Termenul „bokeh” este frecvent utilizat de fotografi și se referă la modul în care apare zona nefocalizată într-o imagine. Acest efect este vizibil mai ales în redarea luminilor puternice și punctiforme, dar influențează întreaga fotografie.
Pronunția corectă a cuvântului „Bokeh”
Cuvântul se pronunță „boh-keh” și provine din termenul japonez „boke”, care se referă la o stare de estompare sau ceață, dar cu o conotație mai subtilă. În 1997, editorul revistei Photo Techniques, Mike Johnston, a adăugat litera „h” pentru a face forma scrisă mai conformă cu pronunția.
Ambele silabe sunt accentuate egal – nu se pronunță „boke” (ca „poke”) sau „boh-kee”. „Boh-kay” este destul de aproape de pronunția corectă. Ca orice limbă, japoneza are variații regionale. Puteți viziona acest video pentru a auzi pronunția corectă (și câteva variante greșite).
Relația dintre Adâncimea Câmpului și Bokeh
Bokeh-ul se manifestă în fundalul acestui portret.
Bokeh-ul este, în esență, o evaluare subiectivă a calității zonelor nefocalizate ale unei imagini. Atunci când aceste zone arată bine și contribuie la estetica generală, se spune că fotografia are un „bokeh bun”.
În contrast, dacă zona nefocalizată distrage atenția sau scade din valoarea estetică a imaginii, atunci fotografia este considerată a avea un „bokeh slab”. Această apreciere rămâne subiectivă, iar părerile pot diferi în ceea ce privește calitatea bokeh-ului.
Bokeh-ul devine relevant atunci când o porțiune semnificativă a imaginii nu este focalizată. De aceea, este asociat frecvent cu genuri fotografice care utilizează o adâncime mică de câmp, cum ar fi portretele sau anumite tipuri de fotografie cu animale sălbatice. De asemenea, este un efect secundar în fotografia macro și sportivă.
Evident, orice tip de fotografie poate include efectul bokeh. Vom discuta mai târziu calitatea bokeh-ului, dar mai întâi să înțelegem conceptul de profunzime a câmpului.
Adâncimea câmpului reprezintă porțiunea din planul focal care este acceptabil de clară pentru observator. Ea determină ce este focalizat și ce este defocalizat într-o imagine. O imagine cu o adâncime mică de câmp, cum este portretul din stânga sus, are focalizată doar o mică parte din planul focal. Observați că și urechile modelului sunt ușor neclare.
În schimb, o imagine cu o adâncime mare de câmp, cum este fotografia din dreapta sus, prezintă totul în focus. Adâncimea câmpului este influențată de distanța focală a obiectivului, de diafragma utilizată, de distanța dintre subiect și cameră, și de dimensiunea senzorului camerei.
Ceea ce contează cu adevărat pentru bokeh nu este pur și simplu prezența zonelor nefocalizate, ci modul în care acestea sunt redate. Când un element cade în afara adâncimii câmpului, el nu mai este reprodus exact pe senzorul camerei, ci ca un cerc neclar.
Acest fenomen se numește „cerc de confuzie”. Este cel mai evident la sursele punctiforme de lumină, motiv pentru care luminile și reflexiile speculare sunt foarte vizibile când sunt defocalizate.
Totuși, în optică, lucrurile sunt mai complexe. Teoretic, sursele punctiforme de lumină ar trebui redate ca cercuri. Dar forma lor reală este determinată de designul și construcția obiectivului, care influențează calitatea bokeh-ului.
Factorii care influențează Bokeh-ul
Mai mulți parametri ai designului lentilelor influențează aspectul bokeh-ului. Primul este numărul lamelor diafragmei. Obiectivele cu mai puține lame generează cercuri de confuzie poligonale. De exemplu, un obiectiv cu șapte lame va produce heptagoane, în timp ce unul cu nouă (sau mai multe) va genera un bokeh mai rotunjit.
Observați bokeh-ul poligonal din cerc.
Diafragma obiectivului afectează, de asemenea, bokeh-ul. O deschidere mai mare va produce un bokeh mai mare și mai rotunjit. La deschideri mai mici, forma irisului este mai evidentă, fie că este un cerc sau un poligon, iar cercurile de confuzie vor fi mai mici.
Fotografiat cu diafragma deschisă la f/5.6 cu un obiectiv zoom de consum, bokeh-ul este mai puțin pronunțat.
Abrația sferică este o caracteristică intrinsecă a tuturor obiectivelor foto. Corectarea acestei aberații influențează aspectul bokeh-ului. Un obiectiv care corectează puternic aberația sferică va avea cercuri de confuzie mai luminoase la exterior decât în centru, un fenomen numit efect „de balon de săpun”. Un obiectiv care corectează mai puțin aberația sferică va avea efectul invers, cu cercuri de confuzie cu centrul luminos și marginile estompate.
Unghiul sub care lumina intră în obiectiv afectează, de asemenea, bokeh-ul. Spre marginea imaginii, cercurile de confuzie sunt adesea redate ca elipse, un efect numit „ochi de pisică”. Unele obiective accentuează acest efect, dând bokeh-ului un aspect circular.
Bokeh bun, bokeh rău, bokeh neplăcut
Probabil că este destul de evident, dar fotografii sunt foarte pasionați de bokeh. Există multe dezbateri despre ce anume face un bokeh bun sau rău, dar câteva aspecte merită menționate.
Bokeh-ul este o evaluare subiectivă a calității zonelor nefocalizate dintr-o imagine. Un bokeh bun nu garantează automat o fotografie bună. Un subiect plictisitor cu un bokeh plăcut va rezulta tot într-o fotografie plictisitoare, deși zonele defocalizate vor arăta bine.
Nu utilizați mereu diafragma maximă doar pentru a obține bokeh, crezând că vă va îmbunătăți neapărat imaginile. Efectul bokeh este doar o mică parte din imaginea finală.
Fotograful este cel care determină dacă bokeh-ul este bun sau rău. Unii detestă efectul de balon de săpun, în timp ce alții achiziționează obiective speciale pentru a-l obține. În general, un bokeh neted și circular este considerat mai atrăgător, deoarece este mai puțin probabil să distragă atenția de la subiect.
În opinia noastră, imaginea de mai sus are un bokeh bun, în timp ce imaginea de mai jos prezintă un bokeh slab. Zonele defocalizate sunt prea texturate și atrăgătoare, iar efectul de balon de săpun este foarte pronunțat.
Cum să obții Bokeh în propriile tale imagini
Deși nu recomandăm să fotografiați exclusiv cu fundaluri neclare, există câteva tehnici pe care le puteți aplica pentru a îmbunătăți calitatea bokeh-ului sau pentru a obține un control creativ mai bun asupra acestuia.
Un obiectiv fix cu o diafragmă maximă mare va produce un bokeh mai plăcut decât obiectivele zoom de consum, mai ales cele concepute pentru portrete sau macrofotografie.
Fotografiați cu cea mai mare diafragmă posibilă, care permite menținerea subiectului în focus. Uneori aceasta înseamnă deschiderea maximă, alteori va fi necesar să utilizați o diafragmă mai mică pentru a obține claritatea dorită.
Luați în considerare și elementele din fundal. Luminile punctiforme și reflexiile puternice (cum ar fi picăturile de ploaie reflectate de frunze) creează cel mai definit bokeh, în timp ce umbrele tind să se estompeze pur și simplu.
Dacă măriți distanța dintre subiect și fundal, veți obține un fundal mai neclar și, implicit, un bokeh mai fin. Obiectivele tele lungi vor intensifica acest efect, atâta timp cât se menține o distanță mare între subiect și fundal.
De asemenea, este important să învățați să focalizați cu precizie camera. Anumite situații care favorizează un bokeh bun pot fi dificile pentru sistemul de focalizare automată al camerei.
Experimentați și jucați-vă. Obținerea unui bokeh bun este un proces de învățare practică, deoarece este un aspect subiectiv.
De ce Smartphone-urile simulează Bokeh-ul
Majoritatea smartphone-urilor moderne includ un mod portret care estompează fundalul, simulând un bokeh obținut cu o diafragmă mare. Dacă efectul arată bine sau nu este o chestiune de opinie, dar motivul pentru care este necesară simularea este interesant.
După cum am explicat, pentru a obține un bokeh bun, anumite părți ale imaginii trebuie să fie defocalizate. Diafragma, distanța focală și dimensiunea senzorului influențează adâncimea câmpului.
Deși camerele smartphone-urilor au deschideri fixe mari (adesea f/1.8 sau f/2.0), distanța focală a obiectivelor este foarte scurtă (de obicei între 2-6 mm). Deoarece au și senzori foarte mici, factorul de cropare face ca obiectivul să aibă același unghi de vedere ca un obiectiv cu unghi larg sau normal pe un DSLR full-frame.
Aici apare problema: factorul de cropare afectează câmpul vizual aparent, dar nu adâncimea câmpului. Distanța focală reală a obiectivului este cea care contează, iar în smartphone-uri, obiectivele au distanțe focale foarte scurte, rezultând o adâncime de câmp foarte mare și, implicit, un bokeh inexistent.