Conceptul de confidențialitate este subiectiv. Acest lucru este evident mai ales când discutăm despre „navigarea privată”, o setare a browserului web concepută pentru a ascunde istoricul tău de ceilalți utilizatori ai aceluiași computer.
Deși modul privat (sau „incognito”) poate masca activitățile tale într-o anumită măsură, există în continuare modalități prin care acțiunile tale pot fi monitorizate. Iar acestea nu sunt limitate la persoanele din rețeaua ta, ci includ furnizorul de servicii internet (ISP), instituțiile guvernamentale și chiar hackerii.
Ce presupune navigarea privată?
Înainte de a analiza detaliile, să definim mai întâi conceptul de mod „privat” sau „incognito”. Această funcționalitate a debutat în browserul Apple Safari în 2005. Nu a durat mult ca și alți furnizori de browsere, cum ar fi Google și Mozilla, să o adopte. Curând, aceasta a devenit o componentă standard pentru orice browser web respectabil.
Navigarea privată creează o sesiune de navigare separată, independentă de sesiunea principală. Site-urile pe care le accesezi nu sunt înregistrate în istoricul dispozitivului tău. Dacă te autentifici pe un site web în modul privat, cookie-ul nu este salvat odată ce închizi fereastra.
Este important de reținut că această regulă se aplică în ambele direcții. Tab-urile de navigare privată nu pot accesa cookie-urile folosite în sesiunea principală. De exemplu, dacă te conectezi la Facebook și apoi activezi modul incognito, va trebui să te autentifici din nou.
Acest lucru îngreunează urmărirea activității tale de către site-urile terțe în modul incognito. De asemenea, îți permite să accesezi cu ușurință mai multe conturi web simultan.
În plus, devine mai simplu să ocolești așa-numitele „paywalls soft” – site-uri web care îți oferă acces la un număr limitat de pagini înainte de a solicita autentificarea sau un abonament.
Limitările modului incognito
Furnizorii de browsere care oferă modul privat subliniază frecvent că acesta nu reprezintă o protecție completă. În cel mai bun caz, acesta oferă un nivel de confidențialitate pentru utilizatorii care navighează de acasă din rețelele lor private.
Modul incognito nu împiedică administratorii rețelelor corporative sau educaționale să monitorizeze activitatea ta. De asemenea, nu garantează anonimatul dacă utilizezi un hotspot public într-o cafenea sau un restaurant.
Încă o dată, navigarea privată se referă strict la modul în care datele despre navigare sunt stocate pe dispozitivul tău personal, nu la transmisia acestora printr-o rețea.
În plus, există modalități de a ocoli navigarea privată chiar și la nivel local. Dacă computerul tău este infectat cu software malițios care urmărește traficul de rețea și solicitările DNS, modul incognito nu te poate proteja. De asemenea, nu poate contracara tehnicile de „amprentare”, prin care terțe părți (de obicei, rețele de publicitate) încearcă să identifice caracteristicile specifice ale computerului tău pentru a urmări activitatea în rețea.
Amprentarea este un fenomen intrigant. Se pare că atrage mai puțină atenție decât malware-ul sau troienii, deși are capacitatea de a identifica indivizii cu o precizie surprinzătoare. Pe măsură ce navighezi pe internet, site-urile terțe pot colecta informații despre computerul tău, inclusiv fusul orar, rezoluția ecranului, browserul, extensiile și limba utilizată.
Fiecare dintre aceste informații ar putea părea nesemnificativă individual, dar împreună formează o parte a profilului semi-unic al dispozitivului tău. Cercetările realizate de Electronic Frontier Foundation arată că doar unul din 286.777 de browsere are o configurație identică (sau „amprentă”).
EFF oferă un serviciu numit Panopticlick, care îți poate indica gradul de unicitate al browserului tău. Acest site evidențiază faptul că, în realitate, configurațiile computerelor noastre sunt mai unice decât se credea inițial, ceea ce face mai ușoară monitorizarea noastră de către terți.
Cât de realistă este confidențialitatea online?
Ce înseamnă cu adevărat „confidențialitate” electronică și dacă aceasta este o perspectivă realistă pe internet sunt subiecte esențiale de analizat.
În esență, confidențialitatea pe internet se referă la posibilitatea de a comunica și de a naviga fără ca o terță parte externă să ne observe activitățile. În prezent, ne confruntăm cu o serie de obstacole în acest sens.
Dar ce se întâmplă cu administratorii rețelei și cu furnizorul tău de internet? Și nu uita de instituțiile guvernamentale. În plus, există industria de publicitate online, care oferă reclame direcționate cu ajutorul unor sisteme sofisticate de urmărire, inclusiv tehnica amprentării menționată anterior.
Internetul poate fi comparat cu un panopticon. Deși industria VPN promite confidențialitate dacă investești în produsele sale, nu există o soluție miraculoasă. Adevărata confidențialitate pare a fi un concept iluzoriu. Cel mai bun rezultat la care poți aspira este o apropiere de acest ideal. Pentru a ajunge acolo, va trebui, inevitabil, să aloci timp și resurse financiare și să accepți o experiență de navigare mai puțin eficientă.
Dorești să împiedici administratorul rețelei să vadă ce faci? Atunci vei avea nevoie de un VPN, dar asigură-te că alegi unul care nu stochează jurnalele. Dar cum rămâne cu urmăritoarele? Vei avea nevoie de un plugin pentru a le bloca. Pentru o siguranță maximă, dezactivează complet JavaScript. Bineînțeles, acest lucru va afecta funcționarea multor site-uri, dar va bloca și scripturile de amprentare.
Acestea sunt măsuri extreme și nu sunt recomandate, din motive evidente. Cu toate acestea, ele demonstrează faptul că confidențialitatea pe internet nu este un concept alb sau negru, ci mai degrabă un spectru de nuanțe.