7 pași reali de securitate a rețelei

Recomandări Esențiale

  • Camuflarea SSID-ului rețelei Wi-Fi nu garantează o protecție eficientă împotriva amenințărilor cibernetice.
  • Înlocuirea parolei standard și a SSID-ului cu elemente mai complexe și inventive sporește siguranța rețelei.
  • Actualizarea periodică a firmware-ului routerului este esențială pentru a preveni exploatarea vulnerabilităților.

A ascunde numele rețelei Wi-Fi, cunoscut ca identificator de set de servicii (SSID), nu oferă nivelul de protecție cibernetică pe care mulți îl anticipează. De ce această metodă nu asigură securitatea și ce măsuri ar trebui luate pentru a consolida rețeaua?

De ce ocultarea SSID-ului Wi-Fi nu securizează rețeaua

Ați navigat vreodată prin lista de conexiuni Wi-Fi și ați observat rețele „ascunse”? Deși denumirile acestora sunt invizibile în mod obișnuit, ele nu sunt cu adevărat imposibil de detectat.

Mascarea SSID-ului unei rețele Wi-Fi se referă la configurarea routerului astfel încât acesta să nu mai transmită numele rețelei. Această opțiune este disponibilă pe majoritatea routerelor Wi-Fi și pe hotspot-urile smartphone-urilor.

Un exemplu este crearea unui hotspot cu numele „MyNetworkNameIsHidden” și selectarea opțiunii de a ascunde SSID-ul. Pe un computer, rețeaua apare ca „Rețea ascunsă”, necesitând introducerea manuală a SSID-ului complet pentru conectare.

Aceasta este o formă de „securitate prin obscuritate”, care, din păcate, nu oferă o protecție robustă. Chiar dacă numele rețelei este ascuns, după cum s-a demonstrat, ea nu devine cu adevărat invizibilă.

În realitate, ascunderea SSID-ului este ineficientă împotriva instrumentelor de hacking precum snifferele de rețea și analizoarele Wireshark sau Airmon-ng. Acestea pot identifica și exploata ușor rețelele ascunse prin interceptarea pachetelor de date, chiar și atunci când SSID-ul este ascuns.

Un SSID ascuns poate crește și nivelul de zgomot, adică interferența de bază într-un mediu fără fir, cu efecte mai pronunțate în spații mari precum birouri sau blocuri de apartamente, diminuând performanța rețelei.

De asemenea, ascunderea SSID-ului poate crea probleme de compatibilitate cu unele dispozitive mai vechi și IoT, inclusiv tehnologia smart home.

Având în vedere aceste dezavantaje, este evident că ascunderea SSID-ului nu este un aspect esențial al securității cibernetice. Atunci, cum se protejează cu adevărat o rețea Wi-Fi?

1. Modificarea parolei implicite și a SSID-ului

Shutterstock

Routerele vin adesea cu o parolă prestabilită, de obicei imprimată pe partea inferioară a dispozitivului, formată dintr-o serie de până la 10 cifre. Primul pas ar trebui să fie utilizarea unui generator de parole pentru a crea o parolă mai robustă.

Folosiți o combinație de litere mici și mari, cifre și simboluri. În același timp, se recomandă schimbarea SSID-ului cu unul mai original, evitând orice nume care ar putea indica locația fizică a routerului.

2. Actualizarea criptării Wi-Fi

Criptarea Wi-Fi codifică datele, făcându-le ilizibile pentru terți. Protocoalele de criptare mai vechi, cum ar fi WEP și WPA, sunt vulnerabile la atacuri, iar chiar și cel mai frecvent utilizat protocol WPA2 prezintă deficiențe.

Routerele moderne oferă criptare WPA3, dar WPA2 rămâne implicit selectat din motive de compatibilitate. Se recomandă utilizarea WPA3 dacă routerul o acceptă. Dacă există probleme cu conectarea dispozitivelor mai vechi, o combinație WPA2/WPA3 poate fi soluția.

3. Actualizarea firmware-ului routerului

Similar cu smartphone-urile și computerele, dispozitivele de rețea necesită actualizări de securitate. Actualizările firmware se găsesc de obicei în setările sistemului routerului și necesită repornirea dispozitivului după instalare.

Ignorarea acestor actualizări expune hardware-ul rețelei la amenințări noi descoperite după fabricarea dispozitivului.

4. Monitorizarea rețelei și detectarea intruziunilor

Este ușor să remarci un intrus în locuință. Identificarea utilizatorilor rețelei Wi-Fi este mai complexă, dar la fel de importantă.

O aplicație mobilă poate evalua securitatea rețelei, scana rețeaua curentă și transforma adresele fizice ale dispozitivelor (adresele MAC) în nume ușor de recunoscut.

Dacă apar dispozitive necunoscute, acestea pot fi eliminate prin intermediul setărilor routerului.

5. Listarea adreselor MAC permise

Christian Colen

Această metodă, numită și „listă albă”, permite conectarea la rețea doar dispozitivelor ale căror adrese MAC au fost aprobate în prealabil.

Fiecare dispozitiv are o adresă MAC unică, localizabilă de obicei în setările sale sau pe o etichetă. Când lista permisă este activată, orice dispozitiv care nu este inclus nu se va putea conecta la rețeaua Wi-Fi.

6. Segmentarea rețelei

Împărțirea rețelei de acasă în segmente, cunoscută și sub numele de „subrețea”, este eficientă pentru a proteja informațiile sensibile de dispozitivele conectate la Wi-Fi.

Fiecare segment are reguli de control al accesului, ceea ce înseamnă că dispozitivele dintr-un segment nu pot comunica cu cele din altul.

De exemplu, dispozitivele smart home pot fi separate într-o subrețea distinctă pentru a le împiedica să acceseze informații de pe un server de stocare (NAS). O altă implementare comună este utilizarea unui portal captiv sau a unei rețele Wi-Fi pentru oaspeți, care nu necesită parolă, dar este separată de rețeaua principală.

7. Dezactivarea WPS

Shutterstock.com

Routerul poate avea un buton etichetat WPS. Această funcție ocolește parola, permițând conectarea printr-o simplă apăsare de buton.

Wi-Fi Protected Setup (WPS) pornește de la premisa că, dacă sunteți suficient de aproape de router pentru a apăsa un buton, ar trebui să vi se permită să vă conectați. Este similar cu a lăsa cheia sub preș: convenabil, dar periculos. Este preferabil să dezactivați această funcție și să vă bazați pe autentificarea cu parolă.