Ce este SDK și diferența dintre SDK și API?

de
Tweet
Share
Share
Pin

Interfețele de programare a aplicațiilor (API-uri) facilitează schimbul de informații între diverse elemente software, în timp ce kiturile de dezvoltare software (SDK-uri) reprezintă un set complet de instrumente, inclusiv API-uri, necesare pentru o anumită sarcină de programare.

Un mediu de dezvoltare se bazează pe două instrumente fundamentale: un SDK și un API. În prezent, este crucial să înțelegem diferențele esențiale dintre ele, având în vedere utilizarea lor intensivă de către comunitatea de dezvoltatori în procesul modern de creare de software.

Aceste două elemente esențiale susțin dezvoltarea software-ului. SDK-urile și API-urile sunt factori cheie în implementarea interfețelor API terțe și în comunicarea web.

Atât SDK-urile, cât și API-urile contribuie la îmbunătățirea funcționalității și a performanței unei aplicații. Totuși, pentru a optimiza experiența atât pentru echipele de dezvoltare, cât și pentru utilizatorii finali, este necesar să se înțeleagă modul în care funcționează aceste instrumente, care sunt diferențele dintre ele și cum asistă în procesul de dezvoltare software.

Să analizăm mai îndeaproape fiecare dintre aceste instrumente.

Ce reprezintă un SDK?

SDK, abrevierea pentru „Software Development Kit” (Kit de Dezvoltare Software), cunoscut și ca „devkit”, este un ansamblu de instrumente specifice platformelor, utilizate pentru dezvoltarea de software. Acesta include elemente precum depanatoare, compilatoare, colecții de coduri (framework-uri) sau rutine și subrutine adaptate unui anumit sistem de operare.

Componentele de bază ale unui SDK tipic sunt:

  • Depanator: un instrument care ajută dezvoltatorii să identifice și să corecteze erorile din cod.
  • Compilator: un program care transformă instrucțiunile din limbajul de programare în „cod” inteligibil de procesor.
  • Exemple de cod: ilustrează scenarii de programare care oferă o înțelegere mai clară a funcționalității unei aplicații sau a unei pagini web.
  • Rutine și subrutine: secțiuni de cod (metode, funcții, proceduri) care pot fi apelate și executate din diverse puncte ale programului. De exemplu, salvarea unui fișier se realizează printr-o rutină.
  • Colecție de coduri: permite dezvoltatorilor să reutilizeze cod existent, în loc să îl rescrie de la zero.
  • Instrumente de testare și analiză: evaluează performanța aplicației în medii de testare și producție.
  • Documentație: un set de instrucțiuni care ghidează dezvoltatorii în procesul de creare a aplicației.

De obicei, un SDK include cel puțin un API, deoarece aplicațiile necesită API-uri pentru a interacționa, a schimba date, a funcționa și a colabora.

Cum funcționează un SDK?

SDK-urile oferă dezvoltatorilor un set de instrumente necesare pentru a crea cu ușurință aplicații software.

De exemplu, Facebook oferă SDK-uri pentru platformele Android (Google) și iOS (Apple). Aceste SDK-uri sunt biblioteci open-source care facilitează integrarea Facebook în aplicațiile Android sau iOS. De asemenea, Microsoft oferă .NET framework SDK pentru aplicații de mari dimensiuni, incluzând mostre, instrumente și biblioteci esențiale pentru dezvoltarea aplicațiilor pentru Windows.

Acum, că ați înțeles elementele de bază ale SDK-urilor, să explorăm modul lor de funcționare.

  • Inițial, se obține, descarcă și instalează „kitul” corespunzător platformei utilizate. Aceasta poate implica descărcarea de fișiere care includ componente, seturi de instrucțiuni și exemple.
  • Ulterior, se pot accesa instrumentele necesare, precum mediul de dezvoltare integrat (IDE), pentru a începe crearea unei aplicații noi. Dezvoltatorii pot începe să scrie codul, iar compilatorul va juca un rol crucial în această etapă.
  • În cele din urmă, se utilizează instrucțiuni, documentație, mostre de cod și instrumente de analiză pentru a testa noua aplicație.

Odată acești pași parcurși, călătoria cu SDK poate începe.

Tipuri de SDK-uri

Dezvoltarea aplicațiilor web și mobile se bazează pe SDK-uri. Să examinăm câteva tipuri comune de SDK-uri.

  • SDK-uri de platformă: sunt componente esențiale pentru dezvoltarea de aplicații pentru orice platformă. De exemplu, Windows 10 SDK este folosit pentru a crea aplicații pentru Windows 10 Store.
  • SDK-uri de extensie: sunt SDK-uri opționale care extind și personalizează mediul de dezvoltare. Cu toate acestea, nu sunt indispensabile pentru crearea de aplicații pe o anumită platformă.
  • SDK-uri specifice limbajului de programare: sunt utilizate pentru a dezvolta programe într-un anumit limbaj. De exemplu, Java Developer Kit (JDK) este folosit pentru a dezvolta aplicații în limbajul Java.
  • SDK-uri de analiză: colectează date precum comportamentul utilizatorilor. De exemplu, SDK-ul Google Analytics.
  • SDK-uri de monetizare: sunt utilizate de dezvoltatori pentru a implementa reclame în aplicații, având ca unic scop generarea de venituri.

Beneficiile SDK

SDK-urile aduc numeroase avantaje comunității de dezvoltatori. În primul rând, simplifică procesul de creare a aplicațiilor prin utilizarea eficientă a kiturilor de dezvoltare software.

  • Acces la componente prefabricate: SDK-urile oferă acces ușor la componente prefabricate, reducând timpul necesar pentru dezvoltarea software-ului. De exemplu, Android Map SDK permite configurarea și implementarea diverselor servicii de localizare în aplicație. SDK-ul facilitează accesul la componente și integrarea lor în aplicație (coordonate geografice, servicii de localizare etc.).
  • Integrare facilă: SDK-urile oferă integrări mai fluide cu diverse aplicații și software. Ele oferă, de asemenea, acces direct la informațiile necesare prin intermediul unei documentații adecvate.
  • Comenzi rapide pentru dezvoltatori: SDK-urile permit dezvoltatorilor să reutilizeze secvențe de cod, scurtând ciclul de dezvoltare și oferindu-le timp pentru a se concentra pe sarcinile esențiale.
  • Asistență integrată: SDK-urile includ documentație completă și asistență încorporată, astfel încât dezvoltatorii nu mai sunt nevoiți să caute experți pentru a-și rezolva întrebările.
  • Accesibilitate: Elementele menționate reduc costurile excesive din fazele de dezvoltare și implementare a software-ului.

Să trecem acum la componenta intermediară, API.

Ce este un API?

API, abrevierea pentru „Application Programming Interface” (Interfață de Programare a Aplicațiilor), definește un set de reguli prin care platformele, dispozitivele sau aplicațiile se conectează și comunică între ele. Un API poate fi inclus într-un SDK sau poate funcționa independent. În ambele cazuri, API-ul asigură sincronizarea între diverse aplicații.

Dezvoltatorii folosesc la maximum avantajele software-ului comercial sau bazat pe cloud pentru a construi API-uri eficiente. Aceștia pot oferi apoi servicii accesibile utilizatorilor prin intermediul API-urilor construite.

Un API este similar unui acord între două părți, permițând schimbul rapid de informații și stabilind reguli pentru comunicarea acestora.

Unele API-uri oferă o „interfață”, prin urmare termenii „API” și „interfață” sunt uneori utilizați ca și cum ar fi același lucru.

Componente cheie:

Un API are două componente principale:

  • Specificații tehnice: Informații despre protocoalele pentru integrarea API-ului cu alte platforme sau aplicații. Acestea trebuie să fie bine documentate pentru o utilizare eficientă.
  • Interfața: O modalitate de a accesa API-ul. Poate fi accesată printr-un cuvânt cheie (în cazul unui API web) sau printr-o interfață separată.

Să analizăm modul de funcționare al unui API tipic.

Cum funcționează un API?

API-urile permit o comunicare fluidă între diverse seturi de aplicații.

De exemplu, să presupunem că aveți o aplicație de vânzare de alimente online, unde utilizatorii pot căuta și cumpăra produse. Aplicația dvs. oferă deja acest serviciu. Acum, utilizatorii doresc să caute și centre alimentare într-o anumită zonă. Într-un astfel de caz, vă puteți integra aplicația cu furnizori de servicii alimentare care operează în oraș. Prin implementarea unui API de geolocalizare, le permiteți utilizatorilor să caute centre alimentare fără să mai folosească o altă aplicație de localizare.

Din punct de vedere tehnic, un apel API urmează pașii de mai jos:

  • Un utilizator al aplicației inițiază o sarcină, creând o solicitare.
  • API-ul transmite solicitarea făcând un apel către serverul web. API-ul știe unde să trimită solicitarea, deoarece aceasta este direcționată către punctul final al API-ului (URL-ul serverului definește punctul final).
  • Sarcina este îndeplinită, baza de date sau aplicația terță parte furnizând serviciul solicitat.

Tipuri de API-uri

REST (Representational State Transfer): API-urile REST sunt printre cele mai populare, necesitând respectarea unui set de principii:

  • Arhitectura client-server: Modificările de pe server nu ar trebui să afecteze clientul.
  • Comunicarea între client și server prin HTTP, CRUD (Creare, Citire, Actualizare, Ștergere) și JSON.
  • Apatridie: Nu există stocarea stării clientului pe server între solicitări.

REST este frecvent utilizat pentru transferul de date. De exemplu, API-ul Facebook este folosit pentru a prelua numele, locația și fotografia de profil a unui utilizator în altă aplicație.

RPC (Remote Procedure Call): este folosit pentru a executa cod pe un alt sistem. Spre deosebire de REST, unde clientul solicită date, RPC apelează metode. Solicitările pot fi trimise în formate XML sau JSON (XML-RPC și JSON-RPC). Expeditorul așteaptă un răspuns după ce metoda este executată.

De exemplu, un API gateway de plată autentifică un număr de card (execută codul) și trimite un răspuns (succes sau eșec) aplicației care face solicitarea.

API-uri SOAP (Simple Object Access Protocol): sunt API-uri web utilizate în cazurile care necesită confidențialitate și securitate sporită a datelor. Pot comunica prin protocoale web (HTTP, SMTP, TCP/IP etc.).

SOAP este un set de protocoale, în timp ce REST este un model arhitectural. Astfel, este posibilă crearea de API-uri RESTful folosind protocoale SOAP.

Beneficiile API

API-urile sunt avantajoase atât pentru utilizatorii obișnuiți, cât și pentru profesioniștii din domeniul dezvoltării. Dezvoltatorii pot colabora cu părțile interesate din afaceri pentru a actualiza sistemele și a extinde potențialul agenției.

Deși beneficiile API-urilor se adresează în mod direct dezvoltatorilor, ele îmbunătățesc atât experiența dezvoltatorului, cât și pe cea a utilizatorului final. Să analizăm câteva dintre avantajele oferite de API-uri.

  • Integrare: API-urile conectează diverse aplicații software, îmbunătățind performanța generală a aplicației.
  • Ușurarea ciclului de dezvoltare: API-urile ajută dezvoltatorii să scurteze ciclul de dezvoltare a software-ului. Automatizarea API-urilor permite computerelor să gestioneze sarcini, în loc de echipe de lucru manuale, permițând companiilor să-și actualizeze fluxurile de lucru rapid.
  • Eficiență: Cu accesul API, conținutul generat poate fi ușor partajat și redistribuit pe diverse canale.
  • Personalizare: API-urile permit personalizarea. Utilizatorii sau companiile pot adapta conținutul sau serviciile conform nevoilor lor.

Diferența dintre un SDK și un API

Să înțelegem diferența dintre cele două componente prin exemple.

Facebook oferă un set de soluții cu instrumente atât pentru dezvoltatori profesioniști, cât și pentru utilizatori activi, incluzând atât API-uri, cât și SDK-uri. Fiecare instrument are funcționalități specifice, adecvate cazului de utilizare. Să începem cu API-urile.

API-urile Facebook

În colaborare cu dezvoltatori terți, API-urile Facebook se conectează la Facebook pentru a accesa datele necesare despre utilizatori, permițând personalizarea funcțiilor aplicației.

De exemplu, o aplicație de rezervare de filme folosește API-ul Facebook pentru a vă permite să vă conectați folosind ID-ul Facebook. Numele și detaliile profilului dvs. sunt partajate cu aplicația pentru a asigura autenticitatea utilizatorului și a elimina nevoia de autentificare separată. De asemenea, aplicația vă poate afișa reclame relevante pe parcursul navigării în feedul Facebook.

Un aspect distinctiv al API-ului Facebook este conectarea cu un explorator Graph API, care construiește date relaționale între utilizatori, conturi, actualizări, grupuri etc.

GET graph.facebook.com/me?fields=posts.limit(5){message}

Exemplul de mai sus ilustrează emiterea unui API. Apelul va prelua până la cinci postări și textul aferent fiecăreia.

Un alt exemplu:

GET graph.facebook.com/me?fields=posts.limit(5){message,privacy{value}}

Interogarea API de mai sus returnează textul și setările de confidențialitate ale postărilor publicate.

Ambele API-uri rulează sub Graph API, contribuind la generarea de analize (date relaționale).

Deși exemplul de mai sus este simplu, într-un scenariu mai complex, proprietarul unui restaurant dorește să afle care utilizatori au participat la o petrecere. Acesta ar putea folosi un apel API Facebook și ar genera o listă cu utilizatorii prezenți, accesând fotografiile și etichetările de la petrecere.
În plus, autoritățile restaurantului ar putea obține și conturile de socializare ale utilizatorilor pentru a le folosi în scopuri promoționale viitoare. Fără API-uri, dezvoltarea unor astfel de funcționalități ar fi complexă. În continuare, vom analiza SDK-urile Facebook.

SDK-urile Facebook

SDK-urile oferite de Facebook sunt special concepute pentru crearea de aplicații. De exemplu, jocurile din aplicația Facebook sunt create pentru a rula în cadrul platformei, necesitând un SDK.

Să analizăm SDK-ul Facebook pentru iOS, special conceput pentru dezvoltarea de aplicații Facebook pe iOS.

Următorul fragment de cod prezintă SDK-ul Facebook pentru iOS:

/**
 * For more details, please take a look at:
 * developers.facebook.com/docs/reference/ios/current/class/FBSDKAppEvents
 */
- (void)applicationDidBecomeActive:(UIApplication *)application {    
    [FBSDKAppEvents activateApp];    
}

Acest exemplu este folosit pentru a înregistra evenimentele legate de activările aplicației.

Structura apelului variază în ambele cazuri. Un API execută o acțiune predefinită pe baza surselor și funcțiilor existente, în timp ce SDK-ul definește funcția și apoi apelează sursa și funcția.

Alegerea dintre un SDK și un API

API-urile subliniază modul în care platformele diverse pot colabora. Acestea ajută la integrarea aplicațiilor prin protocoale și specificații, fiind o componentă esențială a unui SDK. Cu toate acestea, API-urile nu pot fi folosite pentru a crea aplicații de la zero.

SDK-urile facilitează construirea unei aplicații sau a unui software specific unui limbaj sau platforme de programare. Un SDK include de obicei cel puțin un API pentru a comunica extern.

Dacă dezvoltați o aplicație pentru o platformă specifică, precum iOS, utilizați SDK-ul aferent platformei respective. Pentru a comunica cu alte aplicații web, precum Facebook, utilizați API-ul acelei aplicații.

Concluzie 👨‍🏫

Pe scurt, diferența dintre un SDK și un API este evidențiată de următoarele aspecte:

  • SDK-urile includ adesea API-uri, dar niciun API nu include SDK-uri.
  • SDK-urile oferă fundația pentru crearea de aplicații.
  • API-urile permit funcționarea și comunicarea aplicațiilor în cadrul SDK-urilor, facilitând interacțiunea cu lumea exterioară.