Odată cu evoluția camerelor de pe telefoanele inteligente, terminologia specifică fotografiei își face tot mai mult loc în conversațiile de zi cu zi. Termenul „f-stop” sau „număr f” este din ce în ce mai prezent, mai ales când producătorii de telefoane doresc să se remarce prin specificațiile tehnice ale aparatelor foto. Vom detalia ce înseamnă acest termen.
Diafragma și triunghiul expunerii
Diafragma este o componentă esențială a triunghiului expunerii, alături de viteza obturatorului și sensibilitatea ISO. Ea măsoară deschiderea lentilei, adică cât de multă lumină permite să pătrundă. Viteza obturatorului stabilește intervalul de timp în care senzorul este expus la lumină, în timp ce ISO indică sensibilitatea senzorului la lumină.
Spre deosebire de viteza obturatorului, care se măsoară intuitiv în fracțiuni de secundă, diafragma este exprimată în f-stop-uri, precum f/1.6, f/11 sau f/22. Majoritatea obiectivelor permit ajustarea f-stop-ului, însă camerele smartphone au, de obicei, o diafragmă fixă. Un f-stop mai mic generează imagini mai luminoase, în timp ce un f-stop mai mare le va întuneca.
Cum funcționează acest mecanism?
F-Stop-urile explicate
F-stop-ul reprezintă raportul dintre distanța focală a obiectivului și diametrul diafragmei (deschiderea prin care intră lumina). De exemplu, un f-stop de 2 (f/2) indică faptul că diametrul diafragmei este jumătate din distanța focală. Astfel, pentru o lentilă cu distanța focală de 100 mm, deschiderea ar fi de 50 mm (100/50 = 2); pentru una de 200 mm, deschiderea ar fi de 100 mm (200/100 = 2).
Această măsurare sub formă de raport se datorează particularităților fizicii optice.
Cu cât diafragma unei lentile este mai mare, cu atât permite trecerea unei cantități mai mari de lumină. Acest lucru intensifică luminozitatea imaginii proiectate pe film sau pe senzorul digital. Așadar, cu cât numărul f este mai mic, cu atât imaginea este mai luminoasă.
Lentilele cu distanțe focale mai lungi au câmpuri vizuale mai înguste. De aceea, imaginile pe care le proiectează sunt mai mari și distribuie lumina mai puțin dens. Relația dintre distanța focală și diafragmă (numărul f) face ca fotografiile realizate cu obiective diferite să aibă aceeași luminozitate, eliminând diferențele de transmisie a luminii.
Ambele fotografii au fost realizate la f/8, dar cu distanțe focale diferite. S-a folosit aceeași viteză a obturatorului, compensând astfel deschiderea mai mare a obiectivului mai lung cu câmpul său vizual mai îngust.
De exemplu, să presupunem că fotografiați un copac. Dacă folosiți un obiectiv de 100 mm la f/2, deschiderea va fi de 50 mm. Dacă folosiți un obiectiv de 200 mm la f/2, deschiderea va fi de 100 mm. Ambele imagini vor avea aceeași luminozitate.
Acest lucru se întâmplă deoarece, deși obiectivul de 200 mm are o deschidere de două ori mai mare (și de patru ori mai mare ca suprafață), câmpul său vizual este jumătate față de cel al obiectivului de 100 mm. Astfel, imaginea trebuie proiectată de patru ori mai mare pe senzor, efectele anulându-se reciproc.
F-Stop-urile în practică
Acum că am lămurit detaliile tehnice, haideți să vedem cum se aplică f-stop-urile în fotografia reală.
Realizarea unei fotografii presupune echilibrarea diafragmei, a vitezei de expunere și a sensibilității ISO. Obiectivul este ca senzorul să primească suficientă lumină pentru a înregistra corect imaginea, fără a fi subexpusă (prea întunecată) sau supraexpusă (prea luminoasă).
Cantitatea de lumină care ajunge la senzor se măsoară printr-o unitate adimensională numită „stop”. Creșterea expunerii (luminozitatea fotografiei) cu un stop înseamnă dublarea cantității de lumină care atinge senzorul. (Alți factori, cum ar fi stabilizarea imaginii, sunt, de asemenea, măsurați în stopuri.)
Acest lucru se poate realiza în mai multe moduri. Unul dintre ele este expunerea senzorului pentru un timp mai îndelungat, de exemplu, folosind o viteză de expunere de 1/50 dintr-o secundă în loc de 1/100. O altă metodă este utilizarea unei deschideri mai largi, însă aceasta vine cu anumite compromisuri.
În cazul camerelor DSLR și a altor camere dedicate, diafragma controlează profunzimea câmpului.
Pe lângă faptul că permit o cantitate mai mare de lumină, imaginile realizate cu o diafragmă mai mare au o profunzime de câmp mai mică, ceea ce înseamnă că o parte mai mare a scenei va fi neclară. Uneori, cum ar fi în cazul portretelor, acest lucru este de dorit. În alte situații, este o problemă care trebuie gestionată.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, diafragma nu se măsoară pe o scară liniară. F-stop-urile sunt logaritmice. Trecerea de la f/4 la f/2 nu dublează cantitatea de lumină care intră în cameră, o cvadruplă. Pentru a dubla cantitatea de lumină, trebuie să trecem la f/2.8.
Este o mulțime de informație de asimilat. Din fericire, camerele smartphone au lentile cu deschidere fixă, așa că nu este necesar să înțelegem pe deplin aceste detalii pentru a le utiliza eficient (vom reveni la acest aspect mai jos).
Totuși, dacă folosiți și o cameră dedicată, ar fi util să vă familiarizați cu modul în care diafragma poate fi utilizată creativ în fotografie.
F-Stop-urile și telefonul tău
Nu pare a fi o deschidere de 26 mm.
Atât fotografii amatori, cât și cei profesioniști au avut de-a face cu f-stop-urile și diafragma de-a lungul anilor. Acum că producătorii de smartphone-uri folosesc acești termeni în marketing, iată câteva aspecte esențiale de reținut:
F-stop-urile sunt calculate în funcție de distanța focală reală a obiectivului: deși numerele f specificate de producători sunt reale, distanțele focale pe care le indică sunt, de obicei, echivalente cu cele ale unui cadru complet. De exemplu, Apple a afirmat că teleobiectivul de pe iPhone 11 Pro avea 52 mm și o deschidere de f/2. Aceasta ar însemna că lumina ar trece printr-o gaură cu o lățime de peste 2,5 cm. În realitate, distanța focală era de doar 6 mm, iar deschiderea de 3 mm.
O diafragmă mai mare înseamnă fotografii mai bune în condiții de lumină slabă: datorită modului în care sunt construite camerele de smartphone, diafragma fixă influențează mai ales viteza obturatorului și sensibilitatea ISO pe care camera le poate utiliza în diverse situații. Cu cât diafragma fixă este mai largă, cu atât imaginile realizate în lumină slabă sunt mai reușite. Acest lucru se datorează capacității de a folosi viteze de expunere mai mari (reducând efectul de mișcare) și valori ISO mai mici (reducând zgomotul).
Specificațiile tehnice nu creează fotografii: deși companiile continuă să folosească numere impresionante, este important să reținem că acestea nu sunt singurele responsabile de o fotografie reușită. Premiile iPhone Photography au început acum 13 ani, pentru a celebra fotografiile minunate realizate cu telefoane mobile, de-a lungul timpului. Faptul că camera telefonului dvs. are o diafragmă f/1.6 în loc de f/1.8 nu va îmbunătăți dramatic fotografiile; doar timpul și efortul depus o pot face.