O schimbare strategică semnificativă este în curs de desfășurare în cadrul politicii financiare globale, pe măsură ce politicienii și reglementatorii de peste Atlantic pledează din ce în ce mai mult ca fondurile de pensii să direcționeze o parte mai mare din capitalul lor substanțial către piețele private. Această mișcare, susținută de diverse guverne și organisme financiare, vizează deblocarea unor noi căi de investiții și, potențial, stimularea creșterii economice. Cu toate acestea, această tendință în creștere necesită o examinare atentă, deoarece introduce atât oportunități, cât și riscuri notabile pentru economiile de pensii ale milioane de oameni.
Atractia Crescândă a Investițiilor Private
Impulsul de a direcționa banii din pensii către active private provine din mai mulți factori. În Statele Unite, administrația președintelui Donald Trump a explorat inițiative pentru a extinde accesul angajaților americani la piețele private prin intermediul planurilor lor de pensii 401(k), având ca scop democratizarea unui peisaj investițional dominat în mod tradițional de investitori instituționali și bogați. Simultan, reglementatorii europeni au relaxat restricțiile privind schemele de pensii cu contribuții definite (DC), în special în ceea ce privește lichiditatea și plafoanele de preț. În Regatul Unit, a fost obținut un angajament colectiv din partea proprietarilor și administratorilor de active, care supraveghează o parte substanțială din pensiile DC ale economisitorilor activi, de a aloca 10% din portofolii către domenii precum infrastructura, imobiliarele și capitalul privat, jumătate fiind alocate pentru proiecte interne. În cazul în care aceste obiective voluntare nu vor fi atinse, ar putea urma politici obligatorii.
Un factor cheie în spatele acestei schimbări este natura în evoluție a piețelor de capital. Piețele publice au înregistrat o contracție în ultimii ani, în timp ce capitalul privat și creditul privat au cunoscut o creștere explozivă. Companiile rămân acum private pentru perioade extinse, renunțând adesea la listările publice datorită disponibilității ușoare a capitalului privat. Pentru investitorii pe termen lung, cum ar fi membrii schemelor DC, care mai au decenii până la pensie, nevoia imediată de lichiditate este diminuată. Acest lucru deschide ușa către posibilitatea de a capta o primă de ilichiditate – un randament mai mare care compensează pentru incapacitatea de a cumpăra sau vinde ușor active – adesea asociată cu investițiile private.
Ascensiunea Creditului Privat și Diversificarea Portofoliului
Creditul privat, în special, a cunoscut o expansiune dramatică. Susținătorii subliniază caracteristicile sale robuste: flux de numerar consistent, garanții solide și un statut de prim rang care acordă creditorilor prioritate într-un scenariu de neplată. O mare parte din această creștere poate fi atribuită mediului de reglementare post-criză financiară 2007-09, care a impus restricții mai stricte băncilor tradiționale. Acest lucru a favorizat arbitrajul de reglementare, băncile oferind adesea finanțarea fundamentală pentru creditorii non-bancari, care la rândul lor alimentează o piață în plină expansiune a achizițiilor private.
Mai mult, un beneficiu larg citat pentru investitorii care se implică în piețele private este potențialul de diversificare îmbunătățită a portofoliului, ceea ce poate duce la o reducere a riscului general de investiții.
Navigarea Complexităților și Riscurilor
În ciuda argumentelor atractive, peisajul piețelor private nu este lipsit de complexitățile și dezavantajele sale semnificative. Așa cum a remarcat Allison Herren Lee, fost comisar la SEC, investiția în proiecte private înseamnă adesea o lipsă severă de informații transparente. Aceste piețe sunt caracterizate frecvent de opacitate, iar lichiditatea lor limitată poate fi imprevizibilă și nesigură.
Inerente piețelor private sunt, în general, costuri mai mari și riscuri sporite. Din punct de vedere istoric, aceste segmente mai puțin transparente ale pieței de capital au fost terenul propice pentru erori financiare substanțiale, în special în cadrul capitalului de risc, unde rata eșecurilor corporative este ridicată, iar randamentele investițiilor pot varia sălbatic. Acest lucru impune ca fondurile de pensii să posede o abilitate excepțională în selectarea și gestionarea acestor fonduri specializate. Cu toate acestea, măsura în care multe fonduri de pensii posedă cu adevărat astfel de capacități sofisticate rămâne o întrebare pertinentă. Deși se presupune adesea că investitorii profesioniști mai mari prosperă în mod natural în acest mediu competitiv, exemple precum experiența dificilă a University Superannuation Scheme cu Thames Water sugerează că acest lucru nu este întotdeauna cazul.
Realitatea Performanței și Provocările Actuale
Un aspect critic pentru investitorii care iau în considerare o schimbare semnificativă către active private este momentul, mai ales având în vedere că metricile istorice de performanță pentru capitalul privat, care au captivat pe mulți, pot fi periculos de înșelătoare. Aceste cifre au fost mult timp umflate de un deceniu de rate ale dobânzii ultra-scăzute după criza financiară. Cercetările de la McKinsey, de exemplu, au indicat că aproximativ două treimi din randamentul total pentru tranzacțiile de achiziție inițiate înainte de 2010 au fost pur și simplu atribuibile expansiunii multiplelor de piață și creșterii levierului.
În condițiile actuale de creștere a ratelor dobânzii, acest vânt favorabil substanțial s-a disipat. Firmele de capital privat înregistrează acum o scădere a distribuțiilor de numerar către investitorii lor, se luptă să-și vândă activele achiziționate în perioade de boom și optează din ce în ce mai mult să păstreze deținerile mai mult timp pentru a evita concretizarea pierderilor. O tactică îngrijorătoare observată este utilizarea brațelor de credit privat pentru a împrumuta companiilor din portofoliu deja puternic îndatorate, de la care apoi se extrag dividende pentru a facilita distribuțiile și plata comisioanelor de administrare. Această finanțare circulară ridică semne de alarmă.
Potențiale Preocupări Sistemice și Perspective Viitoare
Într-o economie globală marcată de incertitudine, astfel de practici – implicând manevre financiare, levier în creștere și potențial conflict de interese – semnalează un risc sporit de neplăți și ar putea ridica provocări sistemice. Atunci când investitorii individuali sunt încurajați să pătrundă în această arenă complexă, există un risc distinct ca aceștia să ofere, fără să vrea, o ieșire pentru profesioniști din companiile „zombie” aflate în dificultate, suportând în esență greutatea investițiilor problematice. Mai mult, afluxul continuu de capital pe piețele private riscă, de asemenea, să dilueze randamentele generale, făcând mai dificil pentru toți participanții să-și atingă obiectivele financiare dorite.
Așa cum a scris stimatul economist John Maynard Keynes în Tratatul său despre bani: „Dacă inițiativa este prezentă, bogăția se acumulează indiferent de ce se întâmplă cu economiile; iar dacă inițiativa doarme, bogăția decade, indiferent de ce fac economiile.” Poate că o abordare mai eficientă pentru decidenții politici ar fi să se concentreze pe cultivarea unei inițiative economice autentice, mai degrabă decât să ajusteze doar strategiile de alocare a activelor fondurilor de pensii.