Contrar a ceea ce s-ar putea crede, rechinii și-au făcut intrarea în lumea securității cibernetice, descoperind o atracție neașteptată pentru cablurile noastre de internet subacvatice. Se pare că nu doar infractorii cibernetici terestri ne dau bătăi de cap, ci și omologii lor cu dinți ascuțiți din adâncuri.
Așadar, haideți să ne aventurăm împreună într-o călătorie cibernetică, explorând acțiunile uluitoare ale acestor suspecți neobișnuiți care ne afectează conexiunile online. Nu vorbim despre sabotaje obișnuite ale cablurilor de internet, ci despre schemele ingenioase din adâncimi ale unor hackeri cu aripioare, pe care îi numim rechini.
Pe un ton serios, deși aceste creaturi marine puternice au un obicei neobișnuit de a se juca cu cablurile subacvatice, ele reprezintă o amenințare mai mică pentru ele decât noi înșine.
Legătura neobișnuită dintre rechini și securitatea cibernetică
Lumea subacvatică este vastă și plină de viață, iar rechinii, fiind prădătorii supremi ai oceanului, atrag admirație și fascinație. Din păcate, goana lor după pradă îi conduce la întâlniri neașteptate cu cablurile de fibră optică care traversează fundul oceanului.
Prima dovadă solidă a acestei atracții ciudate a rechinilor față de cablurile de fibră optică a fost descoperită în 1985, când dinți de rechin au fost găsiți încastrați într-o linie de date experimentală în largul Insulelor Canare. Mai târziu în același an, mușcăturile rechinilor au provocat defecțiunea a patru tronsoane de cablu din Oceanul Atlantic, ridicând semne de întrebare cu privire la motivele acestui comportament neobișnuit.
Un alt caz notoriu de rechini care au perturbat comunicațiile digitale a avut loc în largul coastelor Africii, unde o serie de întreruperi ale internetului i-au lăsat derutați pe inginerii de rețea. În urma unei investigații amănunțite, rechinii au fost identificați ca vinovații improbabili, zdrobind cablurile submarine și lăsând întreaga zonă fără acces la internet.
Abia după mai multe incidente similare și surprinzătoare, inginerii de rețea au început să înțeleagă legătura curioasă dintre rechini, pierderea conectivității la internet și alte probleme de securitate cibernetică. Intensificarea unor astfel de evenimente a scos la iveală vulnerabilitatea infrastructurii noastre digitale, unde chiar și cei mai imprevizibili factori pot compromite serios sistemele de securitate cibernetică, deschizând calea atacurilor cibernetice și încălcărilor de date.
De ce este întreruperea internetului un risc de securitate cibernetică?
Nu doar că pierderea conectivității la internet umbrește viața noastră digitală, ci poate genera și o serie de riscuri surprinzătoare pentru securitatea cibernetică. Odată ce un atac al unui rechin scufundă o regiune în întunericul digital, această întrerupere bruscă deschide un câmp larg de oportunități pentru infractorii cibernetici de a ataca.
Companiile și organizațiile care se bazează puternic pe internet pentru operațiunile zilnice sunt cele mai vulnerabile. Fără o conexiune stabilă, sistemele de securitate esențiale pot deveni inactive, fiind expuse potențialelor breșe de securitate. Asemenea acestor prădători oportuniști, infractorii cibernetici profită de haosul și confuzia cauzate de astfel de incidente, exploatând apărarea slăbită pentru a ataca atât afacerile, cât și persoanele fizice.
Mai mult, pierderea conexiunii la internet poate obstrucționa comunicarea și coordonarea între echipele de securitate, furnizorii terți de servicii de securitate și chiar agențiile de aplicare a legii, încetinind reacția acestora la amenințările cibernetice. În plus, fără internet, persoanele ale căror date sensibile au fost compromise într-o breșă de securitate s-ar putea să nu fie informate imediat despre acest lucru, devenind mai expuse la fraude și tentative de phishing.
Pe lângă acestea, pierderea accesului la internet poate crea un sentiment de incertitudine și panică în rândul utilizatorilor. Incapabili să verifice autenticitatea site-urilor web sau a e-mailurilor, oamenii pot cădea victime ale schemelor frauduloase și pot partaja fără să-și dea seama date sensibile infractorilor cibernetici. De asemenea, lipsa unei conexiuni stabile la internet poate fi un teren propice pentru răspândirea dezinformării, inducând în eroare și mai mult utilizatorii.
În 2014, un videoclip viral cu un atac al unui rechin asupra unui cablu subacvatic al Google a determinat compania să ia măsuri, înconjurând cablurile trans-Pacific cu armătură de oțel anti-rechin (conform The Guardian). În același timp, ecologiștii și-au exprimat îngrijorările cu privire la modul în care această infrastructură subacvatică ar putea reprezenta un pericol pentru animalele acvatice – până la urmă, nu este vorba doar despre siguranța noastră.
Dacă sunteți curios în legătură cu felul în care atitudinea noastră față de mediu generează amenințări cibernetice, ar trebui să analizați legătura dintre schimbările climatice și riscurile cibernetice.
De ce au rechinii o atracție pentru cablurile de fibră optică?
Spre deosebire de unele filme cu rechini (da, ne referim la tine, Jaws 2), rechinii nu mănâncă cablurile pentru că acestea nu fac parte din dieta lor. Fiind creaturi curioase, rechinii devin uneori victime ale propriilor instincte prădătoare atunci când întâlnesc cabluri de fibră optică. Organele lor senzoriale sofisticate, cum ar fi electroreceptorii și liniile laterale, pot confunda semnalele electromagnetice emise de aceste cabluri cu cele ale prăzii lor, determinându-i să muște. Din păcate pentru noi, aceste întâlniri neașteptate pot duce la întreruperi în conexiunea la internet.
Chiar și cu abilitățile lor impresionante de vânătoare, aceste creaturi marine puternice pot cădea pradă complexității tehnologiei moderne, arătând că lumea naturală și cea digitală se intersectează uneori în moduri surprinzătoare.
De ce, de fapt, cablurile de internet sunt sub ocean?
Cablurile de comunicații submarine traversează fundul oceanului pentru a conecta lumea și a permite o comunicare globală neîntreruptă. Această abordare a conectivității oferă mai mult control și este o metodă mai sigură pentru transmiterea datelor între continente. Spre deosebire de omologii lor prin satelit, care sunt afectați de latența și interferențele semnalului, cablurile submarine oferă viteze superioare de date și o latență mai mică, fiind astfel alegerea ideală pentru această sarcină.
Deși ideea de a amplasa cabluri de internet sub mare ar putea părea neobișnuită la prima vedere, este destul de practică din punct de vedere tehnic. Adânc sub mare, cablurile sunt protejate de amenințările terestre, cum ar fi conflictele de pe uscat, accidentele de construcție și majoritatea evenimentelor meteorologice extreme. În plus, dimensiunea vastă a oceanului în sine permite trasee de cabluri neobstructionate și reduce riscul activităților umane distructive. Îngropate adânc sub fundul oceanului sau protejate cu armături durabile, aceste cabluri sunt capabile să reziste forțelor externe și să asigure o conexiune stabilă la internet.
Totuși, utilizarea cablurilor de comunicații submarine vine cu o serie de provocări, inclusiv întâlniri neașteptate cu viața marină – mai ales cu rechinii.
Ar trebui să ne facem griji cu privire la protejarea infrastructurii internetului împotriva rechinilor?
Având în vedere că traversarea apelor tulburi din teritoriile populate de rechini poate fi dificilă, se pune întrebarea: facem suficient pentru a proteja infrastructura internetului? Ținând cont de vastitatea oceanului și de populația acestor prădători de top care se ascund în adâncuri, această sarcină este departe de a fi simplă. Cu toate acestea, cercetători ingenioși și ingineri pricepuți în tehnologie s-au angajat în această provocare, explorând tehnici de protejare a cablurilor submarine fără a dăuna ecosistemului marin.
După ce și-a consolidat cablurile submarine cu o acoperire similară cu Kevlar pentru a contracara mușcăturile dăunătoare ale rechinilor, Google a înregistrat mai puține astfel de incidente de atunci. Totuși, deși rechinii care mănâncă cabluri creează o știre interesantă, ei nu sunt principalii responsabili pentru majoritatea defecțiunilor de cabluri.
Conform Comitetului Internațional pentru Protecția Cablurilor (ICPC), majoritatea defecțiunilor de cabluri pot fi atribuite activității umane, fie că sunt cauzate de ancorele navelor sau de traulerele de pescuit care prind accidental cablurile submarine. Prin urmare, pe lângă faptul că suntem veriga slabă din lanțul de securitate cibernetică, suntem și un pericol mai mare pentru cabluri decât dezastrele naturale (cum ar fi cutremurele, tornadele, alunecările submarine de teren și curenții puternici de maree) și rechinii la un loc.
În final, deși ar trebui să ne preocupe consolidarea infrastructurii internetului, protecția împotriva rechinilor este doar o mică parte a problemei. Avem un rol mai important în această ecuație decât peștii mari cu o reputație proastă, iar găsirea armoniei între rețelele create de om și natură este o altă responsabilitate a noastră.
Vom avea nevoie de cabluri mai mari
În vastul ocean al securității cibernetice, chiar și un rechin mic poate provoca o mare agitație. Protejarea cablurilor noastre de internet de aceste creaturi marine necesită o gândire inovatoare și cabluri foarte mari. Dar nu vă temeți, chiar dacă rechinii pot mușca, avem „megaocteții” necesari pentru a-i ține la distanță.