Eclipsele solare totale recente din America de Nord, din 8 aprilie 2024, au oferit mai mult decât un spectacol ceresc spectaculos; au oferit o fereastră unică, deși scurtă, către răspunsurile nuanțate ale vieții aviare la schimbări bruște și dramatice ale iluminării naturale. Pe măsură ce luna a acoperit soarele timp de până la patru minute pe o traiectorie de 2.500 de mile, oamenii de știință au observat cum păsările, creaturi ale căror ceasuri biologice sunt sincronizate intim cu ciclurile de lumină, au reacționat la acest amurg simulat. Descoperirile subliniază influența profundă a luminii ca un semnal principal pentru reglarea ritmurilor zilnice la multe specii de animale, în special în ceea ce privește tiparele de vocalizare.
Un studiu cuprinzător, publicat în jurnalul *Science*, a analizat peste 100.000 de vocalizări de păsări capturate de unități de înregistrare din Bloomington, Indiana, alături de aproape 11.000 de observații publice trimise prin aplicația SolarBird din America de Nord. Cercetătorii au avut ca scop documentarea schimbărilor în comportamentul păsărilor, concentrându-se pe activitatea vocală. Datele au relevat că o porțiune semnificativă din cele 52 de specii documentate au prezentat tipare vocale modificate în timpul și imediat după perioada de totalitate, comparativ cu o după-amiază tipică de primăvară.
Autoarea principală a studiului, Liz Aguilar, studentă la doctorat la Indiana University, a subliniat că lumina este un factor de mediu puternic care modelează comportamentul păsărilor. „Chiar și o «noapte» de patru minute a fost suficientă pentru ca multe specii să acționeze ca și cum ar fi din nou dimineață”, a declarat Aguilar, subliniind sensibilitatea unor păsări la variațiile abrupte de lumină. Această observație se aliniază cu principii biologice stabilite, așa cum a explicat co-autorul Dustin Reichard, profesor de biologie la Ohio Wesleyan University, care a remarcat că schimbările de lumină sunt critice pentru reglarea expresiei hormonale și genice, influențând astfel comportamentul organismelor vii.
În timp ce au existat dovezi anecdotice despre răspunsurile aviare la eclipse, această cercetare oferă o examinare mai extinsă. Cele mai pronunțate reacții au fost observate la speciile care se angajează în mod natural în activitate vocală în jurul zorilor. De exemplu, sturzii americani, cunoscuți pentru cântecele lor de dimineață devreme, au prezentat o creștere de șase ori a vocalizărilor în timpul și după eclipsă. În mod similar, bufnițele barate au vocalizat de patru ori mai frecvent post-totalitate, când nivelurile de lumină au imitat zorii sau amurgul, perioade de activitate sporită pentru specie.
Interesant este faptul că nu toate speciile au reacționat uniform. Măcăleii de Carolina, de obicei vocali, nu au prezentat nicio schimbare discernabilă în comportament. Această discrepanță nu este surprinzătoare, așa cum a explicat Aguilar, atribuind-o sensibilității variate a diferitelor specii la schimbările de lumină, tiparelor lor unice de activitate, cerințelor metabolice și capacităților senzoriale. Cercetările viitoare își propun să exploreze în continuare factorii care contribuie la aceste răspunsuri diferențiate, identificând potențial trăsături specifice care fac anumite specii mai mult sau mai puțin susceptibile la schimbările bruște de lumină ambientală.