De ce folosesc încă o tastatură IBM Model M veche de 34 de ani

Într-o lume unde tehnologia evoluează într-un ritm amețitor, transformându-se rapid în obiecte de unică folosință, un element din configurația mea de computer rămâne neschimbat: tastatura mea IBM Enhanced cu 101 de taste, o piesă de istorie veche de 34 de ani, cunoscută sub numele de Model M. Vă dezvălui motivele pentru care nu voi renunța niciodată la sunetul său distinct de „clic”, la senzația tactilă și la dispunerea tastelor pe care o consider ideală.

Geneza Modelului M

O schiță dintr-un brevet IBM ilustrează mecanismul de acționare al arcului de flambaj folosit în această tastatură.

În 1981, odată cu lansarea computerului personal IBM, a fost introdusă o tastatură cu 83 de taste (denumită frecvent „Modelul F”). Deși a fost apreciată în general de critici, unii au semnalat neajunsuri în aspectul său, inclusiv aranjamentul incomod al anumitor taste. Totuși, era o unitate robustă și durabilă, dotată cu un mecanism de arc de flambaj care îi conferea un aspect industrial solid.

Într-o discuție prin email purtată acum câțiva ani, David Bradley, veteranul IBM care a lucrat la proiectul original al PC-ului IBM, mi-a relatat că în perioada 1983-1984, IBM a format un grup de lucru de 10 persoane pentru a analiza criticile aduse tastaturii originale și a crea un înlocuitor superior. Aceștia au ținut cont de studii de utilizare, ergonomie și feedback-ul clienților. De asemenea, au studiat modele populare de la concurenți, cum ar fi DEC LK201, o tastatură de terminal care a popularizat dispunerea în formă de T inversat a tastelor săgeți.

Rezultatul acestor eforturi a fost tastatura IBM Enhanced cu 101 de taste. Aceasta a fost introdusă inițial pentru terminale în 1985, iar apoi a fost inclusă în pachetele PC XT și AT în 1986. Când oamenii se referă la „Modelul M”, de obicei vorbesc despre această tastatură specifică, deși tehnic, termenul se referă la o întreagă familie de produse cu caracteristici similare.

Modelul M s-a remarcat prin designul său inovator, care a separat aspectul tastaturii în patru zone distincte: zona de tastare alfanumerică, tastatura numerică, zona de control al cursorului și al ecranului, și tastele funcționale. Au fost adăugate tastele Alt și Ctrl de ambele părți, precum și două taste Fn suplimentare. Multe taste aveau, de asemenea, suprafețe ușor înălțate, iar tasta Esc (care în acele timpuri servea ca buton de „Înapoi/Ieșire”) a fost izolată pentru a evita apăsările accidentale.

Tastatura IBM Enhanced a fost, de asemenea, mai economică de produs decât Modelul F. Numeroase componente metalice au fost înlocuite cu plastic, iar o membrană de folie plasată sub arcurile de flambaj a înlocuit comutatoarele capacitive.

Cu toate acestea, aceste reduceri de costuri nu s-au reflectat în prețul final pentru consumatori. În 1986, tastatura IBM Enhanced costa 295 de dolari, echivalentul a aproximativ 695 de dolari în ziua de azi. Acesta este un preț destul de piperat, dar reflecta calitatea superioară a produsului.

Cum m-am îndrăgostit de Modelul M

La începutul anilor ’90, foloseam o tastatură Fujitsu cu un aspect îmbunătățit de 101 de taste, pe care o utilizam intens pentru conectarea la BBS-uri. Am constatat că pot tasta cu aproximativ 50% mai rapid pe ea decât pe alte tastaturi. Apoi, a venit o perioadă nefastă. Am vărsat atâta suc pe Fujitsu-ul meu, încât în cele din urmă s-a defectat. În următorul deceniu, am folosit tastaturile ieftine care veneau la pachet cu clonele de PC pe care le achiziționam.

În jurul anului 2001, am primit gratuit prima mea tastatură Model M, de la un vânzător local, la un târg de radioamatori. Acesta îmi oferise un PC IBM AT, pe care nu voia să îl ducă înapoi acasă. Modelul M a zăcut în colecția mea până la sfârșitul anului 2006.

Când am început să scriu profesional, am simțit o dorință puternică pentru o tastatură mai robustă, cu dispunere tradițională de 101 taste, precum Fujitsu-ul meu. Am scos Modelul M din dulap, și datorită unui adaptor de la AT la PS/2, am putut să o folosesc cu computerul meu modern de atunci. Se pare că mi-a plăcut foarte mult, pentru că în 2008 am făcut o analiză detaliată a acesteia pentru PC World, și nu am mai tăcut despre ea de atunci.

De ce continui să folosesc Modelul M

Data de fabricație a modelului meu M.

Așadar, da, folosesc încă prima mea tastatură Model M, construită pe 13 august 1986, în fiecare zi. De fapt, o folosesc chiar acum în timp ce scriu. Am utilizat sute de alte tastaturi în ultimii 30 de ani, dar, dintr-o multitudine de motive, revin mereu la aceasta. Voi explica de ce.

Dispunerea

Consider că tastatura IBM Enhanced cu 101 de taste are configurația ideală pentru o tastatură de computer. A fost imitată pe scară largă, așa că aproape toată lumea o cunoaște. După ce o folosesc de peste 25 de ani, știu exact unde se află fiecare tastă, fără a fi nevoie să mă uit în jos.

Unii critică amplasarea tastei Caps Lock în aspectul îmbunătățit, argumentând că tasta Ctrl ar trebui să fie acolo, așa cum era în modelele anterioare. Înțeleg acest argument, dar nu mi-a fost greu să apăs pe Ctrl ori de câte ori am nevoie.

Numărul optim de taste

A existat o perioadă în care fiecare tastă suplimentară care depășea standardul de 101 taste (în cazul tastaturilor americane) necesita un driver special pentru a fi utilizată corect. Prin urmare, în mod implicit, fiecare tastă care nu se afla pe Modelul M era enervantă.

Unele tastaturi includeau taste pentru navigare înainte și înapoi, controlul volumului și altele. Din fericire, acele timpuri au apus, în mare parte datorită standardului USB HID. Acesta a făcut ca unele dintre aceste taste suplimentare să devină potențial universale în sistemele de operare moderne.

Prefer minimalismul Modelului M. Am fost un adversar al tastei Windows timp de 26 de ani. Nu mi-a plăcut, mai ales pentru că îmi stătea în cale în timpul jocurilor MS-DOS precum Doom și Blood, pe care le-am jucat intens în anii ’90.

Astăzi, încep să apreciez avantajele comenzilor rapide de la tastatură Windows (un pas mic pe un laptop). Tot nu îmi place că tasta Windows este blocată între Ctrl și Alt. Mă bucur că nu este prezentă pe Modelul meu M, dar aș putea experimenta maparea ei la o tastă folosită mai rar.

Un sunet și o senzație satisfăcătoare

Dacă ați folosit vreodată o mașină de scris electrică, veți înțelege feedback-ul tactil și auditiv al Modelului M. De fiecare dată când apăsați o tastă pe o IBM Selectric, auzeați un „thnk” în timp ce sfera cu litere lovea hârtia. Momentul mișcării mecanice rapide făcea să vibreze întreaga mașină.

Secretul Modelului M constă într-un mecanism numit „actuator cu arc de flambaj”. Fiecare tastă comprimă un mic arc până când acesta se prăbușește brusc lateral în interiorul cilindrului, generând un sunet caracteristic de „clic”. Arcul împinge, de asemenea, o mică basculă rotativă sub fiecare tastă care înregistrează apăsarea pe o membrană situată dedesubt.

Datorită arcurilor rapide, știi întotdeauna când ai apăsat o tastă. Datorită calității sale superioare, știi, de asemenea, că acțiunea a fost înregistrată de computer. Același lucru nu se poate spune despre tastaturile ieftine cu membrană de cauciuc.

Drept urmare, Modelul M este renumit pentru zgomotul pe care îl produce. Fiecare apăsare de tastă generează două clicuri, dând impresia că tastezi de două ori mai repede decât viteza reală. Dacă tastez vreodată în timpul unui apel telefonic, persoana de la celălalt capăt tace brusc și apoi spune ceva de genul: „Uau! Ce a fost zgomotul ăla?!”.

Durabilitate remarcabilă

Din nou, modelul meu M are 34 de ani. L-am folosit aproape neîntrerupt timp de 14 ani. Încă funcționează ca o tastatură nouă. Nu există apăsări de taste înregistrate eronat, taste blocate sau litere uzate. Compară asta cu tastaturile ieftine cu membrană de cauciuc, care se uzează după doar câțiva ani de utilizare intensă.

Stabilitate

Tastatura mea Model M cântărește peste cinci kilograme, datorită unei plăci de oțel masive din interior, care ar putea opri un glonț de calibru mic. Plasticul este gros și robust, și în ciuda vechimii sale, nu prezintă nici o fisură. Rămâne fix pe loc, fără să se miște în timp ce scriu.

Flexibilitate

Multe modele timpurii ale tastaturii Model M includ un conector de cablu modular. Acest lucru permitea înlocuirea cablului dacă se defecta, sau înlocuirea unui cablu AT cu unul PS/2. Multe modele M aveau, de asemenea, taste detașabile, formate din două piese. Acest lucru facilita rearanjarea tastelor după preferințe. O tastatură deteriorată (un lucru rar) era ușor de reparat prin înlocuirea pieselor de la o altă tastatură donatoare.

Un design minimalist și elegant

Aspectul Modelului M este subtil și elegant. Nu există logo-uri ostentative, un design industrial unghiular sau LED-uri RGB strălucitoare. Din punct de vedere vizual, este exact ceea ce ar trebui să fie: o tastatură funcțională.

O legătură cu trecutul

Având în vedere ritmul rapid al schimbărilor tehnologice, este reconfortant să știu că o parte din istoria IBM este încă utilă, în timp ce eu navighez prin nenumăratele generații de computere din ce în ce mai rapide.

Apreciez caracterul unic al acestei tastaturi și mă mândresc cu calitatea sa excepțională.

Cum poți obține și tu o tastatură Model M

Doom rulând pe un computer modern, cu o tastatură Model M.

Dacă dorești să încerci o tastatură Model M, ai la dispoziție mai multe opțiuni. Poți căuta una pe eBay, sau poți încerca la vânzări de garaj, târguri de vechituri sau magazine second-hand. Site-uri precum ClickyKeyboards oferă modele recondiționate. De asemenea, poți achiziționa un descendent modern al Modelului M de la Unicomp.

Modelele M produse în epoca PS/2 nu sunt deosebit de rare; conform unor estimări, au fost fabricate peste 10 milioane de unități. Așadar, există multe tastaturi care încă mai există, probabil ascunse prin dulapuri, poduri, garaje și subsoluri.

De fapt, dacă ești hotărât să obții un model vintage, îți sugerez să întrebi prietenii și rudele. Dacă dețin un computer IBM din perioada mijlocului până la sfârșitul anilor ’80 sau începutul anilor ’90, există șanse mari să aibă și o tastatură Model M. Fă-le o vizită cu o cutie de fursecuri și întreabă-i cu nonșalanță data viitoare când treci pe la ei.

Cum conectezi un Model M la un PC sau Mac modern

Pentru a conecta un Model M la un PC sau Mac modern, vei avea nevoie de un adaptor care să transforme orice cablu vintage (PC AT sau PS/2) într-un port USB. De obicei, poți găsi adaptoare PS/2 la USB pe Amazon la prețuri între 5 și 7 dolari, care funcționează bine, dar uneori pot fi capricioase.

De asemenea, poți găsi adaptoare mai specializate, precum acest model AT la USB, creat de entuziaști, la un preț de aproximativ 40 de dolari pe eBay. În plus, este posibil să achiziționezi un cablu cu un convertor USB integrat, care se conectează direct la portul SDL modular de pe spatele Modelului M, dacă unitatea ta are unul.

Cu aceste convertoare, Modelul M funcționează ca un dispozitiv cu tastatură USB plug-and-play, compatibil cu standardele. Aceasta înseamnă că o poți folosi cu Windows, macOS și Linux (sau chiar cu Haiku, dacă ești un aventurier). Unii oameni chiar le conectează la iPad-urile lor.

Rezolvarea dilemei tastei Windows

Dacă îți place tasta Windows și îți faci griji că o vei pierde când folosești un Model M vintage, nu-ți face probleme. Este posibil să mapezi tasta Windows la o altă tastă pe care o folosești mai rar, cum ar fi Caps Lock sau Right Alt. În plus, există variante moderne ale tastaturii Model M care includ o tastă Windows, produse de Unicomp.

De asemenea, dacă îți plac butoanele de control al volumului, poți să le mapezi la tastele Scroll Lock și Pause de pe Modelul M. (Voi experimenta această idee în viitorul apropiat.)

În contextul ciclurilor de actualizare din ce în ce mai rapide ale tehnologiei informatice, există percepția comună că vechea tehnologie este automat învechită. Cu toate acestea, grație Modelului M, vedem că acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Presupun că utilizatorii pretențioși de tastaturi de pretutindeni se vor bucura în continuare de tastaturile Model M și în deceniile următoare. Spor la tastat!