Numirea unor noi rezervații ale biosferei de către UNESCO subliniază o strategie globală critică de integrare a conservării ecologice cu activitățile economice și culturale umane. Această inițiativă accentuează înțelegerea în evoluție că o conservare robustă a biodiversității nu este doar o imperativă ecologică, ci o componentă fundamentală a dezvoltării socio-economice durabile, în special în fața provocărilor tot mai mari ale schimbărilor climatice.
Anunțul de anul acesta al agenției culturale a Națiunilor Unite a introdus 26 de noi situri în rețeaua sa existentă de 785 de rezervații ale biosferei din 142 de țări. Aceste zone desemnate, unele datând din 1971, reprezintă unele dintre cele mai bogate și vulnerabile ecosisteme ecologice ale planetei. Crucial, conceptul de rezervație a biosferei depășește zonele naturale tradiționale, strict protejate. Acesta include activ regiuni în care populațiile umane locuiesc și desfășoară activități economice, necesitând o abordare colaborativă care implică oameni de știință, comunități locale și organisme guvernamentale pentru a atinge un echilibru între obiectivele de conservare, eforturile de cercetare și nevoile socio-economice și culturale ale locuitorilor.
Un principiu cheie al programului de rezervație a biosferei, așa cum a fost articulat de șeful său, António Abreu, este că „conservarea biodiversității este un pilon al dezvoltării socio-economice”. Această perspectivă recunoaște că ecosistemele bine gestionate pot contribui direct la vitalitatea economică. Invers, excluderea comunităților locale din procesele decizionale și din planificarea strategică poate duce la conflicte și neînțelegeri semnificative, subminând atât eforturile de conservare, cât și bunăstarea comunității.
Printre rezervațiile nou recunoscute se numără Raja Ampat din arhipelagul indonezian, o zonă extinsă care acoperă aproximativ 135.000 de kilometri pătrați. Această regiune este renumită pentru găzduirea a peste 75% din speciile de corali de pe Pământ, completată de păduri tropicale extinse și habitate pentru țestoase marine pe cale de dispariție. Economia locală este susținută semnificativ de pescuit, acvacultură, agricultură la scară mică și turism, ilustrând legătura directă dintre sănătatea ecologică a rezervației și prosperitatea sa economică.
Peninsula Snæfellsnes din Islanda a fost, de asemenea, desemnată rezervație a biosferei. Această zonă, care se întinde pe 1.460 de kilometri pătrați, prezintă un peisaj divers, incluzând vârfuri vulcanice, câmpuri de lavă, zone umede, pajiști și proeminentul ghețar Snæfellsjökull. Servește ca un sanctuar vital pentru numeroase păsări de mare, foci și peste 70% din flora Islandei, inclusiv 330 de specii de flori sălbatice și ferigi. Populația rezidentă de peste 4.000 de persoane depinde în mare măsură de pescuit, creșterea oilor și turism.
În Angola, Rezervația Biosferei Quiçama se întinde pe 206 kilometri de-a lungul coastei atlantice. Descrisă ca un „sanctuar pentru biodiversitate”, terenul său variat include savane, păduri, lunci inundabile, estuare și insule, susținând populații semnificative de faună sălbatică, cum ar fi elefanți, lamantini, țestoase marine și peste 200 de specii de păsări. Mijloacele de trai ale comunităților locale se bazează în principal pe creșterea animalelor, agricultură, pescuit și producția de miere.
Participarea activă a rezidenților locali este considerată indispensabilă pentru protecția cu succes a biodiversității în cadrul acestor rezervații. Așa cum a remarcat Abreu, membrii comunității au contribuit chiar la identificarea de noi specii. Mai mult, expertiza științifică este valorificată pentru a restaura ecosistemele deteriorate, beneficiind direct economiile locale. Un exemplu notabil din Filipine a implicat degradarea severă a recifurilor de corali din jurul insulei Pangatalan din cauza practicilor de pescuit distructive. Oamenii de știință au colaborat cu pescarii locali, proiectând structuri pentru a facilita regenerarea coralilor și introducând tehnici de acvacultură pentru a oferi surse alternative de venit, permițând astfel recifurilor să se recupereze și asigurând acces susținut la hrană și piețe pentru comunitate.
Similar, pe insula Príncipe din São Tomé și Príncipe, înființarea unei rezervații a biosferei a facilitat restaurarea ecosistemelor de mangrove. Aceste mangrove joacă un rol crucial în atenuarea valurilor de furtună și oferă habitate esențiale pentru viața marină. Ecoturismul a devenit, de asemenea, un motor economic semnificativ în astfel de regiuni, cu dezvoltarea de trasee prin biosferă și excursii ghidate de observare a păsărilor, contribuind la descoperirea de noi specii, cum ar fi o bufniță necunoscută anterior, identificată în ultimii ani. Adăugarea recentă a unei rezervații a biosferei pentru insula São Tomé face ca întreaga națiune São Tomé și Príncipe să fie prima țară complet cuprinsă într-o astfel de desemnare.
Schimbările climatice reprezintă o amenințare semnificativă pentru aceste ecosisteme delicate. Rapoartele indică faptul că cel puțin 60% din rezervațiile biosferei UNESCO au fost afectate de evenimente meteorologice extreme atribuibile schimbărilor climatice, inclusiv valuri de căldură, secete și creșterea nivelului mării – fenomene determinate în mare parte de arderea combustibililor fosili. Pentru a aborda aceste provocări, UNESCO utilizează imagini din satelit și modele computerizate avansate pentru monitorizarea în timp real a zonelor de coastă și a altor zone sensibile. Digitalizarea bazelor de date istorice este, de asemenea, în curs de desfășurare pentru a informa strategii de conservare și management mai eficiente.
Pe lângă presiunile legate de climă, multe rezervații ale biosferei se confruntă cu amenințări continue din cauza degradării mediului. În Nigeria, de exemplu, extinderea culturilor de cacao în Rezervația Forestieră Omo, un ecosistem critic de pădure tropicală și una dintre cele mai vechi rezervații ale biosferei UNESCO din Africa, pune în pericol habitatul elefanților africani de pădure, pe cale de dispariție critică, complicând și mai mult eforturile de combatere a schimbărilor climatice. Între timp, Statele Unite, care dețin 47 de rezervații ale biosferei, în principal în zone protejate federale, și-au anunțat retragerea din UNESCO în iulie, invocând preocupări legate de interesul național, retragerea urmând să intre în vigoare în decembrie 2026.