Oricât de surprinzător ar părea, rechinii au făcut o explozie în lumea securității cibernetice, dobândind gustul pentru cablurile noastre de internet subacvatice. Se pare că nu venim doar la lovituri cu infractorii cibernetici de pe uscat, ci și cu omologii lor cu dinți ascuțiți de sub mare.
Așadar, pregătește-te să călătorești cu noi pe un val cibernetic în timp ce ne uităm la aventurile uluitoare ale suspecților neobișnuiți care modifică conexiunea noastră online. Nu este vorba de sabotajul tău tipic prin cablu de internet, ci de șmecherii de adâncime ale hacktiviștilor cu aripioare pe care îi numim rechini.
Într-o notă serioasă, în timp ce aceste creaturi marine puternice au un obicei ciudat de a roti cablurile subacvatice, ele reprezintă o amenințare mai puțin serioasă pentru ele decât noi.
Cuprins
Legătura puțin probabilă dintre rechini și securitate cibernetică
Lumea subacvatică este vastă și plină de viață, iar rechinii, ca prădători de vârf ai oceanului, atrag atenția și uimirea. Din păcate, urmărirea lor de pradă îi duce la întâlniri neașteptate cu cabluri de fibră optică care traversează fundul oceanului.
Prima dovadă solidă a atracției ciudate a rechinilor pentru cablurile de fibră optică a fost găsită în 1985, când dinții de rechin au fost găsiți încorporați într-o linie de date experimentale în largul Insulelor Canare. Mai târziu în acel an, mușcăturile de rechin au cauzat eșecul a patru segmente de cablu în Oceanul Atlantic, lăsându-ne să ne întrebăm despre motivul acestui comportament bizar.
Un alt caz infam de rechini care au afectat comunicațiile digitale a avut loc în largul coastei Africii, unde o serie de întreruperi de internet i-au lăsat derutați pe inginerii de rețea. În urma unei investigații atente, rechinii au fost găsiți ca vinovați puțin probabili, iar aceștia au zdrobit cablurile submarine, lăsând întreaga zonă fără acces la internet.
Abia după mai multe incidente uluitoare similare, inginerii de rețea au început să vadă conexiunea ciudată dintre rechini, pierderea conectivității la internet și alte preocupări de securitate cibernetică. Creșterea unor astfel de incidente ar evidenția vulnerabilitatea infrastructurii noastre digitale, unde chiar și cei mai imprevizibili factori pot compromite serios sistemele de securitate cibernetică și pot deschide ușa atacurilor cibernetice și a încălcării datelor.
De ce este întreruperea internetului un risc pentru securitatea cibernetică?
Nu numai că pierderea conectivității la internet aruncă o umbră asupra vieții noastre digitale, dar poate crea și o serie de riscuri surprinzătoare pentru securitatea cibernetică. De îndată ce un atac de rechin scufundă o regiune în întunericul digital, această întrerupere bruscă deschide o lume de oportunități pentru infractorii cibernetici să lovească.
Companiile și organizațiile care se bazează foarte mult pe internet pentru operațiunile lor de zi cu zi sunt expuse cel mai mare risc. Fără o conexiune stabilă, sistemele de securitate critice pot deveni inoperante, lăsându-le expuse la posibile breșe de securitate. La fel ca acești prădători oportuniști, infractorii cibernetici prosperă în haosul și confuzia cauzate de astfel de incidente, profitând de apărarea slăbită pentru a ataca atât companiile cât și persoanele fizice.
Mai mult, pierderea conectivității la internet poate împiedica comunicarea și coordonarea între echipa de securitate, furnizorii terți de servicii de securitate și chiar forțele de ordine, încetinind răspunsul acestora la amenințările cibernetice. În plus, fără internet, persoanele ale căror date sensibile au fost compromise într-o încălcare ar putea să nu fie informate imediat despre aceasta, făcându-le mai susceptibile la escrocherii și încercări de phishing.
Pe deasupra, pierderea accesului la internet poate crea un mediu de incertitudine și panică în rândul utilizatorilor. În imposibilitatea de a confirma autenticitatea site-urilor web sau a e-mailurilor, oamenii pot cădea pradă schemelor rău intenționate și pot partaja fără să vrea date sensibile infractorilor cibernetici. De asemenea, lipsa unei conexiuni stabile la internet poate crea un teren fertil pentru răspândirea dezinformării, care poate induce în eroare și mai mult utilizatorii săi.
În 2014, un videoclip viral a unui atac de rechin asupra cablului subacvatic al Google îl face pe Google să muște înapoi prin înfășurarea cablurilor sale trans-Pacific cu armuri de oțel anti-rechini (conform Gardianul). În același timp, ecologistii și-au împărtășit preocupările cu privire la modul în care această infrastructură subacvatică ar putea reprezenta o amenințare pentru animalele acvatice – la urma urmei, nu este vorba doar despre securitatea noastră.
Dacă sunteți curios despre modul în care atitudinile noastre față de mediu dau naștere atacurilor cibernetice, ar trebui să analizați legătura dintre schimbările climatice și amenințările cibernetice.
De ce au rechinii gust pentru cablurile cu fibră optică?
Spre deosebire de unele filme de rechin (da, ne uităm la tine, Jaws 2), rechinii nu mănâncă cablurile deoarece cablurile nu fac parte din dieta rechinilor. Fiind creaturile curioase care sunt, rechinii cad uneori victime ale propriilor instincte de prădător atunci când se confruntă cu cabluri de fibră optică. Organele lor senzoriale senzitive, cum ar fi electroreceptorii și liniile laterale, pot confunda semnalele electromagnetice emise de aceste cabluri cu cele ale prăzii lor și le pot face să muște. Din păcate pentru noi, aceste întâlniri neașteptate pot duce la întreruperi în conexiunea la internet.
Chiar și cu abilitățile lor impresionante de vânătoare, aceste creaturi marine puternice pot cădea pradă complexității tehnologiei moderne, arătându-ne că lumea naturală și lumea digitală se ciocnesc uneori în moduri surprinzătoare.
Oricum, de ce cablurile de internet merg sub ocean?
Cablurile de comunicații submarine traversează fundul oceanului cu scopul de a conecta lumea și de a permite o comunicare globală consecventă. Această abordare a conectivității oferă mai mult control și este o cale mai sigură către comunicarea de date între continente. Spre deosebire de omologii lor bazați pe satelit, care sunt victime ale latenței și interferențelor semnalului, cablurile submarine oferă viteze superioare de date și o latență mai mică, ceea ce le face candidatul perfect pentru această sarcină.
Deși ideea de a pune cabluri de internet sub mare ar putea părea ciudată la început, este destul de practică din punct de vedere tehnic. Adânc sub mări, cablurile sunt protejate de amenințările terestre, cum ar fi conflictele terestre, accidentele de șantier și cele mai multe evenimente meteorologice extreme. În plus, dimensiunea mare a oceanului în sine face posibile trasee de cabluri neobstrucționate și reduce riscul activităților umane distructive. Îngropate adânc sub fundul oceanului sau căptușite cu blindaje de lungă durată, aceste cabluri sunt capabile să reziste forțelor externe și să asigure o conexiune la internet stabilă.
Cu toate acestea, abordarea prin cablurile de comunicații submarine vine cu câteva provocări, inclusiv întâlniri apropiate cu viața marină – ei bine, în mare parte rechini.
Ar trebui să ne facem griji în legătură cu protecția infrastructurii de internet împotriva rechinilor?
Deoarece traversarea apelor turbulente ale teritoriului infestat de rechini poate fi dificilă, apare întrebarea: facem suficient pentru a proteja infrastructura internetului? Având în vedere măreția oceanului și populația acestor prădători de vârf care pândesc în interior, această sarcină este departe de a fi una simplă. Totuși, cercetători plini de resurse și ingineri pricepuți la tehnologie își pun dinții în această provocare, explorând tehnici de protejare a cablurilor submarine fără a dăuna ecosistemului marin.
După ce și-a consolidat cablurile submarine cu o acoperire asemănătoare cu Kevlar pentru a contracara mușcăturile dăunătoare de rechin, Google a văzut mai puține astfel de incidente de atunci. Cu toate acestea, în timp ce rechinii care mănâncă cablurile reprezintă o poveste mai bună, ei nu sunt principalul vinovat pentru majoritatea defecțiunilor cablurilor.
In conformitate cu Comitetul Internațional pentru Protecția Cablurilor (ICPC), cele mai multe defecțiuni ale cablurilor pot fi atribuite activității umane, fie că sunt cauzate de ancore de nave sau traulere de pescuit care prind accidental cabluri submarine. Așadar, pe lângă faptul că suntem cea mai slabă verigă din lanțul de securitate cibernetică, suntem și un pericol mai mare pentru cabluri decât dezastrele naturale (cum ar fi cutremure, trombe, alunecări de teren submarine și curenți puternici de maree) și rechinii combinați.
La sfârșitul zilei, deși ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la consolidarea infrastructurii internetului, protecția împotriva rechinilor este doar o mică parte a problemei. Jucăm un rol mai important în asta decât peștii mari cu o reputație proastă, iar căutarea armoniei între rețelele create de om și natură este o altă responsabilitate a noastră.
Vom avea nevoie de cabluri mai mari
În oceanul colosal al securității cibernetice, chiar și un mic rechin poate face o mare sclipire. Protejarea cablurilor noastre de internet de aceste minuni subacvatice necesită o gândire ieșită din cutie și unele cabluri foarte mari. Dar nu vă temeți, în timp ce rechinii pot mușca, avem megaoctetul pentru a-i ține la distanță.