Campaniile tot mai intense de drone ale Rusiei în Ucraina subliniază o schimbare critică în războiul modern, utilizând vehicule aeriene fără pilot, produse în masă și eficiente din punct de vedere al costurilor, pentru a copleși apărările aeriene sofisticate. Această strategie pune dileme strategice și economice semnificative pentru Ucraina și aliații săi occidentali, evidențiind provocarea continuă de a contracara amenințările aeriene asimetrice într-un context de regim complex de sancțiuni internaționale.
- Rusia utilizează drone produse în masă, precum Shahed și Geran-2, pentru a copleși apărarea aeriană ucraineană.
- Programul rusesc de drone a evoluat de la importuri de variante Shahed iraniene la producția locală licențiată și dezvoltarea propriei versiuni, Geran-2.
- Strategia forțează Ucraina să consume interceptori scumpi pentru a contracara fluxul constant de drone.
- Experții recomandă Ucrainei să vizeze siturile de lansare și industriile de producție de drone din Rusia, nu doar apărarea antiaeriană.
- Occidentul analizează înăsprirea sancțiunilor împotriva țărilor terțe care facilitează ocolirea restricțiilor de către Kremlin.
- Președintele Volodimir Zelenski a pledat pentru „sancțiuni dure împotriva petrolului” rusesc, considerat o sursă majoră de finanțare a conflictului.
Strategia Rusească a Dronelor și Implicațiile Sale Asimetrice
Miezul strategiei de asalt aerian a Rusiei se bazează pe o creștere masivă a utilizării dronelor cu rază lungă de acțiune. Fabian Hoffmann, expert în tehnologie militară la Universitatea din Oslo, subliniază că aceste drone sunt relativ simple de fabricat, utilizând adesea materiale de bază precum lemnul și compozitele ușoare, principalele blocaje în producție fiind explozivii convenționali. Componente precum sistemele de navigație prin satelit și unitățile de măsurare inerțială sunt fie disponibile pe scară largă, fie pot fi produse de Rusia pe piețele internaționale. Deși aceste drone nu sunt comparabile cu tehnologia militară occidentală de înaltă calitate, eficacitatea lor rezidă în performanța lor „suficient de bună” pentru scopul propus.
Evoluția Programului de Drone al Rusiei
Evoluția programului de drone al Rusiei a început cu importul variantelor de drone Shahed din Iran. Recunoscând eficacitatea acestora, Moscova a stabilit un acord de producție sub licență, care a implicat asistența inginerilor iranieni pentru înființarea facilităților de producție în Rusia și importul pieselor necesare. Această colaborare a evoluat rapid, Rusia dezvoltând propria versiune îmbunătățită, Geran-2. Aceste adaptări includ îmbunătățiri funcționale și chiar modificări tactice, cum ar fi vopsirea dronelor în negru pentru a complica interceptarea pe timpul nopții, poziționând Rusia ca un expert de top în desfășurarea și modificarea acestora.
Provocările Apărării Aeriene Ucrainene
Deși sunt mai lente și mai puțin puternice decât rachetele convenționale, aceste drone sunt desfășurate în număr mare pentru a satura spațiul aerian și a copleși sistemele de apărare aeriană ale Ucrainei. Această tactică forțează Ucraina să cheltuiască interceptori costisitori pentru a contracara dronele Shahed sau Geran intrate, epuizând rapid arsenalul său defensiv. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a recunoscut această provocare, indicând, de asemenea, că țara sa își intensifică activ dezvoltarea propriei tehnologii de drone interceptoare pentru a face față amenințării.
Răspunsul Occidental și Dilema Sancțiunilor
Ca răspuns la această nouă ofensivă aeriană, Președintele Donald Trump a promis arme defensive suplimentare Ucrainei, după o pauză temporară în livrările de armament ale Pentagonului, invocând preocupări legate de nivelurile stocurilor americane. Experți precum Hoffmann sugerează că bazarea exclusivă pe apărarea antirachetă este o propunere perdantă, din cauza disparității de costuri dintre sistemele ofensive și cele defensive. O contra-strategie mai eficientă pentru Ucraina ar putea implica țintirea siturilor de lansare a dronelor rusești și a industriilor de apărare, inclusiv a fabricilor care produc componente critice precum explozivi, cipuri de computer și alte electronice avansate. În timp ce națiunile europene își consolidează capacitățile de apărare antiaeriană, capacitățile ofensive ale Rusiei se extind într-un ritm mai rapid, iar armele ofensive costă, în general, mai puțin de produs decât cele defensive.
O altă dimensiune critică pentru Occident, în vederea limitării capacității de producție a dronelor și rachetelor rusești, implică înăsprirea sancțiunilor asupra țărilor terțe care facilitează ocolirea restricțiilor internaționale de către Kremlin. Națiuni precum Malaezia și Kârgâzstan au fost identificate ca noduri pentru transferul de componente sancționate către Rusia. Cu toate acestea, Hoffmann avertizează că sancționarea excesiv de agresivă a părților terțe ar putea perturba lanțurile globale de aprovizionare, ar crește costurile și, în cele din urmă, ar dăuna economiilor țărilor care impun sancțiunile. În ciuda acestor complexități, Președintele Zelenski continuă să pledeze pentru măsuri internaționale mai incisive, solicitând în mod specific „sancțiuni dure împotriva petrolului”, despre care afirmă că a finanțat operațiunile militare ale Moscovei timp de peste trei ani de conflict, așa cum a declarat recent pe X.