Noi descoperiri subacvatice în largul coastei Egiptului alimentează speculații reînnoite cu privire la locul de veci al reginei Cleopatra a VII-a, o figură care continuă să captiveze interesul istoric. O expediție recentă a descoperit structuri artificiale substanțiale scufundate în Marea Mediterană, legând potențial un templu antic important de un port necunoscut anterior. Această evoluție ar putea oferi un context crucial pentru căutarea continuă a mormântului pierdut al Cleopatrei și ar putea lumina vasta infrastructură maritimă antică a Egiptului.
Condusă de arheologii subacvatici Kathleen Martínez și Bob Ballard, echipa de cercetare a identificat structuri impunătoare, posibil rămășițe ale unor coloane mari, înalte de peste 20 de picioare sub valuri. Alături de acestea, au fost recuperate dovezi precum pardoseli din piatră șlefuită, blocuri substanțiale, ancore de nave și mari amfore de depozitare. Crucial, aceste artefacte au fost datate în epoca domniei Cleopatrei, sugerând o conexiune istorică semnificativă cu situl.
Excavarea a fost determinată de descoperirea unui tunel extins, măsurând aproximativ 4.281 de picioare, care pare să conecteze templul antic Taposiris Magna, situat lângă Alexandria, direct cu marea. În timp ce dna. Martínez susține că Taposiris Magna este un loc cheie pentru înmormântarea Cleopatrei, această ipoteză rămâne un subiect de dezbatere printre mulți arheologi. Descoperirile au fost anunțate public de Ministerul Egiptean al Turismului și Antichităților, cu detalii suplimentare diseminate prin National Geographic.
Bob Ballard, un oceanograf renumit pentru descoperirea RMS Titanic, a descris structurile subacvatice ca fiind distinct artificiale, exprimându-și uimirea că „nu a văzut niciodată așa ceva” în cariera sa extinsă. Dna. Martínez, care și-a dedicat două decenii căutării mormântului Cleopatrei, consideră această descoperire recentă un progres semnificativ. Ea și-a exprimat încrederea că localizarea mormântului Cleopatrei ar fi o descoperire fără precedent, oferind perspective valoroase asupra vieții, epocii și perspectivei reginei, deoarece credințele egiptene antice subliniază importanța mormintelor în transmiterea informațiilor istorice.
Cleopatra a VII-a, ultima faraonă a Egiptului, a domnit într-o perioadă tumultoasă și a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii antice. Născută în 69 î.Hr. și încoronată la 18 ani, viața ei s-a încheiat în 30 î.Hr. după înfrângerea sa de către Octavian, ulterior împăratul Augustus. Victoria romană a dus la distrugerea sistematică a imaginilor sale, doar un număr mic de statui crezute a o reprezenta supraviețuind astăzi. Martínez sugerează că misterul durabil al Cleopatrei se extinde la aspectul ei, iar un mormânt intact ar rezolva multe astfel de întrebări. Circumstanțele exacte ale morții sale rămân dezbătute, relatările populare sugerând sinuciderea prin mușcătura de asp, în timp ce alte teorii indică ingestia de otravă. Martínez teoretizează că Cleopatra ar fi luat măsuri extreme pentru a evita capturarea romană, inclusiv orchestrând înmormântarea sa departe de accesul lor.
Ipoteza centrală a lui Martínez este că rămășițele Cleopatrei au fost transportate la Taposiris Magna după moartea sa, mutate prin tunel la portul scufundat și îngropate într-un loc ascuns. Focalizarea sa investigativă pe Taposiris Magna a provenit din puternica asociere a Cleopatrei cu zeița Isis, o practică comună pentru regalitatea egipteană, care era văzută ca o extensie divină. După ce a eliminat alte temple din apropierea Alexandriei, Martínez s-a concentrat pe Taposiris Magna. Templul a fost confirmat ca fiind dedicat lui Isis printr-o placă de fundație purtând inscripții grecești și hieroglifice, descoperită în 2005. Excavațiile ulterioare la sit au produs sute de monede de bronz cu imaginea și numele Cleopatrei, consolidând și mai mult conexiunea. Descoperirea tunelului lung în 2022, care ducea la mare, a determinat-o apoi pe Martínez să-l angajeze pe Bob Ballard pentru a investiga potențialul subacvatic.
Explorarea subacvatică a relevat ceea ce pare a fi un port antic scufundat, acum parțial ascuns de corali. Cartografierea geologică indică faptul că linia de coastă originală se află la aproximativ 2,4 mile în interior față de poziția sa actuală. Dr. Mohamed Ismail Khaled, Secretar General al Consiliului Suprem al Antichităților, a subliniat semnificația descoperirii pentru arheologia maritimă egipteană, în special deoarece situl nu este documentat în textele istorice. Sherif Fathy, Ministrul Turismului și Antichităților, a subliniat că descoperirea subliniază importanța istorică a liniilor de coastă ale Egiptului ca niște conducte vitale pentru comerțul global antic și schimbul cultural. Ministerul s-a angajat să sprijine în continuare eforturile de cercetare ale lui Martínez.
Lucrările arheologice recente sub zidul sudic al incintei exterioare a Taposiris Magna au produs noi descoperiri semnificative. Acestea includ 337 de monede, multe cu profilul Cleopatrei, alături de ceramică și vase de calcar pentru cosmetice și hrană, statui, un inel de bronz dedicat zeiței Hathor și un amulet inscripționat cu „Dreptatea lui Ra a strălucit”. Aceste artefacte sugerează că construcția templului datează din secolul I î.Hr. Printre obiectele dezgropate se numără o mică statuie a unei figuri feminine purtând o diademă și un bust de calcar al unui rege. În timp ce Martínez crede că statuia feminină o reprezintă pe Cleopatra, alți arheologi își exprimă scepticismul din cauza discrepanțelor cu reprezentările cunoscute ale reginei. Ministerul sugerează că ar putea reprezenta o altă femeie regală sau prințesă.
Excavarea în curs vizează analiza probelor de pe situl subacvatic pentru a obține o înțelegere mai profundă a artefactelor recuperate. Martínez rămâne optimistă că găsirea mormântului Cleopatrei, și potențial al generalului și iubitului său roman Marc Antoniu, este o chestiune de timp, utilizând tehnologia modernă pentru a-i reconstrui potențial aspectul și a clarifica detaliile morții sale.
Cu toate acestea, scepticismul persistă cu privire la teoria lui Martínez. Paul Cartledge, profesor emerit la Universitatea Cambridge, susține că Cleopatra a fost probabil înmormântată în cimitirul regal din Alexandria, influențată de interesele strategice ale împăratului Augustus la Roma de a succeda moștenirea faraonică a Egiptului. El notează că activitatea seismică istorică, subsidența terenului și creșterea nivelului mării au scufundat părți din Alexandria antică, făcând o astfel de descoperire extrem de dificilă. Dr. Jane Draycott, lector universitar în istorie antică la Universitatea din Glasgow, împărtășește acest scepticism, notând raritatea descoperirii mormintelor regale și subliniind lipsa publicațiilor peer-reviewed din partea echipei lui Martínez. Draycott afirmă că relatările istorice plasează mormântul Cleopatrei în Alexandria, lângă palatul ei, mai degrabă decât la Taposiris Magna, și subliniază necesitatea unor inscripții definitive pentru a confirma orice descoperire.