API-urile reprezintă comunicarea dintre diferite componente software, în timp ce SDK-urile reprezintă un întreg set de instrumente care conține API-uri pentru o anumită sarcină.
Un ecosistem de dezvoltatori funcționează pe două instrumente de bază, un SDK și un API. Astăzi, este esențial să înțelegem diferențele fundamentale, deoarece comunitatea de dezvoltatori le folosește pe ambele în mod extensiv în procesul modern de dezvoltare a software-ului.
Peisajul dezvoltării este alimentat de aceste două ingrediente. SDK-urile și API-urile sunt factorii cheie pentru implementarea API-urilor terță parte și a comunicării web.
În esență, atât SDK-ul, cât și API-ul servesc bine pentru a îmbunătăți funcționalitatea și performanța generală a aplicației dvs. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți experiența atât pentru echipele interne, cât și pentru utilizatorii finali, este inevitabil să aflați cum funcționează aceste instrumente, cum sunt diferite și cum ajută ele în procesul de dezvoltare a software-ului.
Să aruncăm o privire mai atentă la fiecare dintre aceste instrumente.
Cuprins
Ce este un SDK?
SDK este un acronim pentru „Software Development Kit”, denumit și „devkit”. SDK este definit de un set de instrumente de creare de software care sunt specifice platformelor. Aceste instrumente includ depanare, compilatoare, biblioteci de coduri (adică, framework) sau rutine și subrutine orientate către un sistem de operare.
Elementele de bază ale unui SDK tipic includ următoarele:
- Depanator: un depanator le permite dezvoltatorilor să identifice și să corecteze erorile din codul programului.
- Compilator: Un compilator este un program care procesează instrucțiunile limbajului de programare și le traduce într-un limbaj ușor de înțeles de mașină sau „cod” folosit de procesor.
- Exemplele de cod dezvăluie sarcini de programare sau scenarii care oferă o imagine mai clară a unei aplicații sau a unei pagini web.
- Rutine și subrutine: o rutină sau subrutină este o metodă, funcție, procedură, subprogram sau cod care poate fi apelată și executată oriunde în întregul cod de program. De exemplu, opțiunea de salvare a fișierului este executată printr-o rutină.
- Bibliotecă de coduri: o bibliotecă de coduri permite dezvoltatorilor să folosească resursele existente (de exemplu, secvențe de cod) în loc să le reinventeze.
- Instrumente de testare și analiză: Aceste instrumente evaluează performanța aplicației într-un mediu de testare și producție.
- Documentație: Dezvoltatorii se referă la instrucțiuni documentate (după caz) în timpul procesului de dezvoltare.
În general, un SDK are cel puțin un API în kitty, deoarece aplicațiile nu pot interacționa, transmite, funcționa sau colabora fără API.
Cum funcționează un SDK?
SDK-urile oferă o suită de instrumente necesare dezvoltatorilor pentru a crea aplicații software cu ușurință.
De exemplu, Facebook oferă SDK pentru Android-ul Google și iOS-ul Apple. Aceste SDK-uri acționează ca biblioteci open-source care ajută la integrarea Facebook în aplicația ta pentru Android sau iOS. În plus, Microsoft oferă .NET framework SDK pentru aplicații la scară largă. Conține mostre, instrumente și biblioteci esențiale pentru dezvoltarea aplicațiilor pentru Windows.
Acum că sunteți familiarizat cu esențialul SDK-urilor, să înțelegem funcționarea SDK-urilor.
- Inițial, achiziționați, descărcați și instalați „kitul” necesar pentru platforma dvs. Aceasta poate acoperi descărcarea fișierelor care includ părți constitutive, seturi de instrucțiuni și exemple.
- Apoi, puteți accesa toate instrumentele necesare, mediul de dezvoltare integrat (IDE) pentru a dezvolta o nouă aplicație. După care dezvoltatorii pot începe să-și codifice aplicațiile. Rolul compilatorului devine evident în această etapă.
- În cele din urmă, puteți utiliza instrucțiuni, documentație, mostre de cod și instrumente de analiză pentru a testa noua aplicație.
După ce ați finalizat acești pași, puteți începe călătoria SDK.
Tipuri de SDK-uri
Dezvoltarea aplicațiilor web și mobile rulează pe baza SDK-urilor. Să ne uităm la unele dintre tipurile comune de SDK.
- SDK-uri de platformă: Aceste SDK-uri sunt componentele cheie necesare pentru dezvoltarea aplicațiilor pentru orice platformă. De exemplu, Windows 10 SDK este folosit pentru a dezvolta aplicații Windows 10 Store.
- SDK-uri de extensie: acestea sunt SDK-uri opționale care sunt utilizate pentru a extinde și personaliza mediul de dezvoltare. Cu toate acestea, nu sunt obligatorii pentru dezvoltarea de aplicații pentru o anumită platformă.
- SDK-uri specifice limbajului de programare: astfel de SDK-uri sunt utilizate pentru a dezvolta programe în anumite limbi. De exemplu, Java Developer Kit (JDK) este utilizat pentru dezvoltarea de aplicații folosind limbajul de programare Java.
- SDK-uri Analytics: aceste SDK-uri colectează date cum ar fi comportamentele utilizatorilor, acțiunile etc. De exemplu, SDK-ul Google Analytics.
- SDK-uri de generare de bani: astfel de SDK-uri sunt folosite de dezvoltatori pentru a implementa reclame care ies din aplicațiile existente. Sunt puse în aplicare cu unicul scop de a genera venituri.
Beneficii SDK
SDK-urile prezintă mai multe beneficii pentru comunitatea de dezvoltatori. În primul rând, ei nu trebuie să se chinuie din greu pentru a dezvolta aplicații cu utilizarea eficientă a kit-urilor de dezvoltare software.
- Accesați piese prefabricate: SDK oferă acces ușor la piesele prefabricate, reducând astfel timpul petrecut în dezvoltarea de software. De exemplu, Android Map SDK vă permite să configurați și să implementați diverse servicii de localizare în aplicația dvs. SDK-ul oferă acces ușor la părțile componente și le adună împreună în aplicație (de exemplu, coordonatele locației, cum ar fi longitudinea, latitudinea, serviciile dintr-o anumită locație).
- Integrari perfecte: SDK-urile oferă integrări mai fluide cu diferite software și aplicații. Ele oferă, de asemenea, acces direct la informațiile necesare prin documentație adecvată.
- Furnizați comenzi rapide dezvoltatorilor: SDK-urile le permit dezvoltatorilor să refolosească secvențele de cod, deoarece scurtează ciclul de dezvoltare. Acest lucru oferă dezvoltatorilor suficient timp pentru a se concentra asupra sarcinilor critice.
- Asistență încorporată: SDK-urile sunt activate cu expertiză în cod încorporată (asistență), inclusiv documentație completă. Astfel, dezvoltatorii nu trebuie să caute experți în domeniu pentru a-și rezolva întrebările.
- Accesibilitate: Factorii menționați mai sus ajută la anularea cheltuielilor excesive efectuate în fazele de dezvoltare a software-ului și post-implementare.
Să trecem acum la componenta intermediară API.
Ce este un API?
API este un acronim pentru „Application Programming Interface”. Elaborează un set de reguli prin care platformele, dispozitivele sau aplicațiile se conectează și comunică între ele. API poate fi fie o parte a unui SDK, fie poate exista independent. În ambele scenarii, stabilește sincronicitatea sistemică între diverse aplicații.
Dezvoltatorii maximizează beneficiile software-ului non-gratuit (proprietar) sau bazat pe cloud pentru a construi API-uri eficiente. Ei pot folosi apoi serviciile pe care utilizatorii le pot accesa prin intermediul API-urilor construite.
API este analog cu un acord între două părți. Oferă schimb instantaneu de informații, împreună cu orientări privind modul în care informațiile ar trebui comunicate.
Se știe că unele API-uri oferă „interfață”, prin urmare „API” și „interfață” sunt considerate vag ca aceleași entități.
Componente cheie
API are două componente cheie:
- Specificații tehnice: Specificațiile pentru un API se referă la informațiile referitoare la protocoalele pentru integrarea API (adică, cu alte platforme, aplicații). Acestea trebuie să fie bine documentate pentru a asigura utilizarea eficientă a API-ului.
- Interfața: Interfața oferă o cale pentru accesarea API-urilor. Poate fi accesat cu un cuvânt cheie dacă este un API web sau printr-o interfață separată.
Să vedem acum cum funcționează un API tipic.
Cum funcționează un API?
API-urile permit un dialog fluid între diverse seturi de aplicații.
Luați în considerare un exemplu în care aveți deja o aplicație de vânzare de produse alimentare în care utilizatorii dvs. pot căuta și cumpăra alimente online. Aplicația dvs. oferă deja acest serviciu. Acum, să presupunem că utilizatorii doresc, de asemenea, să caute centre alimentare într-o anumită locație dintr-un oraș. Într-un astfel de caz, vă puteți integra aplicația cu furnizorii de servicii alimentare consacrați care își desfășoară activitatea în oraș. Prin implementarea API-ului de geolocalizare, le-ați permite utilizatorilor să caute centre alimentare fără a vă face griji cu privire la o aplicație separată de localizare geografică.
Din punct de vedere tehnic, un apel API urmează pașii de mai jos:
- Un utilizator al aplicației inițiază sarcina din aplicația dvs. creând o solicitare.
- API-ul transmite cererea făcând un apel către serverul web. API-ul știe unde să trimită solicitarea, deoarece cererea este de obicei vizată pentru a ajunge la punctul final API. URL-ul serverului definește punctul final.
- În cele din urmă, sarcina este îndeplinită deoarece baza de date sau aplicația terță parte furnizează serviciul solicitat.
Tipuri de API
REST (Representational State Transfer): API-urile REST sunt unul dintre cele mai populare tipuri de API în care API-ul trebuie să adere la un set de principii, cum ar fi:
- Arhitectura client-server: Modificările efectuate pe server nu ar trebui să afecteze clientul
- Comunicarea între client și server prin HTTP, CRUD (Creare, Read, Update, Delete) și JSON.
- Apatridia: Nu există stocare a stării clientului pe server între oricare două solicitări.
REST este de obicei folosit pentru a transfera date. De exemplu, API-ul Facebook este folosit pentru a obține numele unui utilizator Facebook, locația și fotografia de profil într-o altă aplicație.
RPC (Remote Procedure Call): Acesta este folosit pentru a executa cod pe alt sistem. Spre deosebire de REST, unde clientul solicită doar date, RPC apelează metode. Solicitările pot fi trimise în formate XML sau JSON și se numesc XML-RPC și JSON-RPC. Expeditorul cererii așteaptă un răspuns de la celălalt sistem după ce metoda este executată.
De exemplu, un API gateway de plată autentifică un număr de card de credit (execută codul la sfârșitul acestuia) și trimite un răspuns de succes sau eșec aplicației de apelare.
API-uri SOAP (Simple Object Access Protocol): sunt API-uri bazate pe web utilizate în cazurile care necesită confidențialitate și securitate sporită a datelor. Ei pot comunica prin protocoale bazate pe web, cum ar fi HTTP, SMTP, TCP/IP etc.
SOAP este un set de protocoale, în timp ce REST este un model arhitectural. Acest lucru face posibilă crearea de API-uri RESTful folosind protocoale bazate pe SOAP.
Beneficiile API
API-urile sunt benefice ambelor grupuri, utilizatorilor obișnuiți și profesioniștilor în dezvoltare. Dezvoltatorii se pot conecta cu părțile interesate de afaceri pentru a actualiza sistemele agenției și a extinde potențialul de afaceri al agenției.
Deși beneficiile pot aduce în perspectiva dezvoltatorului, API-urile amplifică atât experiența dezvoltatorului, cât și experiența utilizatorului final. Să aruncăm o privire peste câteva dintre beneficiile oferite de API-uri.
- Integrare: API-urile conectează aplicații software disparate, deoarece îmbunătățesc performanța generală a aplicației sau a produsului.
- Ușurează ciclul de dezvoltare: API-urile ajută dezvoltatorii să scurteze ciclul de dezvoltare a software-ului. Automatizarea API deține cheia, deoarece computerele sunt folosite pentru a gestiona munca mai degrabă decât un grup de lucru manual. API-urile permit companiilor să-și actualizeze fluxurile de lucru imediat.
- Eficiență: Cu accesul API, conținutul odată generat poate fi ușor partajat și redistribuit pe diverse canale.
- Personalizare: API-urile permit personalizări. Orice utilizator sau companie poate profita de acest lucru personalizând conținutul sau serviciile conform nevoilor sale.
Diferența dintre un SDK și API
Să înțelegem diferența dintre cei doi constituenți cu exemple.
Facebook oferă o suită de soluții care oferă instrumente pentru dezvoltatori profesioniști, precum și pentru utilizatorii activi. Are atât un API, cât și un SDK. Ambele instrumente au dreptul să efectueze diferite funcționalități și sunt specifice cazului de utilizare. Vom începe cu API-urile.
API-uri Facebook
În parteneriat cu dezvoltatori terți, API-urile Facebook se conectează la Facebook și accesează datele necesare despre un utilizator. Acesta este folosit pentru a personaliza funcțiile aplicației.
De exemplu, o aplicație de rezervare de filme utilizează API-ul Facebook pentru a vă permite să vă conectați la aplicație folosind ID-ul dvs. Facebook. Numele și detaliile profilului dvs. sunt partajate cu aplicația de rezervare de filme pentru a asigura autenticitatea utilizatorului și pentru a vă permite să evitați să vă amintiți o autentificare și o parolă separate. De asemenea, permite aplicației de rezervare a filmelor să vă afișeze reclame relevante în timp ce răsfoiți feedul Facebook.
Unul dintre USP-urile API-ului include modul în care se cuplează cu un explorator Graph API. Serviciul Graph API construiește date relaționale între utilizatori, conturi, actualizări, grupuri și multe altele.
GET graph.facebook.com/me?fields=posts.limit(5){message}
Aici observăm un exemplu de emitere API pentru o mai bună înțelegere. Apelul de mai sus va prelua până la cinci postări pe care le-ați publicat și textul pentru fiecare postare individuală.
Să luăm un alt exemplu.
GET graph.facebook.com/me?fields=posts.limit(5){message,privacy{value}}
Interogarea API de mai sus returnează textul și setările de confidențialitate ale fiecărei postări pe care le-ați publicat.
Ambele API-uri rulează sub Graph API, ajutând astfel la generarea de analize (adică, date relaționale).
Deși exemplul de mai sus este un caz de utilizare simplu, luați în considerare un alt scenariu în care proprietarul unui restaurant dorește să enumere utilizatorii care au participat la o petrecere la restaurantul lor. Proprietarul ar putea folosi un apel Facebook API și poate genera o listă de utilizatori prezenți în timpul funcției, accesând fotografiile pe care le-a făcut clic la petrecere și utilizatorii Facebook etichetați.
În plus, autoritățile restaurantelor ar putea avea și o listă cu conturile de socializare ale utilizatorilor și să le folosească pentru promoții viitoare. Fără API-uri, utilizarea unor astfel de funcționalități poate fi greoaie de dezvoltat. În continuare, ne vom uita la SDK-urile Facebook.
SDK-uri Facebook
SDK-urile furnizate de Facebook sunt special concepute pentru „crearea de aplicații”. De exemplu, există multe jocuri pe care le puteți juca în aplicația Facebook. Acestea sunt concepute pentru a rula în cadrul Facebook și aveți nevoie de un SDK pentru a crea aceste aplicații.
Să ne uităm la SDK-ul Facebook pentru iOS. Permite dezvoltarea de aplicații Facebook pentru iOS în mod specific.
Luați în considerare următorul fragment de cod care dezvăluie SDK-ul Facebook pentru iOS:
/**
* For more details, please take a look at:
* developers.facebook.com/docs/reference/ios/current/class/FBSDKAppEvents
*/
- (void)applicationDidBecomeActive:(UIApplication *)application {
[FBSDKAppEvents activateApp];
}
Exemplul de mai sus este folosit pentru înregistrarea evenimentelor legate de activările aplicației.
Structura apelului variază în ambele cazuri. Un API efectuează o acțiune care este predefinită prin sursele și funcțiile existente. Dimpotrivă, SDK-ul definește mai întâi funcția și apoi apelează sursa și funcția.
Alegerea dintre un SDK și API
API-urile subliniază în esență modul în care platformele disparate pot lucra împreună sincron. Ele ajută la integrarea aplicațiilor prin protocoale și specificații. Astfel, ele sunt una dintre componentele critice ale unui SDK. Cu toate acestea, API-urile nu pot fi folosite pentru a crea aplicații de la zero.
SDK-urile facilitează construirea unei noi aplicații sau software care este specific unui limbaj sau platformă de programare. Un SDK are în general cel puțin un API pentru a comunica extern.
Dacă construiți o aplicație pentru a rula pe o anumită platformă, cum ar fi iOS, utilizați SDK-ul pentru platforma respectivă. Pentru a comunica cu alte aplicații web, cum ar fi Facebook, utilizați API-ul aplicației respective.
Concluzie 👨🏫
În rezumat, diferența dintre un SDK și API este evidențiată în următoarele postulate:
- SDK-urile conțin adesea API-uri, dar niciun API nu include SDK-uri.
- Asemenea unei fundații a unei case care permite casei să stea înalt, SDK-urile permit crearea de aplicații.
- API-urile decid funcționarea și comunicarea aplicațiilor în cadrul SDK-urilor, similar liniilor telefonice care permit contactul cu lumea exterioară.