Descoperirea unui obiect ceresc, denumit Cha 1107-7626, contestă clasificările astronomice fundamentale, prezentând caracteristici considerate anterior exclusive stelelor. Acest „planetă rătăcitoare”, găsită la aproximativ 620 de ani-lumină distanță în constelația Chamaeleon, absoarbe gaz și praf într-un ritm fără precedent de șase miliarde de tone pe secundă. Un astfel de episod extraordinar de acreție estompează distincțiile convenționale dintre planete și stele, determinând o reevaluare a formării și evoluției obiectelor cerești.
Liber plutind în cosmos, planetele rătăcitoare, nelegate de nicio stea, reprezintă o populație semnificativă, dar în mare parte neobservată, numărând potențial trilioane doar în galaxia noastră. Natura lor evazivă provine din deriva lor solitară prin întuneric, făcându-le greu de detectat. Acest obiect particular, totuși, a oferit o oportunitate unică de observare datorită fazei sale excepțional de active de creștere. Oamenii de știință sunt intrigați de originile sale, speculând dacă reprezintă cele mai puțin masive obiecte stelare sau planete excepțional de mari expulzate din sistemele lor natale.
Cha 1107-7626, estimat la o masă de cinci până la zece ori mai mare decât Jupiter, este remarcabil de tânăr, crezându-se că are doar unu până la două milioane de ani. Creșterea sa are loc prin acreție, procesul de atragere a materiei dintr-un disc înconjurător. Rata de acreție observată este de opt ori mai rapidă decât cea măsurată anterior, marcând-o ca cea mai intensă perioadă de creștere înregistrată vreodată pentru un obiect de masă planetară. Această activitate intensă, care a fost comparată cu procesele observate la stelele tinere, subliniază natura dinamică a corpurilor cerești în stadiile lor incipiente.
Analiza luminii emise înainte și în timpul acestei faze rapide de consum a relevat că activitatea magnetică a jucat un rol crucial în direcționarea materiei către obiect. Acest fenomen a fost observat istoric doar la stele. Mai mult, compoziția chimică a discului înconjurător a suferit o schimbare notabilă, cu detectarea vaporilor de apă în timpul episodului de acreție, o constatare asociată anterior cu formarea stelară, mai degrabă decât cu creșterea planetară.
Aceste observații sugerează că unele obiecte comparabile în masă cu planetele gigantice se pot forma prin mecanisme similare cu formarea stelelor, originând din nori contractați de gaz și praf, însoțiți de propriile lor discuri. Astfel de obiecte par să treacă prin perioade de creștere analoage celor ale stelelor nou-născute. În ciuda comportamentului său asemănător stelelor, Cha 1107-7626 nu este suficient de masiv pentru a susține fuziunea nucleară în nucleul său, o caracteristică definitorie a stelelor. Prin urmare, se așteaptă să se răcească și să evolueze în timp, la fel ca alte planete.
Comportamentul fără precedent al Cha 1107-7626 oferă o perspectivă asupra stadiilor incipiente ale evoluției planetare și stelare, ridicând întrebări profunde despre diversitatea lumilor cerești. Datele care au contribuit la această descoperire au fost colectate folosind instrumente avansate, inclusiv Very Large Telescope al Observatorului European Austral din Chile și Telescopul Spațial James Webb, subliniind importanța avansărilor tehnologice în extinderea limitelor înțelegerii astronomice.