Un dicton frecvent întâlnit în sfera securității cibernetice afirmă că, acordând suficient timp, orice sistem poate fi vulnerabil. Deși sună alarmant, această afirmație subliniază natura reală a securității cibernetice.
Nici cele mai solide măsuri de securitate nu oferă o protecție absolută. Amenințările evoluează continuu, iar noi metode de atac sunt dezvoltate constant. Este prudent să presupunem că un atac asupra unui sistem este un eveniment inevitabil.
Prin urmare, orice entitate care dorește să protejeze securitatea sistemelor sale trebuie să investească în identificarea amenințărilor chiar înainte de apariția unui atac. Prin detectarea timpurie a pericolelor, organizațiile pot implementa rapid strategii de limitare a daunelor, diminuând riscul și impactul unui atac și, eventual, oprind atacatorii înainte de a finaliza acțiunea.
Pe lângă prevenirea atacurilor, detectarea amenințărilor poate elimina actorii rău intenționați care ar putea fura date, colecta informații pentru utilizarea în atacuri ulterioare sau chiar lăsa breșe care pot fi exploatate ulterior.
O metodă eficientă de a identifica amenințările și vulnerabilitățile înainte ca acestea să fie folosite de persoane rău intenționate este prin intermediul vânătorii de amenințări.
Vânătoarea de amenințări
De cele mai multe ori, un atac cibernetic, cum ar fi o încălcare a datelor, un atac de tip malware sau un atac de tip refuz de serviciu, este rezultatul activității unor atacatori cibernetici care au stat ascunși într-un sistem pentru o anumită perioadă. Această perioadă poate varia de la câteva zile la săptămâni sau chiar luni.
Cu cât un atacator stă mai mult timp neobservat într-o rețea, cu atât mai mult prejudiciu poate cauza. Prin urmare, este necesar să se elimine atacatorii care se pot ascunde într-o rețea fără a fi detectați, înainte de a lansa efectiv un atac. Aici intervine vânătoarea de amenințări.
Vânătoarea de amenințări este o abordare proactivă de securitate cibernetică în care experții în securitate efectuează o cercetare amănunțită într-o rețea pentru a identifica și elimina potențialele amenințări sau vulnerabilități care ar fi putut ocoli măsurile de securitate existente.
Spre deosebire de abordările pasive de securitate cibernetică, precum detectarea automată a amenințărilor, vânătoarea de amenințări este un proces activ care implică o examinare detaliată a punctelor finale ale rețelei și a datelor stocate într-o rețea, cu scopul de a descoperi activități rău intenționate sau suspecte care pot indica prezența unei amenințări ascunse în rețea.
Vânătoarea de amenințări depășește căutarea a ceea ce este deja cunoscut, având scopul de a neutraliza amenințările noi și necunoscute dintr-o rețea sau amenințările care ar fi putut ocoli protecția rețelei și care nu au fost încă eliminate.
Prin implementarea eficientă a vânătorii de amenințări, organizațiile pot descoperi și opri actorii rău intenționați înainte de executarea atacurilor, reducând astfel daunele cauzate și securizând sistemele.
Cum funcționează vânătoarea de amenințări
Pentru a fi eficientă și de succes, vânătoarea de amenințări se bazează în mare măsură pe intuiția, abilitățile strategice, etice, de gândire critică și de rezolvare a problemelor ale experților în securitate cibernetică. Aceste abilități umane unice completează ceea ce se poate realiza prin sisteme automate de securitate.
Pentru a efectua o vânătoare de amenințări, experții în securitate încep prin a defini și a înțelege sfera de aplicare a rețelelor și sistemelor în care se va desfășura activitatea de vânătoare de amenințări. Apoi, sunt colectate și analizate toate datele relevante, cum ar fi fișierele jurnal și datele despre trafic.
Experții interni în securitate sunt esențiali în acești pași inițiali, deoarece de obicei au o înțelegere clară a rețelelor și sistemelor existente.
Datele de securitate colectate sunt analizate folosind diverse tehnici pentru a identifica anomaliile, programele malware sau atacatorii ascunși, activitățile suspecte sau riscante și amenințările pe care sistemele de securitate le-ar fi semnalat ca rezolvate, dar care, de fapt, nu au fost soluționate.
În cazul detectării unei amenințări, aceasta este investigată și eliminată pentru a preveni exploatarea de către actori rău intenționați. Dacă sunt descoperiți actori rău intenționați, aceștia sunt eliminați din sistem și sunt implementate măsuri pentru a asigura în continuare și a preveni compromiterea sistemului.
Vânătoarea de amenințări oferă organizațiilor posibilitatea de a se informa cu privire la măsurile de securitate și de a-și îmbunătăți sistemele, pentru a le securiza mai bine și a preveni atacurile viitoare.
Importanța vânării amenințărilor
Unele dintre avantajele vânării amenințărilor includ:
Reducerea daunelor unui atac cibernetic major
Vânătoarea de amenințări are avantajul de a descoperi și de a opri atacatorii cibernetici care au pătruns într-un sistem înainte de a colecta suficiente date sensibile pentru a efectua un atac mai puternic.
Oprind atacatorii în cursul acțiunii lor se reduc daunele care ar fi fost cauzate de o încălcare a datelor. Datorită caracterului proactiv al vânătorii de amenințări, organizațiile pot răspunde mult mai rapid la atacuri și, prin urmare, pot reduce riscul și impactul atacurilor cibernetice.
Reducerea falselor alarme
Atunci când sunt utilizate instrumente automate de securitate cibernetică, configurate pentru a detecta și identifica amenințările folosind un set de reguli, apar situații în care acestea generează alerte în absența unor amenințări reale. Acest lucru poate duce la luarea unor contramăsuri împotriva unor amenințări care nu există.
Vânătoarea de amenințări, fiind o activitate realizată de oameni, elimină alarmele false, deoarece experții în securitate pot efectua analize amănunțite și pot face judecăți specializate cu privire la natura reală a unei amenințări percepute. Astfel, sunt eliminate alarmele false.
Ajutarea experților în securitate să înțeleagă sistemele unei companii
O provocare care apare după instalarea sistemelor de securitate este verificarea eficienței lor. Vânătoarea de amenințări poate răspunde la această întrebare, deoarece experții în securitate efectuează investigații și analize detaliate pentru a descoperi și a elimina amenințările care ar fi putut ocoli măsurile de securitate implementate.
Acest lucru are, de asemenea, beneficiul de a permite experților interni în securitate să înțeleagă mai bine sistemele existente, cum funcționează acestea și cum să le securizeze mai eficient.
Menținerea echipelor de securitate la curent
Efectuarea unei vânători de amenințări implică utilizarea celor mai recente tehnologii disponibile pentru a detecta și a atenua amenințările și vulnerabilitățile înainte ca acestea să fie exploatate.
Acest lucru are avantajul de a menține echipa de securitate a unei organizații la curent cu peisajul amenințărilor și de a o implica activ în descoperirea vulnerabilităților necunoscute care pot fi exploatate.
O astfel de activitate proactivă are ca rezultat echipe de securitate mai bine pregătite, informate cu privire la amenințările noi și emergente, evitând astfel ca acestea să fie surprinse de atacatori.
Scurtarea timpului de investigație
Vânătoarea regulată de amenințări creează o bază de cunoștințe care poate fi utilizată pentru a accelera procesul de investigare a unui atac, în cazul în care acesta are loc.
Vânătoarea de amenințări implică un studiu și o analiză aprofundată a sistemelor și a vulnerabilităților identificate. Acest lucru, la rândul său, generează o acumulare de informații despre un sistem și securitatea sa.
Prin urmare, în cazul unui atac, o investigație poate folosi informațiile colectate din vânătoarele anterioare de amenințări pentru a accelera procesul de investigare, permițând unei organizații să răspundă mai bine și mai rapid la un atac.
Organizațiile vor beneficia foarte mult de vânătoare regulată de amenințări.
Threat Hunting vs Threat Intelligence
Deși sunt conexe și sunt adesea utilizate împreună pentru a îmbunătăți securitatea cibernetică a unei organizații, informațiile despre amenințări și vânătoarea de amenințări sunt concepte distincte.
Informațiile despre amenințări presupun colectarea și analiza datelor referitoare la amenințările cibernetice emergente și existente, pentru a înțelege tacticile, tehnicile, procedurile, motivele, țintele și comportamentele actorilor din spatele amenințărilor și atacurilor cibernetice.
Aceste informații sunt ulterior distribuite organizațiilor, pentru a le sprijini în identificarea, prevenirea și atenuarea atacurilor cibernetice.
Pe de altă parte, vânătoarea de amenințări este un proces proactiv de căutare a potențialelor amenințări și vulnerabilități care pot exista într-un sistem, cu scopul de a le aborda înainte de a fi exploatate de către actori rău intenționați. Acest proces este gestionat de experți în securitate. Informațiile despre amenințări sunt utilizate de către experții în securitate care efectuează o vânătoare de amenințări.
Tipuri de vânătoare de amenințări
Există trei tipuri principale de vânătoare de amenințări. Acestea includ:
#1. Vânătoarea structurată
Aceasta este o vânătoare de amenințări bazată pe un indicator de atac (IoA). Un indicator de atac este o dovadă a accesării unui sistem de către persoane neautorizate. IoA are loc înainte de o încălcare a datelor.
Prin urmare, vânătoarea structurată este aliniată cu tacticile, tehnicile și procedurile (TTP) utilizate de un atacator, cu scopul de a identifica atacatorul, intențiile sale și de a reacționa înainte de producerea daunelor.
#2. Vânătoarea nestructurată
Acesta este un tip de vânătoare de amenințări realizată pe baza unui indicator de compromis (IoC). Un indicator de compromis este o dovadă a faptului că a avut loc o încălcare a securității și că un sistem a fost accesat de persoane neautorizate în trecut. În acest tip de vânătoare de amenințări, experții în securitate caută modele în întreaga rețea, înainte și după identificarea unui indicator de compromis.
#3. Condusă de situație sau de entitate
Acestea sunt vânătoare de amenințări bazate pe evaluarea internă a riscurilor de către o organizație a sistemelor sale și a vulnerabilităților pe care le-au identificat. Experții în securitate utilizează date disponibile extern despre atacuri, precum și cele mai recente informații, pentru a căuta modele și comportamente similare de atac într-un sistem.
Elementele cheie ale vânării amenințărilor
O vânătoare eficientă de amenințări presupune colectarea și analiza detaliată a datelor pentru a identifica comportamentele și modelele suspecte care pot indica potențiale amenințări într-un sistem.
Odată ce astfel de activități sunt detectate într-un sistem, acestea trebuie să fie investigate și înțelese pe deplin, folosind instrumente avansate de investigare a securității.
Investigația ar trebui apoi să ofere strategii utile care pot fi implementate pentru a soluționa vulnerabilitățile identificate și pentru a contracara amenințările înainte ca acestea să poată fi exploatate de atacatori.
O ultimă componentă esențială a procesului este raportarea rezultatelor vânătorii de amenințări și oferirea de recomandări care pot fi implementate pentru a securiza mai eficient sistemele unei organizații.
Pași în vânătoarea de amenințări
Sursa imagine: Microsoft
O vânătoare eficientă de amenințări implică următorii pași:
#1. Formularea unei ipoteze
Scopul vânării de amenințări este de a descoperi amenințări sau vulnerabilități necunoscute care pot fi exploatate prin atacuri. Deoarece vânătoarea de amenințări are scopul de a găsi necunoscutul, primul pas este formularea unei ipoteze bazate pe starea de securitate și cunoașterea vulnerabilităților din sistemul unei organizații.
Această ipoteză oferă vânătorului de amenințări un punct de referință și o bază pe care se pot construi strategii pentru întreaga activitate.
#2. Colectarea și analiza datelor
Odată formulată o ipoteză, următorul pas este colectarea datelor și a informațiilor despre amenințări din jurnalele de rețea, rapoartele de informații despre amenințări, până la datele istorice ale atacurilor, cu scopul de a confirma sau de a infirma ipoteza. Pentru colectarea și analiza datelor, pot fi utilizate instrumente specializate.
#3. Identificarea declanșatorilor
Declanșatorii sunt cazuri suspecte care necesită investigații suplimentare și amănunțite. Informațiile obținute din colectarea și analiza datelor pot confirma ipoteza inițială, cum ar fi prezența unor persoane neautorizate într-o rețea.
În timpul analizei datelor colectate, pot fi descoperite comportamente suspecte într-un sistem. Aceste activități suspecte sunt declanșatori care trebuie investigați în continuare.
#4. Investigația
Odată ce declanșatorii au fost descoperiți într-un sistem, aceștia sunt investigați pentru a înțelege natura completă a riscului, cum ar fi putut avea loc incidentul, motivul atacatorilor și impactul potențial al atacului. Rezultatul acestei etape de investigare informează măsurile care vor fi implementate pentru a soluționa riscurile identificate.
#5. Rezoluția
Odată ce o amenințare a fost investigată și înțeleasă pe deplin, sunt puse în aplicare strategii pentru a elimina riscul, a preveni atacurile viitoare și a îmbunătăți securitatea sistemelor existente pentru a rezolva vulnerabilitățile sau tehnicile nou descoperite care pot fi exploatate de atacatori.
După finalizarea tuturor pașilor, exercițiul se repetă pentru a căuta mai multe vulnerabilități și pentru a securiza mai eficient sistemele.
Provocări în vânătoarea de amenințări
Unele dintre principalele dificultăți care apar în cadrul unei vânători de amenințări includ:
Lipsa personalului calificat
Vânătoarea de amenințări este o activitate de securitate realizată de oameni și, prin urmare, eficacitatea sa este strâns legată de competențele și experiența vânătorilor de amenințări care desfășoară activitatea.
Cu mai multă experiență și abilități, vânătorii de amenințări pot fi capabili să identifice vulnerabilități sau amenințări care scapă sistemelor tradiționale de securitate sau altui personal de securitate. Găsirea și păstrarea vânătorilor de amenințări cu experiență este costisitoare și dificilă pentru organizații.
Dificultatea în identificarea amenințărilor necunoscute
Vânătoarea de amenințări este foarte dificil de efectuat, deoarece necesită identificarea amenințărilor care au ocolit sistemele tradiționale de securitate. Prin urmare, aceste amenințări nu au semnături sau modele cunoscute pentru o identificare facilă, ceea ce face ca întregul proces să fie foarte dificil.
Colectarea completă a datelor
Vânătoarea de amenințări se bazează în mare măsură pe colectarea unor cantități mari de date despre sisteme și amenințări, pentru a orienta testarea ipotezelor și investigarea declanșatorilor.
Această colectare de date se poate dovedi o provocare, deoarece poate necesita instrumente avansate de la terți și există, de asemenea, riscul ca exercițiul să nu respecte reglementările privind confidențialitatea datelor. În plus, experții vor trebui să lucreze cu cantități mari de date, ceea ce poate fi dificil de gestionat.
Menținerea la curent cu informațiile despre amenințări
Pentru ca o vânătoare de amenințări să fie eficientă, experții care efectuează activitatea trebuie să aibă informații actualizate despre amenințări și cunoștințe despre tacticile, tehnicile și procedurile utilizate de atacatori.
Fără acces la informații despre cele mai recente tactici, tehnici și proceduri utilizate în atacuri, întregul proces de vânătoare de amenințări poate fi obstrucționat și ineficient.
Concluzie
Vânătoarea de amenințări este un proces proactiv pe care organizațiile ar trebui să-l ia în considerare pentru a-și securiza mai bine sistemele.
Deoarece atacatorii lucrează non-stop pentru a găsi modalități de exploatare a vulnerabilităților dintr-un sistem, este benefic ca organizațiile să fie proactive și să caute vulnerabilități și noi amenințări înainte ca atacatorii să le găsească și să le exploateze în detrimentul lor.
De asemenea, puteți explora câteva instrumente gratuite de investigație criminalistică pentru experții în securitate IT.