De-a lungul timpului, practica hacking-ului etic s-a transformat într-unul dintre cele mai eficiente mecanisme prin care companiile își consolidează protecția datelor. Acesta presupune testarea solidității infrastructurii de securitate cibernetică a unei organizații, identificând eventualele vulnerabilități la atacuri malițioase și viruși. Însă, sunt toți hackerii la fel? Răspunsul este nu. Există o varietate de abordări în hacking-ul etic, pe care ar trebui să le cunoașteți, de la hackerii cu „pălărie albă” până la cei cu „pălărie galbenă”. Vom discuta și despre hackerii cu „pălărie neagră”, „pălărie albastră” și „pălărie roșie”. Continuați să citiți pentru a afla mai multe!
Opt tipuri de hacking etic pe care trebuie să le înțelegeți
În acest articol, veți explora cele opt tipologii ale hacking-ului etic, inclusiv hackerii cu „pălărie albastră”, „pălărie roșie” și alții. Continuați lectura pentru a le înțelege în profunzime.
Care sunt cele trei categorii principale de hacking?
Cele mai des întâlnite tipuri de hacking sunt cele efectuate de hackerii „albi”, „negri” și „gri”. Deși hacking-ul este adesea asociat cu activități ilicite, nu toate aceste categorii sunt implicate în acțiuni ilegale.
Cum sunt numiți hackerii care acționează legal?
Hackerii care respectă legea sunt numiți și hackeri cu „pălărie albă”. Companiile, organizațiile și guvernele îi angajează pentru a contracara orice tentativă a hackerilor cu „pălărie neagră”.
Ce studiază un hacker?
Pentru a deveni un hacker etic, este crucial să aveți o înțelegere solidă a limbajelor de programare, a sistemelor de operare, a codificării și a aplicațiilor software. Nu este un drum simplu, dar cu dedicare și perseverență, succesul este posibil.
Care sunt cele opt tipuri de hacking etic pe care ar trebui să le cunoașteți?
Hacking-ul etic este un termen general care acoperă până la opt categorii distincte. Fiecare tip de hacker are anumite avantaje și dezavantaje, motiv pentru care este important să înțelegem diferențele dintre ele. Citiți în continuare pentru a afla mai multe.
1. Testarea de tip „Black Box” (cutie neagră)
Această metodă este una dintre cele mai riscante, având ca scop descoperirea deficiențelor într-un sistem de securitate. Simplificând, un hacker cu „pălărie neagră” este un infractor cibernetic care încearcă să infiltreze rețele informatice din motive maligne. Adesea, aceștia infectează sistemele companiilor cu viruși, corup fișierele, fură parole și blochează dispozitivele. Sunt cunoscuți și sub denumirea de „crackers” și sunt motivați exclusiv de interese personale. Hackerii cu „pălărie neagră” reprezintă o amenințare globală, deoarece lasă urme minime sau chiar deloc.
- În acest tip de hacking etic, hackerul nu posedă informații despre sistem sau site.
- El evaluează software-ul din exterior, înainte de a lansa un atac amplu asupra datelor stocate.
- Atacatorul sau hackerul „negru” încearcă să obțină parole, numere de carduri de credit sau informații bancare, pe care le poate folosi în scopuri ilicite.
- Ei nu sunt limitați de principiile hacking-ului etic și pot recurge la orice acțiuni pentru a provoca daune majore.
Fotografie de John Noonan pe Unsplash
2. Testarea de tip „White Box” (cutie albă)
Un hacker cu „pălărie albă” este exact ceea ce orice organizație sau guvern are nevoie pentru a contracara acțiunile unui hacker cu „pălărie neagră”. Aceștia ajută la protejarea informațiilor sensibile, a documentelor și a datelor critice de a ajunge în mâini greșite. Mai mult, contribuie la identificarea punctelor slabe ale sistemului de securitate, remediindu-le și adăugând noi straturi de protecție.
- Spre deosebire de hackerii „negri”, hackerii „albi” dețin informații complete despre sistem și vulnerabilitățile acestuia, înainte de a încerca infiltrarea.
- Activitatea lor este realizată de obicei de dezvoltatori și specialiști în securitate, care testează capacitatea sistemului de a rezista tentativelor de hacking.
- Hackerii cu „pălărie albă” respectă strict cadrul legal și limitele stabilite.
- Ei urmează politicile companiei pentru a asigura protecția sistemului împotriva atacurilor cibernetice.
- Exemple comune de testare de tip „cutie albă” includ analiza fluxului de date, revizuirea designului și inspecțiile de cod.
Fotografie de Andri pe Pexels
3. Testarea de tip „Gray Box” (cutie gri)
Hackerii cu „pălărie gri” se situează undeva între cele două extreme, „albă” și „neagră”. La fel ca hackerii „albi”, ei caută vulnerabilități de securitate într-un sistem, dar, spre deosebire de aceștia, acționează fără acordul proprietarului și dețin doar o parte din informațiile despre sistem. Din acest motiv, de obicei nu sunt angajați hackeri „gri” pentru teste de penetrare.
- Deși, în general, hackerii cu „pălărie gri” nu au intenții rele, abordarea lor este, totuși, o încălcare a legii.
- Hackerii „gri” oferă companiilor informații valoroase despre securitate, prevenind astfel acțiunile negative ale hackerilor „negri”.
- Uneori, abilitățile lor sunt utilizate atât în scopuri pozitive, cât și în scopuri dăunătoare.
- Pot crea viruși pentru a-i implementa pe dispozitivele altor persoane.
- Exemplele includ teste de securitate, utilizare și performanță.
4. Hacking-ul aplicațiilor web
Acest tip de hacking diferă de celelalte categorii de hacking etic. Implică exploatarea vulnerabilităților aplicațiilor web. Deoarece acestea sunt construite în general folosind JavaScript, HTML și CSS, anumite acțiuni pot fi efectuate fără a atrage suspiciuni. Cu alte cuvinte, hacking-ul aplicațiilor web permite hackerului să rămână anonim.
5. Hackerii cu „pălărie albastră”
Multe companii mari angajează frecvent hackeri cu „pălărie albastră” pentru a testa software-ul nou înainte de a-l lansa publicului larg. Aceștia încearcă să găsească puncte slabe în sistemele lor de securitate, similar cu hackerii „albi”. În acest mod, un hacker cu „pălărie albastră” realizează teste de penetrare fără a provoca daune reale. Totuși, cererea pentru acești hackeri nu este foarte mare.
Fotografie de Mika Baumeister pe Unsplash
6. Hackerii cu „pălărie verde”
Un hacker cu „pălărie verde” este un începător în lumea hacking-ului. Din cauza lipsei de experiență, aceștia nu dețin abilitățile, cunoștințele și expertiza necesare pentru a deveni hackeri „albi”. Cu toate acestea, ei au cunoștințe de bază despre funcționarea internă și mecanismele de hacking. În plus, hackerii cu „pălărie verde” sunt cursanți entuziaști, interesați de experimentare și, uneori, pot provoca daune intenționate.
7. Hackerii cu „pălărie roșie”
Hackerii „roșii” sunt similari cu hackerii cu „pălărie albă”, având ca scop protejarea lumii și a afacerilor de amenințările de securitate. Totuși, hackerul cu „pălărie roșie” are o abordare mai extremă și poate recurge la metode ilegale pentru a-și atinge obiectivele, cum ar fi lansarea de atacuri DDoS împotriva hackerilor cu „pălărie neagră”. Reveniți la începutul articolului pentru a citi despre hackerii cu „pălărie albastră”.
8. Hackerii cu „pălărie galbenă”
Fiecare tip de hacking etic are motivații și scopuri distincte. Hackerul cu „pălărie galbenă” se concentrează în principal pe platformele de social media, cum ar fi Instagram, Facebook, Twitter, etc. Intențiile lor sunt adesea malițioase, incluzând spargerea parolelor și furtul ilegal de conturi de utilizator, de multe ori pentru a se răzbuna pe cineva sau pentru a obține informații sensibile despre o organizație.
***
Hacking-ul etic este un domeniu mai complex decât se crede în general și reprezintă o componentă vitală a securității cibernetice. Fiecare organizație, startup sau guvern are nevoie de profesioniști care să evalueze periodic sistemul de securitate și să identifice eventualele deficiențe. Acum că sunteți familiarizat cu diferitele tipuri de hacking etic, puteți înțelege mai bine care dintre ele se aliniază cel mai bine cu preferințele dvs.
