Tehnologia de afișare a parcurs un drum lung într-un deceniu. Dacă doriți un televizor pentru jocuri video, inclusiv o consolă de ultimă generație și titluri pentru computer, nevoile dvs. sunt destul de diferite de cele ale cumpărătorului obișnuit.
Cuprins
Importanța HDMI 2.1
Următoarea generație de console și plăci grafice high-end pentru PC este aici. Sony și Microsoft se luptă cu PlayStation 5 și Xbox Series X, ambele având porturi HDMI 2.1. NVIDIA a lansat, de asemenea, plăcile record din seria 30, cu suport complet pentru HDMI 2.1.
Deci, care este marea problemă cu acest nou standard?
Interfața multimedia de înaltă definiție (HDMI) este modul în care televizorul dvs. se conectează la console, playere Blu-ray și multe plăci grafice pentru PC. HDMI 2.0b limitează o lățime de bandă de 18 Gbits pe secundă, ceea ce este suficient pentru conținut 4K la 60 de cadre pe secundă.
HDMI 2.1 permite viteze de până la 48 Gbits pe secundă. Aceasta include suport pentru 4K la 120 de cadre pe secundă (cu HDR) sau 8K la 60 de cadre pe secundă. Există, de asemenea, suport pentru sunetul necomprimat și o serie de alte funcții, cum ar fi rate de reîmprospătare variabile (VRR) și modul automat de latență scăzută (ALLM) pentru a minimiza întârzierea de intrare.
Rețineți, totuși, HDMI 2.1 merită doar dacă un televizor are un panou de 120 Hz. Unele televizoare, cum ar fi Samsung Q60T, fac publicitate pentru suportul HDMI 2.1, dar au doar un panou de 60 Hz. Asta înseamnă că nu pot profita de 120 de cadre pe secundă, deoarece afișajul este capabil de doar 60 de cadre pe secundă.
Ai nevoie de toată lățimea de bandă suplimentară? Dacă doriți să profitați la maximum de noile console, o faceți. Cu toate acestea, nu este clar câte jocuri de nouă generație vor suporta rezoluție 4K la 120 de cadre. Microsoft a anunțat că o mână de titluri Xbox Series X vor suporta 4K/120. Lista include componenta multiplayer a lui Halo Infinite (amânată până în 2021), platforma eye-candy Ori și voința șuvițelor, Dirt 5 și Gears of War 5.
Majoritatea jocurilor din generația anterioară au rulat la 30 de cadre pe secundă, inclusiv lansări de la prima parte cu buget mare, cum ar fi The Last of Us Part II, și elemente de bază ale terților, cum ar fi Assassin’s Creed. În schimb, Microsoft a îmbunătățit acest lucru cu Xbox One X, optimizând unele jocuri pentru a rula la 60 de cadre.
Atât PS5, cât și Xbox Series X vor viza cadrele 4K 60 ca linie de bază. Dacă doriți să vă pregătiți pentru viitor, cumpărați un afișaj de 120 Hz cu compatibilitate HDMI 2.1, chiar dacă porturile limitează la 40 Gbiți pe secundă (cum ar fi unele televizoare și receptoare LG și Sony din 2020). Cei 40 Gbits pe secundă sunt suficienți pentru un semnal 4K la 120 de cadre cu suport complet HDR de 10 biți.
Chiar și NVIDIA s-a deblocat Suport pe 10 biți pe cardurile sale din seria 30. Acest lucru permite afișajelor cu 40 Gbits pe secundă să gestioneze 120 de cadre la 4K cu 10 biți fără subeșantionare cromatică (adică, făcând unele canale să omite anumite informații de culoare).
Dacă stai puțin cu PlayStation 4 sau Xbox One sau nu ai nevoie de un joc de 120 de cadre pe secundă, HDMI 2.0b este bine pentru moment. De asemenea, este bine dacă obțineți Xbox Series S mai ieftin, care vizează 1440p, mai degrabă decât 4K complet.
În următorii câțiva ani, tot mai multe modele vor suporta HDMI 2.1 și vei avea mai multe opțiuni, ceea ce înseamnă mai multe oportunități de a economisi bani.
Rată de reîmprospătare variabilă, mod automat de latență scăzută și transport rapid de cadre
Unele dintre noile funcții HDMI 2.1 sunt disponibile și prin standardul mai vechi HDMI 2.0b și au fost implementate pe televizoare care nu acceptă în mod explicit HDMI 2.1.
Rata de reîmprospătare variabilă (VRR sau HDMI VRR) este o tehnologie care rivalizează cu NVIDIA G-Sync și AMD FreeSync. În timp ce acestea din urmă sunt în principal pentru jucătorii de pe computer, HDMI VRR este pentru console. În prezent, numai Microsoft s-a angajat în această funcție în Xbox Series X și S, dar se așteaptă și PlayStation 5 să o accepte.
VRR este conceput pentru a preveni ruperea ecranului, care este un efect secundar inestetic al unei console care nu poate ține pasul cu rata de reîmprospătare a afișajului. Dacă consola nu este pregătită să trimită un cadru complet, trimite în schimb unul parțial, ceea ce provoacă un efect de „ruptură”. Când rata de reîmprospătare este la unison cu rata de cadre, ruperea este aproape eliminată.
Modul Auto Low Latency (ALLM) este o metodă inteligentă de dezactivare a procesării pentru a reduce latența la jocuri. Când televizorul detectează ALLM, dezactivează automat funcțiile care ar putea introduce latență. Cu ALLM, nu trebuie să vă amintiți să treceți la modul Joc pentru cea mai bună performanță.
Quick Frame Transport (QFT) funcționează cu VRR și ALLM pentru a reduce și mai mult latența și ruperea ecranului. QFT transportă cadre de la sursă la o rată mai mare decât tehnologia HDMI existentă. Acest lucru face ca jocurile să pară mai receptive.
Toate dispozitivele din lanțul HDMI au nevoie de suport pentru ca aceste funcții să funcționeze, inclusiv receptoarele AV.
Să vorbim despre latență
Când cumpărați un televizor nou, veți vedea probabil doi termeni care sună similar care se referă la lucruri diferite: latenta (sau lag) și timpul de răspuns.
Latența este timpul necesar pentru ca afișajul să reacționeze la intrarea dvs. De exemplu, dacă apăsați un buton pentru a sări pe controler, latența este cât timp durează personajul tău să sară pe ecran. Latența mai scăzută vă poate oferi un avantaj în jocurile multiplayer competitive sau poate face jocurile cu un singur jucător mai receptive.
Această întârziere este măsurată în milisecunde. În general, o latență de 15 ms sau mai puțin este imperceptibilă. Unele televizoare high-end reduc acest lucru la aproximativ 10 ms, dar orice sub 25 ms este de obicei suficient de bun. Cât de important este acest lucru depinde în întregime de tipul de jocuri pe care le jucați.
Timpul de răspuns se referă la răspunsul pixelilor. Acesta este timpul necesar unui pixel pentru a schimba de la o culoare la alta, de obicei citat în performanța „de la gri la gri”. Acest lucru este, de asemenea, măsurat în milisecunde și nu este neobișnuit ca afișajele de vârf să aibă un răspuns în pixeli de 1 ms sau mai bine. Ecranele OLED, în special, au un timp de răspuns aproape instantaneu.
Multe televizoare premium și emblematice au latență și timpi de răspuns buni. Televizoarele cu buget redus pot fi lovite sau ratate, așa că asigurați-vă că faceți cercetări înainte de a cumpăra. La RTINGS, ei testează latența și enumerați toate modelele de revizuire după decalaj de intrare dacă vrei să vezi cum se ridică cel pe care îl iei în considerare.
FreeSync și G-Sync
Ratele de reîmprospătare variabile elimină ruperea ecranului prin potrivirea ratei de reîmprospătare a monitorului cu rata de cadre a sursei. Pe un PC, aceasta este o placă grafică sau un GPU. Atât Nvidia, cât și AMD au tehnologii proprietare care se ocupă de această problemă.
G-Sync este tehnologia Nvidia cu rată de reîmprospătare variabilă și necesită un cip hardware pe afișaj. Totuși, funcționează doar cu plăcile grafice Nvidia. Dacă aveți un card Nvidia GTX sau RTX pe care doriți să îl utilizați cu noul televizor, asigurați-vă că are suport G-Sync.
În prezent, există următoarele trei niveluri de G-Sync:
G-Sync: Oferă jocuri fără rupere în definiție standard.
G-Sync Ultimate: Conceput pentru utilizare cu HDR de până la 1.000 nits de luminozitate.
Compatibil G-Sync: Acestea sunt afișaje cărora le lipsește cipul prealabil, dar încă funcționează cu G-Sync obișnuit.
FreeSync este tehnologia echivalentă AMD și funcționează cu linia de GPU-uri Radeon de la AMD. Există trei niveluri de FreeSync, un puț:
FreeSync: Elimină ruperea ecranului.
FreeSync Premium: Încorporează compensarea ratei de cadre scăzute pentru a crește ratele de cadre scăzute. Necesită un afișaj de 120 Hz la 1080p sau mai bine.
FreeSync Premium Pro: Adaugă suport pentru conținut HDR de până la 400 nits.
Multe televizoare care acceptă G-Sync vor funcționa și cu FreeSync (și invers). În prezent, există foarte puține televizoare care acceptă în mod explicit G-Sync, în special, gama emblematică OLED a LG. FreeSync este mai ieftin de implementat, deoarece nu necesită niciun hardware suplimentar, așa că se găsește pe scară largă pe ecrane mai accesibile.
Deoarece AMD produce GPU-uri atât în Xbox Series X/S, cât și în PlayStation 5, suportul FreeSync ar putea fi mai important pentru jucătorii de pe consolă din această generație. Microsoft a confirmat suportul FreeSync Premium Pro pentru viitoarea Seria X (pe lângă HDMI VRR), dar nu este clar ce folosește Sony.
Luați în considerare unde veți juca
În prezent, pe piață există două tipuri principale de panouri: LCD-uri cu LED-uri (inclusiv QLED-uri) și OLED-uri cu iluminare automată. Panourile LCD pot deveni mult mai luminoase decât OLED-urile, deoarece OLED este o tehnologie organică auto-emisivă care este mai susceptibilă la reținerea permanentă a imaginii la luminozitate ridicată.
Dacă vei juca într-o cameră foarte luminoasă, s-ar putea să descoperi că un OLED pur și simplu nu este suficient de luminos. Majoritatea panourilor OLED sunt supuse limitării automate a luminozității (ABL), care reduce luminozitatea generală a ecranului în scenele bine iluminate. Panourile LCD nu sunt sensibile la acest lucru și pot deveni mult mai luminoase.
Dacă te joci mai ales în timpul zilei într-o cameră plină de ferestre cu multă lumină ambientală, un LCD ar putea fi alegerea mai bună. Cu toate acestea, într-o cameră controlată de lumină pe timp de noapte cu iluminare subtilă, un OLED vă va oferi cea mai bună calitate a imaginii.
În general, OLED-urile oferă o calitate excelentă a imaginii datorită raportului lor de contrast (teoretic) infinit. Modelele QLED (LCD-uri iluminate cu LED cu un film cu puncte cuantice) au un volum de culoare mai mare, ceea ce înseamnă că pot afișa mai multe culori și pot deveni mai strălucitoare. Depinde de tine să decizi care se potrivește mai bine bugetului tău și mediului de joc.
OLED Burn-in
Panourile OLED sunt susceptibile la reținerea permanentă a imaginii sau „burn-in”. Acest lucru este cauzat de conținutul static, cum ar fi tablourile de bord sau siglele canalelor TV, care rămâne pe ecran pentru o perioadă îndelungată. Pentru jucători, acest lucru se aplică și elementelor HUD, cum ar fi barele de sănătate și mini hărți.
Pentru majoritatea oamenilor, aceasta nu va fi o problemă. Dacă variați consumul de conținut și uzați panoul, probabil că nu veți întâlni burn-in. De asemenea, dacă jucați o varietate de jocuri, aceasta nu va fi o problemă prea mare.
Pentru cine ar putea fi o problemă sunt oamenii care joacă același joc luni de zile, mai ales dacă este greu de elemente HUD. O modalitate de a reduce riscul de ardere este să activați transparența HUD sau să dezactivați complet HUD-ul. Desigur, acest lucru nu este întotdeauna posibil sau de dorit.
Multe televizoare OLED includ acum măsuri de reducere a arderii, cum ar fi caracteristica Logo Luminance de la LG, care estompează ecranul atunci când conținutul static este afișat timp de două minute sau mai mult. Acest lucru ar trebui să contribuie la menținerea arderii la distanță.
Pentru jucătorii de PC care folosesc un televizor ca monitor (cu bare de activități și pictograme pe desktop), un OLED probabil nu este cea mai bună alegere. Orice cantitate de imagine statică prezintă un risc de ardere. Cu excepția cazului în care utilizați un afișaj numai pentru a juca jocuri sau pentru a viziona filme, s-ar putea să doriți să luați în considerare un panou LCD de ultimă generație.
Nu toate arderile sunt vizibile în timpul utilizării în lumea reală. Mulți oameni îl descoperă doar atunci când rulează modele de testare, inclusiv diapozitive color. Din păcate, majoritatea garanțiilor, în special de la producători, nu acoperă arderea. Dacă sunteți îngrijorat și doriți în continuare un OLED, luați în considerare obținerea unei garanții extinse de la un magazin precum Best Buy care acoperă în mod explicit această problemă.
HDR, grupul de interese pentru jocuri HDR și Dolby Vision
Jocurile HDR sunt pe cale să devină mainstream odată cu lansarea PlayStation 5 și Xbox Series X/S. Cu ambele platforme care acceptă HDR într-o anumită formă, veți dori să vă asigurați că următorul televizor este cel puțin compatibil HDR10, astfel încât să obțineți imagini mai bogate, mai luminoase și mai detaliate.
HDR Gaming Interest Group (HGIG) s-a format în încercarea de a standardiza jocurile HDR prin formatul HGIG. Jocurile trebuie să fie certificate pentru suport HGIG. Formatul este de așteptat să descopere odată cu venirea jocurilor de generație următoare, așa că probabil că merită să cauți un televizor HDR cu suport HGIG.
Atât Xbox Series X, cât și S vor avea, de asemenea, suport pentru Dolby Vision HDR, care este încă un alt format. Spre deosebire de HDR10, care utilizează metadate statice, Dolby Vision folosește metadate dinamice scenă cu scenă. În prezent, conținutul stăpânit în Dolby Vision poate ajunge până la 4.000 de nits de luminozitate de vârf, deși niciun ecran pentru consumatori nu poate atinge aceste niveluri.
Pentru a utiliza Dolby Vision pe noul tău Xbox, va trebui să ai un televizor care îl acceptă. Producători precum LG, Vizio, HiSense și TCL produc televizoare cu suport Dolby Vision. Samsung, însă, a evitat formatul în favoarea HDR10+. Dacă obțineți o Xbox de nouă generație, rețineți că jocurile vor trebui să accepte în mod explicit această funcție.
Următoarea generație de jocuri
Acesta a fost un an turbulent pentru majoritatea, așa că sosirea consolelor și plăcilor grafice de ultimă generație este chiar mai interesantă decât de obicei. De asemenea, nu este un moment rău pentru a vă actualiza televizorul, mai ales dacă ați amânat până acum obținerea unui set 4K.
Prețul OLED-urilor LG a scăzut semnificativ în ultimii ani. Filmele Quantum Dot se găsesc acum în seturi LCD cu un buget de 700 USD, ceea ce înseamnă că puteți avea o imagine strălucitoare și colorată fără a scoate mii.
În curând vor fi și mai multe reduceri de preț, panouri de 120 Hz, televizoare mini-LED și adoptarea pe scară largă a HDMI 2.1.