Epava mult căutată a navei F.J. King, o goeletă din secolul al XIX-lea care a dispărut în Lacul Michigan acum aproape 140 de ani, a fost în cele din urmă localizată de cercetători. Această descoperire încheie decenii de speculații și numeroase căutări nereușite, consolidând statutul navei ca o legendară „navă fantomă” în cercurile istoriei maritime.
F.J. King, o goeletă de lemn de 144 de picioare construită în 1867, a jucat un rol vital în comerțul Marilor Lacuri, transportând bunuri precum cereale, minereu de fier și cherestea în perioada în care Wisconsin era un important centru agricol. Cariera sa de aproape două decenii s-a încheiat brusc în septembrie 1886, când o furtună severă a provocat daune catastrofale, ducând la scufundarea sa. În ciuda mărturiilor martorilor oculari de la echipajul supraviețuitor și a resturilor găsite de pescari, locația precisă a epavei a rămas evazivă pentru generațiile ulterioare de căutători.
Descoperirea epavei F.J. King a fost realizată prin munca diligentă a Asociației de Arheologie Subacvatică din Wisconsin (WUAA) și a Societății Istorice din Wisconsin. Istoricul maritim Brendon Baillod, care a condus proiectul de descoperire, a subliniat rolul crucial al unui detaliu adesea trecut cu vederea: un articol de ziar contemporan care detaliază observarea catargelor navei de către un paznic de far, la scurt timp după dispariția sa. Această informație, anterior neglijată, i-a oferit lui Baillod un punct de plecare mai precis pentru investigația sa.
Prin cartografierea locației raportate de paznicul de far, Baillod și echipa sa au stabilit o zonă țintă. Utilizând tehnologie sonar avansată, cercetătorii, inclusiv un contingent de oameni de știință cetățeni, au inspectat fundul lacului. Eforturile lor au culminat cu identificarea epavei remarcabil de intacte a navei F.J. King, la mai puțin de jumătate de milă de coordonatele indicate de paznicul de far. Descoperirea, confirmată prin vehicule operate de la distanță, a marcat prima dată când nava a fost văzută de ochiul uman de la scufundarea sa.
Această descoperire nu este un eveniment izolat în Marile Lacuri. Regiunea, în special Lacul Michigan, este cunoscută ca un cimitir de nave, cu sute de epave încă nedescoperite. Factori precum traficul intens de nave din secolul al XIX-lea și vremea imprevizibilă au contribuit la această densitate ridicată de nave scufundate. Progresele recente în tehnologie, inclusiv echipamente sonar mai accesibile și mai sofisticate, combinate cu condiții de apă mai clare atribuite speciilor invazive de midii, au accelerat rata descoperirilor de epave în ultimii ani. Aceste condiții au favorizat ceea ce unii observatori numesc o „epocă de aur” pentru explorarea arheologică subacvatică în Marile Lacuri.
Recuperarea cu succes a navei F.J. King subliniază potențialul continuu pentru perspective istorice derivate din artefacte subacvatice. Cercetătorii de epave sugerează că astfel de epave bine conservate oferă perspective valoroase asupra trecutului maritim, oferind detalii despre construcția navală, comerț și viețile celor care au navigat pe aceste ape. Mai mult, implicarea oamenilor de știință cetățeni în această descoperire evidențiază eforturile de a promova o implicare publică mai largă și entuziasmul pentru arheologia subacvatică și conservarea patrimoniului maritim. Proiectul continuu al NOAA de a cartografia complet fundul Marilor Lacuri până în 2030 ar putea duce la identificarea multor altor situri istorice subacvatice, iluminând și mai mult bogatul patrimoniu maritim al regiunii.