În universul vast al jocurilor video, fiecare jucător are gusturi și antipatii personale, iar unele categorii de jocuri pot fi extrem de iritante pentru unii, în ciuda popularității lor. Chiar dacă nu pun la îndoială valoarea acestor jocuri sau plăcerea pe care o oferă altora, pentru mine există anumite genuri care m-au enervat peste măsură, ceea ce m-a determinat să le evit. De la mecanici extrem de dure la provocări care necesită un nivel ridicat de îndemânare, fiecare gen are propriile caracteristici distincte care, în loc să îmbunătățească experiența de joc, au avut efectul opus asupra mea. În cele ce urmează, voi explora aceste genuri de jocuri care mă enervează și voi explica motivele pentru care nu mă atrag deloc. Această selecție nu se bazează pe calitatea lor, ci pe dificultatea mea personală de a le aborda.
1. Soulslikes
Soulslikes sunt jocuri de tip hack-and-slash cu lupte intense (dar satisfăcătoare), design-uri imaginative ale inamicilor și o narativă adâncă și complicată. Toate aceste elemente se îmbină pentru a crea un ciclu de joc pe care mulți îl consideră captivant și antrenant.
Totuși, odată ce am început să explorez jocuri mai relaxante, experiența a devenit mult prea enervantă pentru mine. Dificultatea aspră, penalitățile severe, moartea frecventă, povestea abstractă, gestionarea energiei, indiciile ambigue și explorarea repetitivă sunt principalele motive pentru care ocolesc acest gen.
2. Roguelikes
Roguelikes sunt în esență frustrante, având moarte permanentă, generare aleatorie a lumii și un nivel ridicat de dificultate. De asemenea, consider lipsa de progres ca fiind descurajatoare, având în vedere că moartea constantă este parte integrantă a jocului, obligându-mă să încep mereu de la capăt.
Aceste jocuri au o curbă de învățare dificilă, spre deosebire de roguelites, ceea ce amplifică frustrarea. Necesită o investiție considerabilă de timp pentru a înțelege mecanicile și a dezvolta strategii care să te ajute să faci față pedepselor dure.
Jocul care m-a demoralizat a fost The Darkest Dungeon. A avut toate neajunsurile unui roguelike, combinate cu un mecanism de stres și o repetitivitate care nu m-au atras deloc.
3. Jocuri puzzle
Am observat adesea că, pe măsură ce puzzle-urile devin mai complicate într-un joc de puzzle, cu atât mai mult renunț la strategie, bazându-mă pe încercări și erori. Pot înțelege pe mulți care simt la fel. Jocurile de puzzle „adevărate” adesea nu oferă indicii și ghidaj clar care ar putea minimiza frustrarea de a fi blocat ore sau zile întregi.
Înțeleg că jocurile puzzle sunt concepute pentru a te provoca să gândești profund când cauți soluții. Cu toate acestea, deși nu am nevoie ca jocul să mă conducă de mână, un pic mai multă direcție și ghidare echilibrată m-ar fi împiedicat să renunț la acest gen.
4. Jocuri de nervi
Jocurile de nervi sunt intenționat create pentru a fi dificile, cerând îndemânare și răbdare pentru a le duce la bun sfârșit. Există platforming de precizie în Super Meat Boy, provocări neașteptate în I Wanna Be the Guy și controale dificile în Getting Over It with Bennett Foddy. Am încercat chiar și jocul de browser QWOP și am descoperit că nu am talentul necesar pentru a juca aceste tipuri de jocuri.
Frustrările frecvente pe care le-am întâmpinat în timpul jocurilor de nervi m-au făcut să-mi pun la îndoială abilitățile de joc. Ca să nu mă simt incapabil, am decis să le evit. Prefer ceva dificil, dar accesibil, cum ar fi Celeste.
5. Jocuri bullet hell
Jocurile bullet hell, o subcategorie a jocurilor shoot ‘em up, solicită reflexe extrem de rapide și o precizie extraordinară pentru a evita ceea ce poate părea o ploaie de gloanțe și inamici. În plus, modelele în care aceștia vin spre tine necesită o concentrare maximă pentru a reuși. O clipă de neatenție poate strica o rundă, mai ales una lungă.
De aceea, consider jocurile bullet hell a fi experiențe extrem de stresante și anxioase. Având în vedere prețul ridicat al eșecului, care este de obicei repetarea unui nivel greu pentru că aceste jocuri sunt zgârcite cu punctele de salvare, le găsesc foarte frustrante.
6. Jocuri de strategie în timp real
Jocurile de strategie în timp real (RTS) au adesea o curbă de învățare dificilă, făcându-le provocatoare pentru mulți, inclusiv pentru mine. De exemplu, trebuie să stăpânești sisteme complicate, gestionarea unităților, colectarea resurselor și lupta strategică. Să gestionezi această complexitate — uneori sub presiune de timp — poate fi enervant.
Când m-am confruntat cu scenarii complicate sau adversari dificili în jocurile RTS, limitele mele de abilitate au devenit evidente. Am întâlnit multe situații exasperante încercând să jonglez cu atâtea lucruri în timp ce luam decizii în fracțiuni de secundă — doar pentru a pierde din cauza efectului de domino creat de decizii greșite.
7. Jocuri de supraviețuire
Ce mă frustrează cel mai mult la jocurile de supraviețuire este lipsa de obiective clare. Îmi amintesc că am fost blocat de multe ori în Subnautica, căutând semnale radio care erau dificil de găsit sau inaccesibile pentru că aveam nevoie de echipament mai bun. Apoi, muream din cauza lipsei de resurse sau dădeam de un monstru imens pe care nu puteam să-l înfrunt în drumul meu de întoarcere la bază.
Știu că ideea de bază a jocurilor de supraviețuire este de a explora și de a descoperi lucruri în mod natural. Înțeleg cum acest lucru poate fi distractiv pentru alții. Dar pentru mine, aș prefera să nu petrec zile întregi, așa cum am făcut în Subnautica, întrebându-mă încotro să mă îndrept în continuare.
Nu spun că aceste genuri de jocuri sunt proaste sau că ar trebui evitate. Cred că un anumit nivel de dificultate în jocuri este un lucru bun. Vreau doar să subliniez că, dacă decideți să vă aventurați în aceste genuri, să vă așteptați la o doză considerabilă de frustrare care v-ar putea determina să renunțați. Este lăudabil că dezvoltatorii încearcă să facă jocurile Soulslike, roguelike, de puzzle și alte genuri mai accesibile. Totuși, unii ar putea argumenta că acest lucru diminuează satisfacția de a înfrunta experiența „autentică”.
Rezumat: În concluzie, anumite categorii de jocuri, cum ar fi Soulslikes, roguelikes, jocuri puzzle, jocuri de nervi, jocuri bullet hell, RTS și jocuri de supraviețuire, pot genera frustrare intensă unor jucători. Deși aceste jocuri sunt apreciate pentru complexitatea și provocările lor, este esențial să recunoaștem că nu sunt potrivite pentru toată lumea. Oamenii au gusturi și abilități diferite în gaming și este important să căutăm jocuri care să ne aducă mulțumire și plăcere, nu frustrare.