. Aceasta include:
#1. Vânătoarea structurată
Aceasta este o vânătoare de amenințări bazată pe un indicator de atac (IoA). Un indicator de atac este dovada că un sistem este în prezent accesat de către actori neautorizați. IoA are loc înainte de o încălcare a datelor.
Prin urmare, vânătoarea structurată este aliniată cu tacticile, tehnicile și procedurile (TTP) care sunt folosite de un atacator cu scopul de a identifica atacatorul, ceea ce încearcă să obțină și să răspundă înainte de a face daune.
#2. Vânătoarea nestructurată
Acesta este un tip de vânătoare de amenințări realizată pe baza unui indicator de compromis (IoC). Un indicator de compromis este dovada că a avut loc o încălcare a securității și că un sistem a fost accesat de actori neautorizați în trecut. În acest tip de vânătoare de amenințări, experții în securitate caută modele în întreaga rețea înainte și după identificarea unui indicator de compromis.
#3. Condus de situație sau de entitate
Acestea sunt vânătoare de amenințări bazate pe evaluarea internă a riscurilor de către o organizație a sistemelor sale și a vulnerabilităților pe care le-au găsit. Experții în securitate folosesc date de atac disponibile extern și cele mai recente pentru a căuta modele și comportamente similare de atac într-un sistem.
Elementele cheie ale vânării amenințărilor
O căutare eficientă a amenințărilor implică colectarea și analiza aprofundată a datelor pentru a identifica comportamente și modele suspecte care pot indica potențiale amenințări într-un sistem.
Odată ce astfel de activități sunt detectate într-un sistem, ele trebuie să fie pe deplin investigate și înțelese prin utilizarea instrumentelor avansate de investigare a securității.
Investigația ar trebui să aducă apoi strategii acționabile care pot fi implementate pentru a rezolva vulnerabilitățile găsite și pentru a media amenințările înainte ca acestea să poată fi exploatate de atacatori.
O ultimă componentă cheie a procesului este raportarea rezultatelor vânătorii de amenințări și furnizarea de recomandări care pot fi implementate pentru a securiza mai bine sistemele unei organizații.
Pași în vânătoarea de amenințări
Sursa imagine: Microsoft
O vânătoare eficientă de amenințări implică următorii pași:
#1. Formularea unei ipoteze
Vânătoarea de amenințări are ca scop descoperirea amenințărilor sau vulnerabilităților necunoscute care pot fi exploatate prin atacuri. Deoarece vânătoarea de amenințări are ca scop găsirea necunoscutului, primul pas este formularea unei ipoteze bazate pe statutul de securitate și cunoașterea vulnerabilităților din sistemul unei organizații.
Această ipoteză oferă vânătorii de amenințări un reper și o bază pe care pot fi puse strategii pentru întregul exercițiu.
#2. Colectarea și analiza datelor
Odată formulată o ipoteză, următorul pas este colectarea datelor și a informațiilor despre amenințări din jurnalele de rețea, rapoartele de informații despre amenințări la datele istorice ale atacurilor, cu scopul de a dovedi sau dezaproba ipoteza. Instrumente specializate pot fi utilizate pentru colectarea și analiza datelor.
#3. Identificați declanșatorii
Declanșatorii sunt cazuri suspecte care necesită investigații suplimentare și aprofundate. Informațiile obținute din colectarea și analiza datelor pot dovedi ipoteza inițială, cum ar fi existența unor actori neautorizați într-o rețea.
În timpul analizei datelor colectate, pot fi descoperite comportamente suspecte într-un sistem. Aceste activități suspecte sunt declanșatoare care trebuie investigate în continuare.
#4. Ancheta
Odată ce declanșatorii au fost descoperiți într-un sistem, aceștia sunt investigați pentru a înțelege natura completă a riscului în cauză, cum s-ar fi putut întâmpla incidentul, motivul atacatorilor și impactul potențial al atacului. Rezultatul acestei etape de investigare informează măsurile care vor fi puse în aplicare pentru rezolvarea riscurilor neacoperite.
#5. Rezoluţie
Odată ce o amenințare a fost investigată și înțeleasă pe deplin, sunt implementate strategii pentru a rezolva riscul, a preveni viitoarele atacuri și a îmbunătăți securitatea sistemelor existente pentru a aborda vulnerabilitățile sau tehnicile nou descoperite care pot fi exploatate de atacatori.
Odată ce toți pașii sunt finalizați, exercițiul și repetați pentru a căuta mai multe vulnerabilități și a securiza mai bine sistemele.
Provocări în vânătoarea de amenințări
Unele dintre principalele provocări care apar într-o vânătoare de amenințări includ:
Lipsa personalului calificat
Vânătoarea de amenințări este o activitate de securitate condusă de oameni și, prin urmare, eficacitatea sa este puternic legată de abilitățile și experiența vânătorilor de amenințări care desfășoară activitatea.
Cu mai multă experiență și abilități, vânătorii de amenințări pot fi capabili să identifice vulnerabilități sau amenințări care scapă sistemele tradiționale de securitate sau alt personal de securitate. Obținerea și păstrarea vânătorilor de amenințări experți este atât costisitoare, cât și provocatoare pentru organizații.
Dificultate în identificarea amenințărilor necunoscute
Vânătoarea de amenințări este foarte dificil de efectuat, deoarece necesită identificarea amenințărilor care s-au sustras sistemelor tradiționale de securitate. Prin urmare, aceste amenințări nu au semnături sau modele cunoscute pentru o identificare ușoară, ceea ce face totul foarte dificil.
Colectarea datelor complete
Vânătoarea de amenințări se bazează în mare măsură pe colectarea unor cantități mari de date despre sisteme și amenințări pentru a ghida testarea ipotezelor și investigarea declanșatorilor.
Această colectare de date se poate dovedi a fi o provocare, deoarece poate necesita instrumente avansate de la terți și există, de asemenea, riscul ca exercițiul să nu fie în conformitate cu reglementările privind confidențialitatea datelor. În plus, experții vor trebui să lucreze cu cantități mari de date, ceea ce poate fi dificil de realizat.
A fi la curent cu informațiile despre amenințări
Pentru ca o vânătoare de amenințări să fie atât de succes, cât și eficientă, experții care efectuează exercițiul trebuie să aibă informații actualizate privind amenințările și cunoștințe despre tacticile, tehnicile și procedurile folosite de atacatori.
Fără acces la informații despre cele mai recente tactici, tehnici și proceduri utilizate de atacuri, întregul proces de vânătoare a amenințărilor poate fi împiedicat și deveni ineficient.
Concluzie
Threat hunting este un proces proactiv pe care organizațiile ar trebui să ia în considerare implementarea pentru a-și securiza mai bine sistemele.
Deoarece atacatorii lucrează non-stop pentru a găsi modalități de exploatare a vulnerabilităților dintr-un sistem, este benefic pentru organizații să fie proactive și să vâneze vulnerabilități și noi amenințări înainte ca atacatorii să le găsească și să le exploateze în detrimentul organizațiilor.
De asemenea, puteți explora câteva instrumente gratuite de investigație criminalistică pentru experții în securitate IT.