Am transmis conținut online de o perioadă considerabilă, ajungând într-un punct în care internetul a devenit practic sinonim cu platforme ca Netflix și YouTube. Dar ce implică, de fapt, streamingul și cum funcționează?
Streamingul: Un Flux Continuu de Informații
Atunci când vrei să urmărești un videoclip sau să asculți o melodie pe dispozitivul tău, procesul începe prin descărcarea acestora. Acest aspect este inevitabil. Totuși, este firesc să ne întrebăm, uitându-ne la Netflix sau Spotify, cum reușim să accesăm instantaneu videoclipuri și muzică? Secretul constă în faptul că, la streaming, fișierele media nu se descarcă în întregime deodată, ci sunt transferate progresiv, fragment cu fragment, în timp real.
Termenul „streaming” este elocvent. Informațiile sunt transmise către dispozitivul tău printr-un flux continuu și constant. Dacă descărcarea unui film poate fi comparată cu achiziționarea unei sticle cu apă, streamingul echivalează cu folosirea unui robinet pentru a umple un pahar gol.
Putem asemăna streamingul unui film cu vizionarea unei casete VHS. La redarea unei casete, fiecare secundă de video și audio este scanată progresiv. Acest proces are loc în timp real, ceea ce înseamnă că orice întrerupere va afecta imediat experiența vizuală, opriind sau bruiajând filmul.
Atunci când redai un film sau o melodie în streaming, computerul tău descarcă și decodifică porțiuni mici ale fișierului media în timp real. Dacă dispui de o conexiune rapidă la internet, este posibil ca fișierul să se descarce integral înainte de a termina vizionarea sau ascultarea. Acesta este motivul pentru care, uneori, streamingul continuă chiar și după o întrerupere a internetului. Este important de menționat că, în general, fișierele redate în streaming nu sunt stocate permanent pe dispozitivul tău (deși unele servicii, cum ar fi Spotify, stochează temporar fișiere mici pentru a îmbunătăți redările ulterioare).
Eforturi Consistente pentru Streaming Rapid
Streamingul video și audio online nu este o invenție recentă. Senzația de noutate vine, de fapt, din accesibilitatea și confortul oferite în prezent. Înainte, redarea unui videoclip sau a unei melodii de pe un site web era o experiență frustrantă, adesea întreruptă și consumatoare de timp. Streamingul se oprea și pornea frecvent, iar perioadele de așteptare (buffering) puteau dura minute întregi.
Însă, mecanismul de bază al streamingului a rămas neschimbat: fișierele se descarcă treptat, pe măsură ce sunt vizionate sau ascultate. Schimbarea majoră a avut loc la nivelul infrastructurii, companii precum YouTube și Netflix investind resurse considerabile pentru a dezvolta o rețea eficientă.
Inițial, YouTube și Netflix foloseau doar câteva servere pentru găzduirea conținutului, ceea ce se dovedea insuficient. Utilizatorii aflați la distanță de servere se confruntau cu întârzieri frecvente, iar în zilele cu trafic intens, serverele se supraîncărcau. Soluția a venit prin crearea rețelelor de distribuție a conținutului (CDN), o rețea globală de servere care stochează același conținut, reducând astfel latența și prevenind supraîncărcarea serverelor din zonele dens populate.
Bineînțeles, un CDN puternic este inutil dacă utilizatorii nu au conexiuni la internet performante. Această problemă se rezolvă treptat prin competiția dintre furnizorii de servicii de internet (ISP) pentru conexiuni mai rapide. Inovații precum Google Fiber și conexiunile 5G pentru acasă aduc îmbunătățiri semnificative.
Totuși, chiar și cu conexiuni rapide și CDN-uri performante, traficul global intens poate cauza întârzieri în streaming. Servicii precum Netflix consumă peste 15% din lățimea de bandă a internetului. În perioadele de vârf, cum ar fi lansarea unui sezon nou al unui serial popular, întregul internet poate încetini.
Pentru a atenua această problemă, serviciile de streaming oferă dispozitive Open Connect (OCA) furnizorilor de servicii de internet. Aceste OCA sunt practic hard disk-uri care stochează conținut popular, reducând necesitatea ca ISP-ul să redirecționeze traficul către serverele principale ale Netflix sau Hulu. Astfel, streamingul devine mai rapid și se previne încetinirea generală a internetului.
Streamingul Live: Noi Provocări
Streamingul video live, pe platforme ca Facebook Live sau Twitch, implică transmiterea informațiilor în timp real (sau cât mai aproape posibil). Așadar, un streamer live trebuie să aibă o conexiune rapidă nu doar pentru descărcare, ci și pentru încărcarea conținutului.
În timpul unui livestream, fiecare milisecundă a înregistrării video (și a sunetului) este divizată în mici fragmente. Aceste fragmente sunt comprimate și organizate de un codificator, transmise pe internet, iar dispozitivul le descarcă progresiv. Datorită codificării, computerul poate recombina fragmentele într-un videoclip coerent, cu o latență minimă între sursă și vizualizator.
Platformele populare de streaming live, precum Twitch și YouTube, utilizează o rețea globală de servere pentru a minimiza întârzierile și a îmbunătăți calitatea streamingului video. Totuși, calitatea unui stream depinde în mare măsură de conexiunea la internet a celui care transmite live. Livestreamurile nu pot folosi OCA-uri. Dezvoltarea conexiunilor rapide, cum ar fi Google Fiber, a permis o calitate mai bună a streamingului live, iar implementarea conexiunilor 5G va aduce îmbunătățiri suplimentare.
Viitorul Streamingului: Jocurile Video
Conceptul de a juca jocuri video în browser nu este nou. Multe jocuri simple se joacă direct în browser, dar companiile încearcă să ducă conceptul mai departe, creând servicii de streaming pentru jocuri complexe de consolă.
Nu vorbim despre livestreamuri cu jocuri simple, ci despre posibilitatea de a juca jocuri video la distanță, fără a avea nevoie de o consolă sau de un computer performant. Cu jocurile în streaming, un server se ocupă de procesarea datelor, iar serviciile precum Project Stream de la Google și GEFORCE NOW de la Nvidia promit să transforme un laptop obișnuit într-o platformă de jocuri performantă. Aceasta ar putea reduce costurile și ar elimina barierele hardware în calea jocurilor video.
Desigur, streamingul unui joc video este mult mai complex decât streamingul unui film. Jucătorul interacționează cu jocul în timp real, iar orice întârziere între acțiunile sale și ce se întâmplă pe ecran ar face jocul imposibil. Servicii precum Skype sau Facetime pot fi considerate un precursor al streamingului de jocuri, deoarece necesită conexiuni bidirecționale rapide. Totuși, streamingul jocurilor trebuie să fie mult mai fluid.
Serviciile de streaming pentru jocuri complexe nu sunt încă larg răspândite și foarte fiabile, iar companiile păstrează discreție în legătură cu detaliile tehnice. Însă, știm că urmează, în esență, exemplul Netflix. Companii precum Nvidia construiesc CDN-uri cu plăci grafice performante, iar Google încearcă să combine dispozitivele Open Connect cu conexiunile de mare viteză Google Fiber. În concluzie, streamingul jocurilor reprezintă următorul pas în evoluția streamingului media.