FOMO reprezintă un acronim care a depășit barierele internetului, infiltrându-se în studii psihologice, jurnale de știri și cabinete de consiliere universitară din întreaga Americă. Dar ce semnifică FOMO, care este originea sa și cum poate fi utilizat?
Teama de a fi exclus
FOMO este abrevierea expresiei „fear of missing out” (teama de a pierde ceva). Termenul descrie starea de anxietate resimțită de cineva la gândul că ar putea rata anumite oportunități. Aceste sentimente sunt adesea însoțite de ideea că alte persoane, fie că sunt prieteni, familie sau colegi, se bucură de acele oportunități pe care subiectul le omite. Este un fel de presiune socială, o nevoie de a fi la curent cu ce se întâmplă în jur.
De obicei, FOMO este asociat cu situațiile sociale. Experiența FOMO poate apărea, de exemplu, atunci când nu poți participa la o petrecere sau un concert la care merg prietenii tăi. Din acest motiv, termenul este frecvent legat de adolescenți sau tineri și este un subiect popular în articolele de presă care vizează generația milenialilor. (Psihologii și specialiștii în marketing par să fie fascinați de acest fenomen.)
Totuși, FOMO poate fi folosit și pentru a descrie teama de a pierde ocazii profesionale sau legate de viață, cum ar fi obținerea unei diplome, pensionarea înainte de o anumită vârstă, investițiile financiare sau promovările. Așadar, FOMO nu este exclusiv un fenomen specific tinerilor și poate fi folosit pentru a descrie situații serioase, nu doar cele sociale.
Originea termenului
În mod surprinzător, se cunoaște destul de bine originea cuvântului FOMO. Se pare că acesta a fost consemnat în scris pentru prima dată într-o publicație din 2004 a studenților de la Harvard Business School, intitulată Harbus, într-un articol semnat de Patrick McGinnis.
În articolul său, McGinnis prezintă două forțe opuse, dar interconectate: FOMO și FOBO. După cum am menționat, FOMO reprezintă teama de a pierde ceva, iar utilizarea sa în articolul lui McGinnis are aceeași conotație socială ca și în prezent. Pe de altă parte, McGinnis definește FOBO (frica de o opțiune mai bună) ca teamă de angajament. Persoanele care suferă de FOBO pot fi reticente în a-și face planuri, de teama că ar putea apărea o oportunitate mai bună în ultimul moment.
În articolul lui McGinnis, FOMO și FOBO conduc la un impas existențial: FODA (frica de a face orice). Atunci când oamenii se tem de oportunitățile pierdute (FOMO) și, în același timp, de angajament (FOBO), rezultatul este o stare de apatie socială.
Într-un articol din Boston Magazine din 2014, Ben Schreckinger sugerează că aceste acronime s-au născut din circumstanțele de la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 (evenimentele din 11 septembrie, explozia companiilor dot-com, apariția telefoanelor mobile). Cu toate acestea, cuvântul a intrat în limbajul comun abia în anii 2010, când (conform psihologilor) sentimentul a crescut în rândul tinerilor, ca urmare a rețelelor sociale și a utilizării internetului.
Cum se utilizează termenul FOMO?
Întrebarea „Cum se utilizează FOMO” nu are un scop existențial, ci mai degrabă unul semantic. Când folosim FOMO într-o propoziție? Este adecvat să-i spui FOMO șefului tău, sau riști să fii ridiculizat de adolescenții de pe internet?
Să începem cu gramatica. Spre deosebire de „LOL”, este dificil să integrezi intuitiv FOMO într-o propoziție. Asta se datorează faptului că, din punct de vedere gramatical, cuvântul FOMO este foarte flexibil. Îl poți folosi direct în locul expresiei „teama de a pierde”, sau ca substantiv, ca și cum FOMO ar fi un demon care te împinge să simți anxietate sau teamă. Desigur, îl poți folosi și ca pe un cuvânt amuzant de pe internet, care încalcă unele reguli gramaticale minore.
Iată câteva exemple care ilustrează flexibilitatea gramaticală a termenului FOMO:
Înlocuind expresia „teama de a pierde”:
„Deși sunt răcit, FOMO-ul meu profund m-a obligat să vin la petrecere.”
„FOMO-ul a fost prea puternic, așa că a condus 3000 km pentru a ajunge la concert.”
Ca substantiv:
„FOMO m-a făcut să merg la petrecere, deși sunt răcit.”
„Din cauza FOMO a condus până la acest concert.”
Ca un cuvânt amuzant de internet:
„Sunt răcit, dar am venit la petrecere din cauza FOMO.”
„De ce a condus atâta drum până la concert? Din cauza FOMO, omule!”
Acum, că știi cum să utilizezi FOMO într-o propoziție, trebuie să te gândești la contextul potrivit. Ar trebui să folosești FOMO doar pentru a descrie situații în care cineva este îngrijorat de faptul că ar putea pierde o oportunitate. De obicei, termenul se aplică contextelor sociale (ex. teama de a nu merge la o petrecere), dar poate fi utilizat și pentru a descrie situații serioase sau profesionale (ex. tu și colegii tăi lucrați până târziu pentru o promovare).
Nu te îngrijora, nu vei fi ridiculizat de tineri pentru că folosești FOMO. Nu este un cuvânt la modă sau un meme, ci un termen modern pentru o emoție veche, care a fost amplificată de rețelele sociale. Totuși, șeful tău ar putea considera că ești imatur dacă folosești FOMO într-un context serios, așa că este mai bine să eviți acest lucru.
Dacă ai ajuns să citești acest articol din cauza propriului tău FOMO indus de internet, poate ar fi util să te familiarizezi și cu alte cuvinte ciudate de pe internet. Termeni precum „TL;DR” sau „Yeet” sunt utilizați frecvent în rețelele sociale și articolele de presă, iar cunoașterea lor te poate scuti de eventuale episoade de FOMO pe viitor.