Sateliții au atins un jalon important prin înregistrarea celor mai mari valuri oceanice observate vreodată din spațiu, oferind perspective fără precedent asupra transmiterii energiei furtunilor pe distanțe oceanice vaste. Aceste valuri colosale, generate de evenimente meteorologice intense, funcționează ca „mesageri” puternici, capabili să transporte puterea distructivă a unei furtuni către țărmuri îndepărtate, indiferent dacă furtuna însăși ajunge la țărm. Această observație revoluționară, facilitată de tehnologia satelitară avansată, este menită să îmbunătățească înțelegerea noastră asupra fenomenelor oceanice și să sporească strategiile de reziliență costieră.
Misiunea Surface Water and Ocean Topography (SWOT) a jucat un rol esențial în acest progres științific. Capacitățile sale de imagistică cu câmp larg, combinate cu datele de altimetrie radar de la o constelație de sateliți de observare a Pământului, inclusiv SARAL, Jason-3, Copernicus Sentinel-3A și -3B, Copernicus Sentinel-6 Michael Freilich, CryoSat și CFOSAT, au permis cercetătorilor să construiască o imagine globală cuprinzătoare a modului în care valurile generate de furtuni se propagă, se contopesc și evoluează pe măsură ce radiază spre exterior. Această cartografiere detaliată oferă o imagine mai clară a dinamicii care guvernează aceste forțe oceanice puternice.
Un studiu de caz particular, Furtuna Eddie, care a apărut în Pacificul de Nord în decembrie 2024, a oferit un laborator natural valoros pentru această cercetare. În timpul apogeului furtunii, datele satelitare au relevat valuri în oceanul deschis care atingeau o înălțime uimitoare de aproape 65 de picioare (20 de metri). Această măsurătoare reprezintă cea mai înaltă undă înregistrată vreodată din spațiu, subliniind puterea imensă care poate fi dezlănțuită de sistemele meteorologice severe.
Călătoria Valurilor Furtunii Eddie
În urma formării lor, aceste valuri substanțiale de la Furtuna Eddie au pornit într-o călătorie extinsă, traversând peste 15.000 de mile (24.000 de kilometri). Valurile au traversat Pasajul Drake și au continuat în Atlanticul tropical. În ciuda faptului că Furtuna Eddie nu a afectat direct nicio masă terestră, valurile generate de aceasta au ajuns la țărmuri îndepărtate cu o forță considerabilă. În unele cazuri, această energie oceanică a contribuit la eroziunea costieră și la inundații, demonstrând consecințele de anvergură ale sistemelor furtunoase puternice, neobservate.
Acest fenomen subliniază rolul suprafeței oceanului ca „mesager” eficient pentru energia furtunilor. Analizând intervalul temporal dintre crestele valurilor mari, o metrică cunoscută sub numele de perioada valului, oamenii de știință pot estima mai precis magnitudinea și intensitatea unei furtuni. De exemplu, o perioadă a valului de 20 de secunde indică faptul că o undă semnificativă trece printr-un punct dat la fiecare 20 de secunde, oferind o măsură cuantificabilă a caracteristicilor valului.
Provocarea Modelelor Existente de Valuri
Studiul a adus, de asemenea, o constatare semnificativă care contestă presupunerile de lungă durată privind distribuția energiei valurilor. S-a constatat că valurile furtunilor mai scurte și cu energie ridicată, pe lângă valurile lungi și lente, considerate mai frecvent, sunt responsabile pentru transportul unei părți substanțiale a energiei oceanului. Această perspectivă este crucială pentru rafinarea modelelor globale de valuri și pentru dezvoltarea unor strategii mai eficiente de protejare a comunităților costiere împotriva pericolelor asociate cu evenimentele extreme de valuri.