O cercetare științifică recentă a adus o înțelegere mai nuanțată a somnului, depășind categorizările simpliste de adormiți „buni” sau „răi”. Un nou studiu, publicat în *PLOS Biology*, a identificat cinci profiluri distincte de somn, fiecare corelând potențial cu tipare unice în dispoziție, funcția cognitivă și sănătatea generală. Această abordare multidimensională sugerează că abordarea tulburărilor de somn ar putea necesita strategii personalizate, mai degrabă decât intervenții universale.
Cercetarea, care a analizat date de la peste 700 de adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 22 și 36 de ani, a colectat informații extinse cuprinzând obiceiuri de somn auto-raportate, dispoziție, trăsături de personalitate, indicatori de sănătate fizică, rezultatele testelor cognitive și imagistica cerebrală. Descoperirile indică faptul că diferențele individuale în somn depășesc durata și calitatea, relevând interdependențe complexe între tiparele de somn, bunăstarea mentală, nivelurile de stres, alegerile stilului de viață și activitatea neurologică. Acest lucru sugerează că ceea ce constituie un somn „optim” sau „suboptim” poate varia semnificativ de la o persoană la alta.
Studiul a delimitat cinci profiluri principale de somn:
* LC1: Somn Deficitar și Stres Psihologic: Acest grup se confruntă cu provocări semnificative în inițierea sau menținerea somnului, simțindu-se adesea neodihnit și obosit în timpul zilei. De asemenea, raportează niveluri mai ridicate de anxietate și depresie.
* LC2: Simptome Psihologice cu Somn Rezilient: Indivizii din această categorie prezintă semne de stres sau dispoziție scăzută, dar nu raportează tulburări în tiparele lor de somn. Acest lucru sugerează un grad de „reziliență a somnului”, unde provocările emoționale nu perturbă neapărat continuitatea somnului.
* LC3: Somn Dependent de Medicație: Acest profil este caracterizat de utilizarea frecventă a ajutoarelor pentru somn. Deși participanții raportează adesea o bună sănătate fizică și conexiuni sociale puternice, evaluările cognitive pot dezvălui mici scăderi ale memoriei și ale conștientizării emoționale.
* LC4: Durată Scurtă a Somnului: Definit prin somnul de mai puțin de șase până la șapte ore pe noapte, acest grup nu percepe întotdeauna conștient efectele somnului redus. Cu toate acestea, ei tind să performeze mai puțin eficient în sarcinile care necesită atenție și memorie, aliniindu-se cu cercetările stabilite privind consecințele cognitive ale privării cronice de somn.
* LC5: Somn Fragmentat sau Perturbat: Acest profil cuprinde indivizi care se confruntă cu treziri frecvente pe timpul nopții sau dificultăți de respirație în timpul somnului. Aceste perturbări ale somnului sunt asociate cu anxietate crescută, probleme de abuz de substanțe și performanță cognitivă diminuată, subliniind legătura bine documentată dintre calitatea somnului și rezultatele generale de sănătate.
Deși metodologia studiului a implicat analize complexe, multi-măsură, care nu sunt ușor de replicat de către indivizi, profilurile identificate oferă tipare recognoscibile. De exemplu, cineva care se confruntă cu anxietate pre-somn s-ar putea alinia cu LC1, în timp ce un individ care doarme profund, dar se simte tensionat mental, ar putea semăna cu LC2. Cei care se bazează pe ajutoare pentru somn pot găsi similitudini cu LC3, indivizii care dorm constant doar câteva ore s-ar putea raporta la LC4, iar cei care se trezesc frecvent sau sforăie ar putea intra în LC5.
Aceste descoperiri au implicații semnificative pentru modul în care sunt abordate problemele de somn. Cercetarea sugerează puternic că o abordare universală a îmbunătățirii somnului este insuficientă. În schimb, strategiile ar trebui adaptate nevoilor individuale, luând în considerare nu doar durata somnului, ci și interacțiunea dintre starea emoțională, rutinele zilnice și sănătatea fizică.
Pentru o îmbunătățire practică, concentrarea pe igiena fundamentală a somnului rămâne critică. Asigurarea unui timp adecvat în pat pentru a atinge orele de somn țintă (de exemplu, alocarea a opt ore pentru un obiectiv de șapte ore de somn) și menținerea unui program consistent de somn-veghe sunt primordiale. Optimizarea mediului de somn – o cameră răcoroasă, întunecată și liniștită – este, de asemenea, crucială. Limitarea expunerii la ecrane înainte de culcare poate influența pozitiv eliberarea naturală de melatonină a corpului, iar evitarea somnului de prânz lung poate facilita somnul nocturn. Practici complementare precum activitatea fizică regulată, mindfulness și yoga pot sprijini în continuare calitatea somnului. Pentru probleme persistente, se recomandă consultarea unui medic de familie pentru a exclude afecțiuni medicale subiacente și a dezvolta planuri eficiente de gestionare a somnului.