Independența operațională a Rezervei Federale a SUA, un pilon al stabilității financiare globale de decenii, se confruntă cu o provocare fără precedent sub președintele Donald Trump. Administrația sa urmărește în mod activ o strategie de remodelare a conducerii băncii centrale, vizând instalarea unor guvernatori care să se alinieze obiectivelor sale de politică monetară, în principal o presiune pentru rate ale dobânzii mai scăzute. Această potențială abatere de la normele stabilite ar putea altera fundamental modul în care America gestionează inflația, creșterea economică și valoarea monedei sale, generând efecte în lanț pe piețele internaționale.
- Președintele Trump critică constant independența și deciziile de politică ale Rezervei Federale.
- Administrația sa vizează numirea sistematică a unor guvernatori care să susțină o politică monetară mai relaxată.
- Efortul este motivat de convingerea că Fed și-a depășit mandatul tradițional, implicându-se în alte chestiuni decât țintele sale duale.
- Un succes în numirea loialiștilor ar oferi control asupra instrumentelor monetare și numirilor din băncile regionale ale Fed.
- Experții avertizează asupra riscului de instabilitate economică, inflație crescută și o slăbire a dolarului.
- Există obstacole legale semnificative pentru demiterea guvernatorilor în funcție, limitând controlul absolut.
Nemulțumirea președintelui Trump față de deciziile de politică ale Rezervei Federale a fost o temă constantă de la începutul mandatului său. El a criticat public Fed pentru refuzul acesteia de a reduce ratele și a sugerat anterior ideea înlocuirii președintelui Jerome Powell. Strategia actuală implică o abordare mai directă: numirea sistematică a unor persoane în Consiliul Guvernatorilor, format din șapte membri, care se așteaptă să-i susțină agenda pentru o politică monetară mai relaxată. Acest efort, potrivit foștilor oficiali ai administrației Trump, cum ar fi Joseph LaVorgna, provine dintr-o convingere că Fed și-a depășit mandatul tradițional implicându-se în chestiuni precum schimbările climatice și diversitatea, în loc să se concentreze exclusiv pe obiectivele sale duale de ocupare a forței de muncă și inflație.
Dacă președintele Trump ar reuși să umple Consiliul cu loialiști, implicațiile s-ar extinde dincolo de rata fondurilor federale. Guvernatorii dețin influență asupra instrumentelor monetare critice, inclusiv rata dobânzii la facilitatea de creditare (discount rate) și dobânda plătită pe rezervele excedentare, ambele influențând semnificativ masa monetară. Mai mult, Consiliul controlează numirile de conducere pentru cele douăsprezece bănci regionale ale Fed, cu mai multe reconfirmări programate pentru 2026. Acest lucru ar permite ramurii executive să modeleze politica regională și deciziile monetare mai ample pentru anii următori. În prezent, președintele Trump are doi aliați confirmați în Consiliu, Steve Miran așteptând confirmarea Senatului pentru a o înlocui pe Adriana Kugler. Expirarea mandatului președintelui Powell în luna mai prezintă o altă oportunitate, oferind potențial administrației controlul asupra a cinci din cele șapte locuri din consiliu și, astfel, o majoritate decisivă.
Repercusiuni Economice și pe Piață
Analiștii și foștii oficiali ai Fed avertizează că o astfel de politizare a băncii centrale ar putea declanșa o instabilitate economică semnificativă. Roger Ferguson, un fost vicepreședinte al Fed, descrie efortul ca o încercare de a „anula 90 de ani de independență a Fed”. Consensul printre acești experți este că subminarea autonomiei Fed ar putea duce la o inflație persistent mai mare și o slăbire a dolarului american. Rebecca Patterson, fostă strateg la Bridgewater Associates, a articulat la CNBC că investitorii nu ar trebui să ignore aceste evoluții, prezicând că controlul prezidențial asupra Fed ar putea duce la o accentuare a curbei randamentelor (steepening yield curve), creșterea așteptărilor inflaționiste și o depreciere a dolarului. În schimb, activele considerate adesea ca acoperiri împotriva inflației, cum ar fi Bitcoin și aurul, ar putea înregistra o creștere a valorii. Deși unii ar putea percepe inițial ratele mai scăzute ca benefice pentru creșterea economică pe termen scurt și profiturile corporative, consecința pe termen lung a unei inflații ridicate și susținute ar fi probabil o frână semnificativă asupra consumului și, ulterior, a așteptărilor privind profiturile.
Dezbaterea Privind Direcția Politicii Monetare
Nu toți observatorii sunt în totalitate împotriva unei reevaluări a rolului Fed. Mohamed El-Erian, consilier economic principal la Allianz, a sugerat la CNBC că președintele Powell ar putea lua în considerare demisia și a pledat pentru o nouă conducere și o potențială revizuire a țintei de inflație de 2% pe termen lung a Fed. Perspectiva sa subliniază îngrijorarea că Fed este vulnerabilă pe mai multe fronturi și că drumul actual este plin de riscuri. Cu toate acestea, chiar și cei care pledează pentru o „resetare” diferențiază adesea între o reformă legitimă și o preluare politică directă care subminează independența instituțională.
În ciuda intențiilor clare ale administrației, calea către un control complet nu este lipsită de obstacole legale. Orice tentativă de a demite un guvernator în funcție, cum ar fi Lisa Cook, s-ar confrunta probabil cu un control judiciar care ar necesita demonstrarea unei „cauze” întemeiate. Cu toate acestea, eforturile continue semnalează o luptă ideologică profundă privind viitorul politicii monetare a SUA, cu implicații de anvergură pentru stabilitatea economică internă și ordinea financiară globală.