Studiul formării planetare a fost avansat semnificativ prin observarea Cha 1107-7626, o planetă liber-plutitoare care prezintă tipare de creștere considerate anterior exclusive stelelor. Acest corp ceresc, situat la 620 de ani-lumină distanță, este supus unui proces rapid de acreție, consumând materie într-un ritm fără precedent. Acest fenomen contestă înțelegerile convenționale despre modul în care planetele se dezvoltă și oferă o perspectivă unică asupra fazelor timpurii, dinamice, ale evoluției obiectelor cosmice.
Această planetă rătăcitoare, estimată a avea între 1 milion și 2 milioane de ani, se află în prezent în stadiile incipiente de dezvoltare. Masa sa este de cinci până la 10 ori mai mare decât cea a lui Jupiter, iar ea acumulează activ gaz și praf din jur. Acest proces de acreție, determinat de activitatea magnetică, are loc într-un ritm de aproximativ opt ori mai rapid decât cel observat cu doar câteva luni înainte, planeta consumând aproximativ 6,6 miliarde de tone de materie pe secundă. Acest ritm reprezintă cea mai viguroasă creștere înregistrată vreodată pentru orice tip de planetă.
Echipa de cercetare a utilizat instrumente sofisticate, inclusiv Telescopul Spațial James Webb și Telescopul Foarte Mare al Observatorului European Austral, pentru a monitoriza Cha 1107-7626. Aceste observații au relevat o schimbare în rata de acreție a planetei, trecând de la o acumulare constantă la un impuls intens de creștere. În mod notabil, chimia discului înconjurător s-a modificat, apărând vapori de apă, un detaliu observat anterior doar în jurul stelelor în formare.
Activitatea magnetică observată care determină această creștere rapidă este o caracteristică asociată în mod tipic cu formarea stelară. Cu toate acestea, Cha 1107-7626, având mai puțin de 1% din masa Soarelui, demonstrează că obiectele semnificativ mai mici decât stelele pot prezenta, de asemenea, câmpuri magnetice puternice care le influențează dezvoltarea. Această descoperire sugerează o suprapunere mai mare în procesele de formare a stelelor și a unor obiecte de masă planetară decât se înțelegea anterior.
Originea planetelor liber-plutitoare rămâne un subiect de cercetare științifică. În timp ce unele pot fi ejectate din sisteme stelare, se crede că Cha 1107-7626 s-a format independent, similar stelelor, din colapsul gravitațional și fragmentarea unui nor molecular. Acest proces implică contracția unor nori vasti de gaz și praf, ducând la formarea unor obiecte cu propriile discuri înconjurătoare și episoade de creștere.
Avansările viitoare în observațiile astronomice, precum Observatorul Vera C. Rubin și viitorul Telescop Extrem de Mare (ELT), sunt așteptate să ofere perspective mai detaliate asupra acestor fenomene. Aceste instrumente puternice vor permite studiul abundenței, compoziției atmosferice și potențialilor acompaniatori ai planetelor rătăcitoare, precum și analiza statistică a rafalelor de acreție. O astfel de cercetare este crucială pentru o înțelegere cuprinzătoare a formării și evoluției acestor corpuri cerești enigmatice.