Permiteți-mi să vă ofer un ajutor în luarea deciziei corecte privind momentul potrivit pentru ca odrasla dumneavoastră să înceapă să folosească rețelele de socializare.
Nu îmi doresc să sugerez că minorii sunt lipsiți de discernământ.
Dacă platformele de socializare îi pot determina să consume capsule de detergent, să se auto-incendieze sau să arunce cu apă clocotită asupra colegilor, este evident că viața lor digitală necesită o supraveghere atentă.
Înainte de a discuta despre momentul ideal pentru introducerea copilului dumneavoastră în universul rețelelor sociale, este important să analizăm motivațiile psihologice din spatele utilizării acestora.
Este simplu! Rețelele sociale permit menținerea legăturilor cu prietenii, partajarea experiențelor personale, primirea de aprecieri și multe altele. În plus, specialiștii în marketing digital au motive „profesionale” bine întemeiate pentru a exploata aceste platforme.
Dar, lăsând deoparte scopurile profesionale, care sunt adevăratele motive ce stau la baza folosirii rețelelor sociale?
Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Harvard, primirea de aprecieri pe aceste platforme stimulează eliberarea de dopamină în creier. Aceasta este aceeași substanță chimică responsabilă și pentru senzația de plăcere resimțită atunci când savurăm o mâncare delicioasă, facem mișcare sau avem interacțiuni sociale reușite.
Această reacție chimică ne oferă un sentiment de împlinire și ne motivează să repetăm acea activitate specifică (publicarea pe rețelele sociale, în acest context), explicând astfel potențialul ei de a crea dependență.
Să analizăm și reversul medaliei. Ce se întâmplă atunci când postările noastre sunt ignorate, în timp ce prietenii primesc o avalanșă de aprecieri?
Ca adult, este posibil să ne întrebăm rapid „ce nu este în regulă cu mine” după câteva astfel de experiențe. Vom mai încerca de câteva ori, până când vom accepta realitatea că „este în regulă”, că „unii sunt pur și simplu mai populari”. Și vom continua. ☮️
Însă, în copilărie, apare nevoia de competiție. Acest lucru explică comportamentul riscant al acelor adolescenți care se implică în provocări periculoase și absurde.
În plus, rețelele sociale promovează adesea perfecțiunea. Rareori vom vedea pe cineva publicând fotografii din momentul în care a căzut pe podeaua băii și și-a rupt nasul.
Prin urmare, accentul este pus pe prezentarea realizărilor. Acest lucru poate include promovarea unor noi locuri de muncă bine plătite, vacanțe exotice sau chiar fotografii cu nou-născuții.
Pentru a rezuma, există două motive principale care determină oamenii să se conecteze în mod repetat la platformele de socializare:
- Reacțiile pozitive (aprecierile) sunt plăcute și ne încurajează să publicăm în continuare.
- Ne expunem victoriile pentru validare socială.
Astfel, dincolo de menținerea contactului cu prietenii și primirea de informații, activitatea pe rețelele sociale este stimulată în principal de validarea digitală pe care o primim pentru participarea noastră.
Dar care sunt costurile acestui comportament?
Este paradoxal cum o tehnologie menită să unească oamenii, poate contribui la depresie, anxietate și singurătate.
Studiile indică faptul că rețelele sociale pot induce sentimente de goliciune și nesiguranță. Acest lucru poate fi cauzat de observarea unor vieți „perfecte” ale altora. Chiar dacă știm că această imagine nu este completă, expunerea constantă la astfel de reprezentări generează o dorință puternică de a face ceva extraordinar pentru a demonstra valoarea personală și a arăta că suntem cel puțin la fel de buni, dacă nu chiar mai buni decât ceilalți.
Mai mult, cercetările sugerează că rețelele sociale au un impact negativ asupra sănătății mintale a tinerilor. Ele pot, de asemenea, perturba somnul și pot expune utilizatorii la hărțuire și zvonuri.
Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să par exagerat de pesimist în această privință. Dar, dacă suntem convinși că rețelele sociale pot înlocui complet interacțiunile sociale reale… ar trebui să ne mai gândim!
Vârsta legală pentru spațiul digital
Mi-aș fi dorit să fie atât de simplu! Însă, în realitate, totul depinde de legile locale, de platforma de socializare specifică și de conținutul acesteia.
De exemplu, în SUA, Legea privind protecția confidențialității online a copiilor (COPPA) stabilește vârsta minimă de utilizare a rețelelor sociale la 13 ani. În schimb, Regulamentul general european privind protecția datelor (GDPR) a stabilit această limită la 16 ani, lăsând la latitudinea statelor membre opțiunea de a o reduce. Similar, legile diferă în funcție de țară.
Cu toate acestea, pentru a participa la anumite comunități de pe Reddit, trebuie să ai peste 18 ani, ceea ce subliniază importanța tipului de conținut. Prin urmare, nu putem impune o limită rigidă valabilă pentru orice platformă.
Cu toate acestea, există ” nu există o metodă infailibilă de a preveni falsificarea vârstei„, conform declarațiilor Meta (compania-mamă a Facebook).
Este ușor să creezi un cont Google (pentru a avea o adresă de e-mail) introducând o vârstă falsă, ceea ce permite accesul la YouTube. Un minor poate folosi apoi acea adresă de e-mail pentru a se înregistra pe alte platforme de socializare. Și nu este vorba doar de Google, există zeci, dacă nu sute, de alți furnizori de servicii care oferă e-mail-uri fără a verifica în mod corespunzător vârsta utilizatorilor.
Cu alte cuvinte, copiii pot eluda aceste restricții de vârstă pur și simplu mințind, iar companiile nu pot face mare lucru pentru a împiedica acest lucru.
Dacă ar dori cu adevărat să rezolve această problemă, primul pas ar fi conectarea fiecărui cont de socializare la un număr de telefon sau, ideal, la un act de identitate național, fără posibilitatea de a folosi același document de verificare de două ori.
Însă, deoarece acest lucru nu se întâmplă în prezent, decizia finală revine părinților, mai mult decât oricui altcineva.
Care este vârsta potrivită?
„Așteptați cât mai mult posibil„, este sfatul oferit de Dr. Mitch Prinstein, un psiholog clinician afiliat Asociației Americane de Psihologie, referitor la introducerea copiilor în lumea rețelelor sociale.
„Studiile indică faptul că există mai multe riscuri pentru creierul adolescenților, decât beneficii pentru viața socială”, adaugă acesta.
Mai mult, părinții nu ar trebui să cedeze presiunilor, în ideea că minorii „vor rata ceva”. De asemenea, nu există dovezi care să sugereze că un copil va avea de suferit dacă nu este activ pe platformele de socializare, conform aceluiași raport CNBC.
Momentul ideal depinde de maturitatea emoțională a fiecărui copil, care nu este neapărat legată de vârsta cronologică. Vă sugerez să începeți treptat, cu o limită de 15-20 de minute pe zi. Observați cu atenție eventualele efecte secundare și ajustați utilizarea în funcție de acestea.
Experiența personală îmi spune că fiul meu în vârstă de 3 ani a devenit mult prea irascibil când a început să se uite zilnic la televizor (desene animate pentru copii), timp de 30 de minute. Am întrerupt această activitate și am încercat din nou de două ori, la câteva luni distanță. Însă, rezultatul a fost același: a devenit mai nefericit, iritat și nemulțumit în majoritatea timpului.
În cele din urmă, am limitat timpul petrecut în fața ecranului la 30 de minute pe săptămână, iar lucrurile s-au îmbunătățit.
Dacă acesta este impactul unei sesiuni TV distractive, oarecum banală, mult mai puțin captivantă decât navigarea constantă pe rețelele sociale, personal sunt convins că ecranele în general nu sunt benefice pentru oameni.
Rețelele sociale: Cu cât mai puțin, cu atât mai bine
Rețelele sociale nu sunt neapărat complet nocive. Și este practic imposibil să le evităm complet.
Puteți începe prin a verifica aplicațiile de control parental, care vă pot ajuta să mențineți siguranța copilului dumneavoastră online.
Încurajați-l, de asemenea, să iasă mai des și să interacționeze cu oamenii în modul clasic. Acest lucru îi va oferi o perspectivă asupra realității, în contrast cu imaginea „șlefuită” prezentată pe rețelele sociale.
În cele din urmă, ca părinte, aș discuta acest subiect cu copilul meu. Aș explica că rețelele sociale sunt un loc în care oamenii afișează lucrurile bune despre ei, ascunzând adesea defectele și eșecurile. Este similar unui film inspirat din evenimente reale, în care accentul este pus pe versiunea idealizată a adevărului, fără a menționa dificultățile din viața reală.