Un craniu antic analizat recent, descoperit în China, determină o reevaluare semnificativă a cronologiilor evoluției umane, sugerând o divergență mai timpurie a principalelor linii genealogice hominine decât se înțelegea anterior. Fosila Yunxian 2, datând între 940.000 și 1,1 milioane de ani, prezintă un mozaic complex de trăsături care îi contestă clasificarea anterioară și oferă perspective critice asupra diversificării genului *Homo*.
Prin scanări avansate și reconstrucție digitală, cercetătorii au restaurat cu succes morfologia originală a craniului Yunxian 2, depășind distorsiunile cauzate de procesele de fosilizare. Această analiză meticuloasă, publicată în jurnalul *Science*, indică faptul că craniul reprezintă un membru al unei linii genealogice asiatice străvechi, ancestrală Denisovanilor, un grup cunoscut pentru coexistența și încrucișarea cu *Homo sapiens*. Această descoperire modifică potențial înțelegerea noastră despre modelele de ramificare și distribuția geografică a primilor strămoși umani.
Individul Yunxian 2, despre care se crede că avea între 30 și 40 de ani, a fost anterior identificat provizoriu ca *Homo erectus*. Cu toate acestea, noua analiză dezvăluie caracteristici craniene distincte care îl diferențiază. Deși prezintă un craniu lung, jos și o arcadă sprâncenară proeminentă, similară cu a unor hominine timpurii, dimensiunea estimată a creierului craniului este remarcabil de mare pentru vârsta sa. Mai mult, structura sa facială, cu pomeți plați, orientați spre înainte și un nas proeminent, diferă semnificativ atât de *Homo erectus*, cât și de Neanderthali.
Cercetătorii au plasat fosila Yunxian 2 într-o ramură evolutivă hominină centrată pe Asia, care include și *Homo longi*, o specie cunoscută din fosile descoperite lângă Harbin, China, și chiar Denisovanii. Această linie genealogică împărtășește mai multe trăsături cheie, inclusiv un palat larg, pomeți jos și caracteristici specifice ale regiunii urechii, consolidând și mai mult calea sa evolutivă distinctă. Existența Denisovanilor, dezvăluită în 2010, subliniază interacțiuni semnificative, inclusiv schimb genetic, cu *Homo sapiens* înainte de dispariția lor finală, lăsând o moștenire genetică durabilă în multe populații moderne.
Implicațiile acestei descoperiri se extind la diversificarea propusă a homininelor cu creier mare. Noile dovezi susțin un model în care cinci ramuri majore — ducând la *Homo sapiens*, *Homo longi*/Denisovani, Neanderthali, *Homo heidelbergensis* și *Homo erectus* — au început să se separe de un strămoș comun acum peste un milion de ani. Cladul *Homo longi*, în special, a demonstrat un succes remarcabil în Asia, persistând în medii diverse pe o perioadă extinsă, probabil în grupuri mici și izolate.
Această reevaluare contestă cronologiile stabilite pentru evoluția umană. În timp ce cele mai vechi fosile cunoscute de *Homo sapiens* au aproximativ 300.000 de ani, divergența timpurie propusă sugerează că linia genealogică ce duce la specia noastră s-a ramificat considerabil mai devreme, depășind potențial un milion de ani. Poziția craniului Yunxian 2, potențial aproape de originea atât a liniei *Homo longi*/Denisovan, cât și a liniei *Homo sapiens*, ar putea oferi perspective cruciale asupra dinamicii evolutive care au modelat genul *Homo* acum aproximativ un milion de ani, contribuind la rezolvarea perioadei de lungă durată „Muddle in the Middle” din înregistrările fosile hominine.