Lumea științifică deplânge dispariția lui Chen Ning Yang, o figură proeminentă a fizicii secolului al XX-lea, care a decedat la Beijing la vârsta de 103 ani. Lucrările revoluționare ale lui Yang, în special contribuțiile sale la înțelegerea particulelor elementare, au remodelat fizica fundamentală și i-au adus Premiul Nobel. Cariera sa extinsă a cuprins mediul academic și cercetarea pe mai multe continente, lăsând o amprentă de neșters atât asupra discursului științific chinez, cât și asupra celui internațional.
Yang, alături de Tsung-Dao Lee, a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1957 pentru lucrarea lor fundamentală asupra legilor parității. Această investigație a dezvăluit perspective cruciale asupra comportamentului particulelor elementare, contestând presupuneri de lungă durată și deschizând calea pentru noi cadre teoretice. Comitetul Nobel a recunoscut aceste descoperiri ca fiind vitale pentru progresul fizicii moderne, consolidând locul lui Yang printre cei mai influenți oameni de știință ai epocii.
Pe lângă cercetarea sa premiată cu Nobel, Yang este celebrat și pentru teoria Yang–Mills, dezvoltată în colaborare cu fizicianul american Robert Mills. Acest cadru teoretic a devenit o piatră de temelie a fizicii particulelor moderne, oferind instrumente esențiale pentru descrierea forțelor și particulelor fundamentale. Curiozitatea sa intelectuală și abordarea riguroasă a investigației științifice au inspirat generații de cercetători.
Născut în 1922, anii de formare ai lui Yang au fost profund legați de Universitatea Tsinghua, unde tatăl său era profesor de matematică. Și-a urmat studiile de licență și masterat la această instituție înainte de a pleca în Statele Unite pentru studiile sale doctorale la Universitatea din Chicago în 1946. Acolo, a fost influențat semnificativ de eminentul fizician Enrico Fermi. Traiectoria academică a lui Yang a inclus, de asemenea, o perioadă distinsă ca profesor la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton.
În anii ulteriori, Yang a menținut legături semnificative cu mediul academic chinez. A devenit profesor distins „at-large” la Universitatea Chineză din Hong Kong în 1986, donând generos multe dintre premiile și articolele sale academice, inclusiv medalia Premiului Nobel. Începând cu anul 1999, și-a reluat postul de profesor la Universitatea Tsinghua, contribuind cu expertiza sa la alma mater.
Viața lui Yang a fost caracterizată de o intersecție unică de influențe culturale. El vorbea adesea despre mândria pe care o simțea pentru moștenirea sa chineză, dedicându-se în același timp științei moderne, o disciplină originară în mare parte din Occident. Discursul său de la banchetul Premiului Nobel reflecta această dualitate, menționând că el era „în mai mult de un sens un produs al culturilor chineză și occidentală, în armonie și în conflict”. Deși a deținut cetățenia americană pentru o perioadă, a renunțat la ea în 2015, exprimându-și recunoștința pentru oportunitățile pe care i le-a oferit în demersurile sale științifice.