Playerele de muzică de top sunt dotate cu egalizatoare sofisticate, oferind presetări menite să optimizeze experiența auditivă. Aceste presetări, adaptate diferitelor genuri muzicale (cum ar fi pop sau rock), au rolul de a scoate ce-i mai bun din melodiile tale. Dar ce se ascunde în spatele acestor setări misterioase? Sunt ele cu adevărat eficiente sau sunt doar un element estetic? Răspunsul este că egalizatoarele sunt 100% funcționale, iar ajustarea corectă a acestora poate îmbunătăți semnificativ calitatea sunetului, în funcție de specificațiile echipamentului audio pe care îl folosești. Vom analiza în detaliu rolul egalizatorului și semnificația fiecărui slider.
Egalizatoarele nu sunt o invenție recentă. Ele există de multă vreme, încă de pe vremea casetofoanelor, care erau echipate cu un egalizator similar. Acesta ajusta frecvențele sonore, de la 100 Hz la 10 kHz.
Ce este un egalizator?
Un egalizator îți oferă control asupra frecvențelor diferitelor canale sonore. Așa cum lumina se propagă în diferite lungimi de undă, sunetul este compus din diferite frecvențe. Instrumentele muzicale și chiar vocea umană acoperă diferite game de frecvențe. Vocile masculine, de exemplu, au o tonalitate mai gravă, în timp ce vocile feminine sunt mai înalte. Există frecvențe pe care urechea umană nu le poate percepe, cum ar fi sunetul unui fluier pentru câini. Unele frecvențe sunt mai ușor de auzit decât altele.
Muzica modernă este prelucrată în studiouri pentru a amplifica anumite frecvențe, care pun în valoare anumite sunete, în timp ce altele sunt atenuate. Scopul este de a obține un produs final cu un sunet optim și de a elimina zgomotele nedorite din înregistrări. În mod ideal, sunetul ar trebui să fie perfect pentru genul muzical respectiv. Dar, deși urechile noastre au o capacitate auditivă similară (în afară de problemele de auz), anumite genuri muzicale sună mai bine atunci când frecvențele sunt accentuate sau atenuate. Atunci când ascultăm muzică cu setările implicite ale egalizatorului, cu frecvențele egale, sunetul este bun, dar nu excelent. Aici intervin presetările, care oferă niveluri optime pentru fiecare frecvență, pentru a obține un sunet superior, specific genului muzical.
Explorând Frecvențele Egalizatorului
Dacă nu vrei să folosești setările predefinite și dorești să experimentezi singur cu glisoarele egalizatorului, trebuie să știi ce modifici și care sunt implicațiile acestor modificări. Cifrele de pe panoul egalizatorului reprezintă frecvențele măsurate în Herți (Hz). Fiecare frecvență este asociată unui canal sonor specific. Aceste frecvențe sunt aranjate de la cea mai joasă (sunetele grave) la cea mai înaltă (sunetele ascuțite).
Iată cum arată egalizatorul din iTunes:
Gama frecvențelor variază între 32 Hz și 16 kHz, dar în programele audio mai avansate, această gamă poate varia între 20 Hz și 20 kHz. Frecvențele sunt asociate cu anumite sunete specifice:
Frecvențe joase: 20 Hz – 250 Hz
Frecvențe medii: 250 Hz – 4 kHz
Frecvențe înalte: 4 kHz – 20 kHz
Cum Să Ajustezi Frecvențele Egalizatorului
Cele de mai sus sunt un rezumat al modului în care frecvențele fac un sunet să fie mai tare sau mai silențios. Dacă dorești doar să asculți muzica preferată, poți începe să te inspiri din setările prestabilite. Analizează care frecvențe sunt accentuate pentru anumite genuri muzicale și adaptează-le după gustul tău. De exemplu, setarea „Rock” are o formă de „V”, amplificând frecvențele joase și înalte, în timp ce frecvențele medii sunt reduse sau menținute la nivelul standard. Observă cum sunt construite celelalte presetări.
Dacă vrei să înveți cum să mixezi muzică, va trebui să depui mai mult efort. Să continuăm cu genul Rock, care include chitare și tobe. Tobele acoperă atât frecvențe joase, cât și înalte, în timp ce chitarele acoperă un spectru mai larg. Chitara electrică contribuie în special la frecvențe între 200 Hz și 2 kHz. În funcție de tipul de tobe sau chitară, sunetele pot fi mai joase sau mai înalte. Poți folosi un tabel ca cel de mai jos ca referință la început, dar dacă vrei să te specializezi în mixaj, trebuie să aprofundezi cunoștințele despre instrumentele muzicale și despre gamele de frecvență pe care le acoperă.
Sursa: Construcția chitarei PDF
Bass și Treble
Unele playere audio sau difuzoare oferă ajustări pentru Bass și Treble, care controlează colectiv frecvențele joase și înalte. Deoarece acestea ajustează grupurile de frecvențe simultan, rezultatul nu este la fel de precis ca atunci când ajustezi fiecare frecvență individual. Difuzoarele cu astfel de reglaje se comportă de parcă sunetele ar fi pe un spectru între vocea gravă a lui James Earl Jones și vocile ascuțite ale Chipmunks. Poate că difuzoarele mele nu au fost performante, dar sper că ideea este clară.
Decibelii
Unitatea de măsură a sunetului se numește decibel și se referă la volum. Creșterea decibelilor crește uniform volumul tuturor frecvențelor pe care le-ai setat, astfel încât sunetul să fie mai puternic, dar cu aceleași proporții. Playerele muzicale pot suporta decibeli foarte puternici, dar difuzoarele nu. Dacă setezi playerul la un nivel mai mare de decibeli decât suportă difuzoarele, le poți strica.
Concluzie
Setările egalizatorului, mai ales cele predefinite, sunt configurate pentru a îmbunătăți frecvențele specifice unui anumit gen muzical. Aceste setări sunt, însă, flexibile și le poți ajusta după preferințele tale, pentru a obține un sunet perfect adaptat gusturilor tale personale.