Gestionarea resurselor hardware IT, inclusiv puterea de calcul, spațiul de stocare și conectivitatea în rețea, reprezintă o provocare constantă. Adesea, ne confruntăm cu situații în care ne trezim că am alocat prea mult spațiu de stocare, deși, în realitate, avem nevoie de mai multă putere de procesare. Aici intervine conceptul de infrastructură componibilă. Dar, mai exact, ce presupune aceasta?
Infrastructura componibilă reprezintă o abordare modernă în managementul hardware IT, unde resursele hardware disponibile, cum ar fi capacitatea de calcul, stocarea și rețeaua, sunt abstractizate logic într-un fond de resurse.
Ulterior, prin utilizarea unui control bazat pe software, se pot aloca dinamic aceste resurse în funcție de cerințele specifice ale sarcinilor de lucru. Acest lucru permite o furnizare rapidă a resurselor, o utilizare mai eficientă a acestora și o scalabilitate superioară, atât în mediile cloud, cât și în centrele de date locale.
În mod tradițional, infrastructura fizică necesita o configurare manuală. Însă, cu infrastructura componibilă, se obțin interfețe API. Prin intermediul acestora, se poate interacționa cu un strat abstract care permite rularea software-ului direct pe hardware (bare metal).
Să analizăm în detaliu cum funcționează acest mecanism și care sunt componentele esențiale implicate.
Cum funcționează Infrastructura Componibilă?
În cadrul unei infrastructuri componibile, se creează un fond de resurse. Acest fond este realizat prin agregarea tuturor resurselor hardware. Astfel, avem la dispoziție un fond care conține capacitatea de stocare, memoria și rețeaua. Peste acesta se adaugă un strat de abstractizare. Framework-urile definesc modul în care accesăm și gestionăm fondul de resurse.
Urmează apoi interfețele API (Application Programming Interfaces). Utilizând aceste API-uri, se poate construi automat infrastructura necesară, folosind fondul de resurse. În acest fel, se elimină necesitatea de a construi și configura fizic infrastructura IT.
În rolul de dezvoltator, se pot specifica cerințele hardware ale aplicației prin intermediul codului. Folosind apelurile API, se poate crea și compune infrastructura, indiferent dacă este vorba de alocarea de baze de date, stocare sau rețea. Toate aceste operațiuni rulează direct pe hardware (bare metal), fie ca mașină virtuală, fie ca un container.
Nu există un standard industrial obligatoriu pentru implementarea unei infrastructuri componibile. Astfel, fiecare organizație are flexibilitatea de a defini și implementa soluția în funcție de necesități.
Fiecare resursă este tratată ca o componentă separată, controlată de API. Prin urmare, se pot îndeplini cerințele de procesare, stocare și rețea în timp real. Mai mult, acest lucru se poate realiza fără a perturba aplicațiile care rulează deja.
Componentele cheie ale infrastructurii componibile
Pentru a valorifica pe deplin avantajele infrastructurii componibile, este esențial să ne asigurăm că anumite componente cheie sunt prezente. Să le examinăm în detaliu.
#1. API-uri Deschise
O interfață API reprezintă instrumentul fundamental prin care se comunică cu stratul abstract al hardware-ului. API-urile acționează ca punți de integrare, permițând organizației să solicite resurse din fondul disponibil.
Într-o infrastructură componibilă, API-urile se pot clasifica în linii mari în două categorii:
- API de autentificare – Acestea facilitează autentificarea utilizatorilor și activarea Single Sign-On (SSO) în fluxurile de lucru.
- API de proces – Permit proiectarea proceselor și conectarea lor facilă la alte soluții.
#2. Software de management
Deși API-ul permite comunicarea cu hardware-ul, este necesar un software de management pentru a utiliza eficient API-urile. În contextul platformelor low-code, un software de management performant oferă o interfață centralizată prin care se poate gestiona și furniza întreaga infrastructură.
Câteva exemple de software de management includ OneView de la HPE, OpenManage de la Dell EMC și OpenFlex de la Western Digital.
#3. Modele de proces
Prin intermediul modelelor de proces, se poate crea o hartă a proceselor existente și se poate vizualiza fluxul de lucru. Acest lucru ajută atât organizația, cât și utilizatorii să simplifice integrările, permițând construirea, testarea și implementarea soluțiilor mai rapid.
Cu modelele de proces integrate în infrastructura componibilă, se pot eficientiza orice cerințe de afaceri.
Acum, după ce am înțeles ce este infrastructura componibilă și componentele sale cheie, să explorăm avantajele pe care le oferă.
Beneficiile infrastructurii componibile
Să examinăm beneficiile pe care le poate aduce afacerii utilizarea infrastructurii componibile.
- Simplitate: Datorită automatizării alocării infrastructurii, efortul se poate concentra mai mult pe codul aplicației. În cazul modelelor de procese low-code sau BPM, simplitatea este esențială. Un strat de abstractizare simplu pentru gestionarea IT facilitează munca echipelor zilnice.
- Performanță software optimă: Unele aplicații pot necesita mai multă putere de procesare, în timp ce altele mai multă memorie. Infrastructura componibilă permite alocarea dinamică a resurselor pentru a satisface aceste cerințe specifice.
- Agilitate: Utilizarea infrastructurii componibile conferă agilitate infrastructurii IT. Gestionarea necesităților hardware devine mai simplă și mai rapidă.
- Eficiență: Prin ideea de a menține resursele hardware separate, se creează un fond de resurse centralizat. Astfel, se maximizează utilizarea resurselor și se reduce risipa. În consecință, se reduc costurile de infrastructură.
- Gestionare simplificată: Nu mai este necesară alocarea fizică a hardware-ului. Infrastructura componibilă include adesea software de management care facilitează gestionarea întregului parc de resurse.
- Eficient din punct de vedere al costurilor: Datorită alocării centralizate a resurselor și a controlului asupra risipei, se pot reduce semnificativ costurile de gestionare a infrastructurii. Deși este dificil de cuantificat impactul financiar pe termen lung, se poate preconiza o reducere considerabilă a cheltuielilor.
- Accelerarea afacerii: Aplicațiile care funcționează la cerere necesită un sistem IT foarte flexibil. Infrastructura componibilă răspunde acestei nevoi prin accelerarea procesului de alocare a resurselor. Acum, cerințele IT pot fi satisfăcute dinamic.
- Modernizare: Infrastructura componibilă este un instrument de modernizare. Prin alocarea dinamică și adaptabilitatea resurselor, echipele pot adopta mai ușor cele mai recente tehnologii și metodologii de dezvoltare agilă, aliniindu-se la conceptul de infrastructură ca și cod.
Convergentă vs. hiperconvergentă vs. Infrastructură componibilă
În afara infrastructurii componibile, există alte două modalități de management al infrastructurii IT: infrastructura convergentă și infrastructura hiperconvergentă. Dar, ce înseamnă acești termeni și prin ce se diferențiază de infrastructura componibilă? Să aflăm împreună.
În infrastructura convergentă (CI), toate componentele IT sunt grupate într-o singură unitate. Acestea includ puterea de calcul, rețelele, instrumentele de vizualizare, serverele și spațiul de stocare. Infrastructura convergentă este o abordare bazată pe hardware. Scopul său este de a reduce problemele de compatibilitate dintre sistemele de stocare, serverele și dispozitivele de rețea.
Pe de altă parte, infrastructura hiperconvergentă (HCI) este o abordare bazată pe software. Toate elementele hardware ale mediului IT sunt unificate și virtualizate. Având serverele virtuale ca element central, HCI utilizează unități mici de CPU, stocare și rețea dintr-un cluster mare. Un singur hypervisor gestionează clusterul.
Acum, să analizăm diferențele dintre infrastructura componibilă, infrastructura convergentă și infrastructura hiperconvergentă.
| Infrastructură componibilă | Infrastructură convergentă | Infrastructură hiperconvergentă | |
| Resurse | Resursele sunt separate și grupate. Se pot aloca dinamic resursele în funcție de cerințe. | O abordare bazată pe hardware, unde resursele sunt pre-integrate într-un singur pachet. | O abordare bazată pe software, care combină puterea de calcul, stocarea și rețeaua într-o singură unitate. |
| Scalabilitate | Foarte scalabilă, cu posibilitatea de a adăuga sau elimina resurse la cerere, fiind potrivită pentru sarcini de lucru variabile. | Scalabilă într-o anumită măsură, dar de obicei necesită adăugarea de module preconfigurate. Acest lucru poate duce la o alocare excesivă a resurselor. | Scalabilă într-o oarecare măsură, dar mai puțin decât infrastructura componibilă. |
| Personalizare | Foarte personalizabilă, permițând configurarea resurselor în funcție de cerințele specifice ale aplicației. | Personalizare limitată, deoarece este preconfigurată. | Potrivită pentru sarcini de lucru foarte specializate, cu puține cerințe de scalabilitate sau personalizare. |
| Utilizare | Ideală pentru medii cu sarcini de lucru variabile, pentru aplicații cloud-native, oferind flexibilitate superioară. | Ideală pentru afaceri tradiționale cu sarcini de lucru previzibile, care nu necesită schimbări frecvente ale resurselor. | Potrivită pentru sarcini de lucru foarte specializate, cu puține cerințe de scalabilitate sau personalizare. |
Terminologii cheie în infrastructura componibilă
Este important să fim familiarizați cu terminologiile cheie pentru a înțelege infrastructura componibilă. Să le analizăm pe rând.
#1. Container
Un container este un mediu portabil, independent și executabil, care include tot ce este necesar pentru a rula un program. Acesta conține codul, timpul de execuție, bibliotecile și dependențele, asigurând funcționarea consistentă în diferite medii.
#2. Bare Metal
Bare metal reprezintă hardware-ul computerului care nu are instalat niciun software sau sistem de operare. Poate fi programat să execute instrucțiuni direct. Companiile tradiționale beneficiază de rularea aplicațiilor pe bare metal, deoarece acestea îndeplinesc sarcini foarte specifice.
#3. Hypervisor
Un hypervisor este un software care acționează ca un strat intermediar, permițând abstractizarea resurselor. Cunoscut și ca Virtual Machine Monitor (VMM), acesta permite unui computer gazdă să suporte mai multe mașini virtuale (VM), partajând resursele sale, cum ar fi memoria și puterea de procesare. Hypervisorii se află deasupra hardware-ului fizic.
#4. Bazin de resurse fluide
În infrastructura componibilă, un bazin dinamic și flexibil de resurse se numește bazin de resurse fluide. Acesta poate include elemente precum CPU, memorie și spațiu de stocare. Aceste resurse pot fi alocate și dezalocate rapid în funcție de necesități, optimizând astfel utilizarea lor. Mai mult, permite adaptarea la cerințele în schimbare ale sarcinilor de lucru.
#5. Infrastructură fără stat
Când aplicațiile rulează folosind infrastructura componibilă, nu există o legătură directă între software și hardware. Hardware-ul rămâne fără stat, adică nu păstrează date despre software-ul pe care îl rulează.
#6. Infrastructura ca și cod
Infrastructura ca și cod în infrastructura componibilă reprezintă un mod de lucru în care resursele de calcul nu sunt alocate prin configurații fizice. În schimb, se scrie cod care permite utilizarea resurselor necesare. Astfel, se pot controla cerințele de alocare a infrastructurii și se beneficiază de controlul versiunilor.
#7. Siloz IT
Dacă o aplicație necesită o mașină dedicată cu o configurație specifică, s-ar putea să existe un siloz IT. Aceasta înseamnă că aplicația depinde strâns de tipul de hardware pe care poate rula, fiind dificil de mutat sau scalat.
#8. Aplicații critice pentru misiune
O companie poate avea anumite aplicații care nu au voie să aibă perioade de nefuncționare. Acestea sunt considerate aplicații critice pentru misiune și rulează de obicei pe un server dedicat. Orice întrerupere a unei astfel de aplicații poate perturba serios activitatea.
#9. Inteligență definită de software
Inteligența definită de software este un strat software puternic care acționează ca o abstractizare pentru alocarea resurselor. Acest lucru permite configurarea, implementarea și controlul versiunilor resurselor și aplicațiilor în mod programatic.
Deblocați viitorul cu infrastructura componibilă
Infrastructura componibilă reprezintă un pas important către managementul automatizat al infrastructurii IT. Prin implementarea sa, companiile se pot alinia la cele mai recente tendințe și își pot moderniza fluxurile de lucru tradiționale.
În esență, aceasta simplifică alocarea resurselor hardware, o activitate care în mod tradițional era manuală. Prin abstractizarea complexității infrastructurii fizice și oferirea unui strat de API-uri, se pot aloca mai puține resurse gestionării hardware-ului. În plus, se economisesc costuri și se reduce semnificativ timpul și efortul alocat configurațiilor IT.
Beneficiile infrastructurii componibile sunt numeroase, de la simplitate sporită și performanță optimă a aplicațiilor, până la rentabilitate și modernizare. Permite alinierea la paradigma infrastructurii ca și cod și adaptarea la nevoile în continuă schimbare.
Pentru a rezuma, infrastructura componibilă ajută echipele IT să depășească barierele tradiționale din procesul de alocare a hardware-ului și să ofere clienților o experiență software îmbunătățită.
Puteți explora, de asemenea, unele dintre cele mai bune soluții de automatizare a infrastructurii pentru întreprinderi mijlocii.