Progresul tehnologiei de afișare a fost remarcabil în ultimul deceniu. Când vine vorba de un televizor dedicat jocurilor video, inclusiv console de ultimă generație și titluri pentru computer, cerințele sunt considerabil diferite față de cele ale unui cumpărător obișnuit.
Importanța Interfeței HDMI 2.1
Noua generație de console și plăci grafice performante pentru PC este acum disponibilă. Sony și Microsoft se întrec cu PlayStation 5 și Xbox Series X, ambele dispunând de porturi HDMI 2.1. De asemenea, NVIDIA a lansat plăcile din seria 30, care stabilesc noi standarde, oferind suport complet pentru HDMI 2.1.
Dar ce face acest nou standard atât de special?
Interfața Multimedia de Înaltă Definiție (HDMI) este metoda prin care televizorul se conectează la console, playere Blu-ray și diverse plăci grafice pentru PC. Standardul HDMI 2.0b este limitat la o lățime de bandă de 18 Gbits pe secundă, suficientă pentru conținut 4K la 60 de cadre pe secundă.
HDMI 2.1, pe de altă parte, permite viteze de până la 48 Gbits pe secundă. Aceasta include compatibilitate pentru 4K la 120 de cadre pe secundă (cu HDR) sau 8K la 60 de cadre pe secundă. Mai mult, oferă suport pentru sunet necomprimat și o serie de alte caracteristici, cum ar fi rata variabilă de reîmprospătare (VRR) și modul automat de latență scăzută (ALLM), optimizând experiența de joc prin reducerea întârzierii de intrare.
Este important de reținut că beneficiile HDMI 2.1 sunt reale doar dacă televizorul are un panou de 120 Hz. Unele modele, precum Samsung Q60T, publicitează suport HDMI 2.1, dar au doar un panou de 60 Hz, ceea ce înseamnă că nu pot profita de 120 de cadre pe secundă, deoarece afișajul este limitat la 60 de cadre pe secundă.
Este cu adevărat necesară toată această lățime de bandă suplimentară? Dacă dorești să exploatezi la maximum noile console, răspunsul este da. Cu toate acestea, nu este clar câte jocuri de generație nouă vor susține rezoluția 4K la 120 de cadre. Microsoft a anunțat că unele titluri Xbox Series X vor suporta 4K/120. Printre acestea se numără componenta multiplayer a jocului Halo Infinite, platforma grafică Ori și voința șuvițelor, Dirt 5 și Gears of War 5.
Majoritatea jocurilor din generația anterioară rulau la 30 de cadre pe secundă, inclusiv lansări majore, precum The Last of Us Part II, și titluri populare de la terți, cum ar fi Assassin’s Creed. Microsoft a îmbunătățit acest lucru cu Xbox One X, optimizând unele jocuri pentru a funcționa la 60 de cadre.
Atât PS5, cât și Xbox Series X au ca obiectiv 4K la 60 de cadre ca performanță de bază. Pentru a fi pregătit pentru viitor, este recomandat un afișaj de 120 Hz cu compatibilitate HDMI 2.1, chiar dacă porturile sunt limitate la 40 Gbits pe secundă (ca în cazul unor televizoare și receptoare LG și Sony din 2020). Acești 40 Gbits pe secundă sunt suficienți pentru un semnal 4K la 120 de cadre cu suport complet HDR pe 10 biți.
Chiar și NVIDIA a activat suportul pe 10 biți pe plăcile sale din seria 30. Acest lucru permite afișajelor cu 40 Gbits pe secundă să gestioneze 120 de cadre la 4K cu 10 biți fără subeșantionare cromatică (adică evitând pierderea informațiilor de culoare).
Dacă joci pe PlayStation 4 sau Xbox One sau nu ai nevoie de 120 de cadre pe secundă, HDMI 2.0b este suficient pentru moment. De asemenea, este o alegere bună dacă optezi pentru Xbox Series S, care vizează rezoluția 1440p, în loc de 4K complet.
În următorii ani, tot mai multe modele vor beneficia de suport HDMI 2.1, oferind mai multe opțiuni și, implicit, oportunități de a economisi bani.
Rata Variabilă de Reîmprospătare, Modul Automat de Latență Scăzută și Transport Rapid de Cadre
Unele dintre noile funcții HDMI 2.1 sunt disponibile și prin standardul mai vechi HDMI 2.0b și au fost implementate pe televizoare care nu oferă suport complet pentru HDMI 2.1.
Rata variabilă de reîmprospătare (VRR sau HDMI VRR) este o tehnologie similară cu NVIDIA G-Sync și AMD FreeSync. În timp ce acestea sunt destinate în principal jucătorilor pe computer, HDMI VRR se adresează consolelor. Deocamdată, doar Microsoft s-a angajat să includă această funcție în Xbox Series X și S, dar se așteaptă ca și PlayStation 5 să o adopte.
VRR este conceput pentru a preveni ruperea imaginii, un efect secundar neplăcut atunci când consola nu poate menține pasul cu rata de reîmprospătare a afișajului. În cazul în care consola nu este pregătită să trimită un cadru complet, aceasta trimite unul parțial, generând un efect de „rupere”. Când rata de reîmprospătare este sincronizată cu rata de cadre, ruperea este aproape eliminată.
Modul Auto Low Latency (ALLM) este o metodă inteligentă de a dezactiva procesarea pentru a reduce latența în timpul jocurilor. Când televizorul detectează ALLM, dezactivează automat funcțiile care ar putea introduce latență. Cu ALLM, nu este necesar să comuți manual la modul Joc pentru cea mai bună performanță.
Quick Frame Transport (QFT) funcționează împreună cu VRR și ALLM pentru a reduce și mai mult latența și ruperea imaginii. QFT transportă cadre de la sursă la o rată mai rapidă decât tehnologia HDMI existentă. Acest lucru face ca jocurile să pară mai receptive.
Toate dispozitivele din lanțul HDMI trebuie să suporte aceste funcții, inclusiv receptoarele AV.
Despre Latență
Când cumperi un televizor nou, vei întâlni doi termeni similari, dar care se referă la aspecte diferite: latența și timpul de răspuns.
Latența reprezintă timpul necesar afișajului să reacționeze la acțiunile tale. De exemplu, dacă apeși un buton pentru a sări pe controler, latența este timpul necesar ca personajul să sară pe ecran. O latență mai scăzută îți poate oferi un avantaj în jocurile multiplayer competitive sau poate face jocurile single-player mai fluide.
Această întârziere este măsurată în milisecunde. În general, o latență de 15 ms sau mai puțin este imperceptibilă. Unele televizoare de top reduc acest timp la aproximativ 10 ms, dar orice valoare sub 25 ms este considerată acceptabilă. Importanța acestui aspect depinde de tipul de jocuri pe care le joci.
Timpul de răspuns se referă la timpul de răspuns al pixelilor. Acesta reprezintă timpul necesar unui pixel pentru a schimba o culoare, în special măsurat în tranziția „de la gri la gri”. Acesta este de asemenea măsurat în milisecunde și, în mod obișnuit, ecranele de vârf au un timp de răspuns de 1 ms sau mai puțin. Ecranele OLED, în particular, au un timp de răspuns aproape instantaneu.
Multe televizoare premium și de ultimă generație oferă latență și timpi de răspuns buni. Televizoarele mai accesibile pot fi o loterie, așa că este important să te informezi înainte de a cumpăra. Pe RTINGS, poți testa latența și găsi informații despre modelele revizuite în funcție de întârzierea de intrare, dacă vrei să verifici performanțele modelului pe care îl ai în vedere.
FreeSync și G-Sync
Ratele variabile de reîmprospătare elimină ruperea imaginii prin sincronizarea ratei de reîmprospătare a monitorului cu rata de cadre a sursei. Pe un PC, aceasta este placa grafică sau GPU. Atât Nvidia, cât și AMD au tehnologii proprietare pentru a gestiona această problemă.
G-Sync este tehnologia Nvidia pentru rata variabilă de reîmprospătare și necesită un cip hardware încorporat în afișaj. Totuși, funcționează doar cu plăcile grafice Nvidia. Dacă ai o placă Nvidia GTX sau RTX pe care vrei să o folosești cu noul televizor, asigură-te că are suport G-Sync.
În prezent, există trei niveluri de G-Sync:
| G-Sync: | Oferă jocuri fără ruperea imaginii la definiție standard. |
| G-Sync Ultimate: | Conceput pentru utilizare cu HDR, cu luminozitate de până la 1.000 nits. |
| Compatibil G-Sync: | Afișaje care nu au cipul dedicat, dar sunt compatibile cu G-Sync. |
FreeSync este tehnologia echivalentă de la AMD și funcționează cu GPU-urile Radeon. Există trei niveluri de FreeSync:
| FreeSync: | Elimină ruperea imaginii. |
| FreeSync Premium: | Include compensarea ratei de cadre scăzute pentru a îmbunătăți performanța la rate de cadre mici. Necesită un afișaj de 120 Hz la 1080p sau o rezoluție mai bună. |
| FreeSync Premium Pro: | Adaugă suport pentru conținut HDR de până la 400 nits. |
Multe televizoare care suportă G-Sync vor funcționa și cu FreeSync (și viceversa). În prezent, există puține televizoare care oferă suport specific pentru G-Sync, mai ales în gama OLED de top de la LG. FreeSync este mai ușor de implementat, deoarece nu necesită hardware suplimentar, fiind astfel mai răspândit pe ecranele mai accesibile.
Deoarece AMD produce GPU-uri atât pentru Xbox Series X/S, cât și pentru PlayStation 5, suportul FreeSync ar putea fi mai important pentru jucătorii de pe consolă din această generație. Microsoft a confirmat suportul FreeSync Premium Pro pentru viitoarele Series X (pe lângă HDMI VRR), dar nu este clar ce tehnologie va adopta Sony.
Unde Vei Juca?
În prezent, pe piață există două tipuri principale de panouri: LCD-uri cu LED (inclusiv QLED-uri) și OLED-uri cu iluminare individuală. Panourile LCD pot atinge o luminozitate mai mare decât OLED-urile, deoarece OLED-ul este o tehnologie organică auto-emisivă, mai susceptibilă la retenția permanentă a imaginii la luminozitate ridicată.
Dacă te joci într-o cameră foarte luminoasă, un OLED s-ar putea să nu fie suficient de luminos. Majoritatea panourilor OLED sunt supuse limitării automate a luminozității (ABL), care reduce luminozitatea ecranului în scenele puternic iluminate. Panourile LCD nu sunt afectate de această limitare și pot atinge o luminozitate mai mare.
Dacă te joci mai ales în timpul zilei, într-o cameră cu multe ferestre și lumină ambientală puternică, un LCD ar putea fi alegerea mai potrivită. Cu toate acestea, într-o cameră cu iluminare controlată pe timp de noapte, un OLED va oferi cea mai bună calitate a imaginii.
În general, OLED-urile oferă o calitate excelentă a imaginii datorită raportului de contrast (teoretic) infinit. Modelele QLED (LCD-uri iluminate cu LED și un strat cu puncte cuantice) au un volum de culoare mai mare, ceea ce înseamnă că pot afișa mai multe culori și pot atinge o luminozitate mai ridicată. Alegerea depinde de bugetul tău și de preferințele legate de mediul de joc.
Problema „Burn-in”-ului OLED
Panourile OLED sunt predispuse la retenția permanentă a imaginii sau „burn-in”. Acesta este cauzat de conținutul static, cum ar fi elementele de interfață sau siglele canalelor TV, afișate pe ecran pentru perioade lungi. Pentru jucători, acest lucru se aplică elementelor HUD, cum ar fi barele de viață și mini hărți.
Pentru majoritatea utilizatorilor, acest lucru nu va fi o problemă. Dacă alternezi conținutul afișat, este puțin probabil să te confrunți cu burn-in. De asemenea, dacă joci o varietate de jocuri, problema nu este majoră.
Problema ar putea apărea pentru cei care joacă același joc luni de zile, mai ales dacă acesta are multe elemente HUD. O soluție pentru a reduce riscul este activarea transparenței HUD-ului sau dezactivarea sa completă. Desigur, acest lucru nu este întotdeauna posibil sau de dorit.
Multe televizoare OLED includ măsuri de atenuare a burn-in-ului, cum ar fi funcția Logo Luminance de la LG, care reduce luminozitatea ecranului atunci când conținutul static este afișat mai mult de două minute. Acesta ar trebui să ajute la prevenirea burn-in-ului.
Pentru utilizatorii de PC care folosesc un televizor ca monitor (cu bara de activități și pictogramele desktop), un OLED nu este cea mai bună alegere. Orice imagine statică prezintă un risc de burn-in. Dacă nu folosești afișajul exclusiv pentru jocuri sau vizionarea de filme, un panou LCD de ultimă generație este o opțiune mai sigură.
Nu toate cazurile de burn-in sunt vizibile în timpul utilizării normale. Mulți utilizatori îl observă doar la testarea ecranului cu anumite modele sau diapozitive de culoare. Din păcate, majoritatea garanțiilor, mai ales cele oferite de producători, nu acoperă burn-in-ul. Dacă ești îngrijorat, ia în considerare achiziționarea unei garanții extinse de la un retailer care acoperă în mod explicit această problemă.
HDR, Grupul de Interese pentru Jocuri HDR și Dolby Vision
Jocurile HDR sunt pe cale să devină populare odată cu lansarea PlayStation 5 și Xbox Series X/S. Având în vedere că ambele platforme suportă HDR, este esențial ca următorul televizor să fie compatibil HDR10 pentru a obține imagini mai bogate, mai luminoase și mai detaliate.
Grupul de Interese pentru Jocuri HDR (HGIG) a fost creat cu scopul de a standardiza jocurile HDR prin formatul HGIG. Jocurile trebuie să fie certificate pentru suport HGIG. Se așteaptă ca acest format să devină popular odată cu venirea jocurilor de generație nouă, așadar este recomandabil să alegi un televizor cu suport HDR și HGIG.
Atât Xbox Series X, cât și S vor avea, de asemenea, suport pentru Dolby Vision HDR, un alt format. Spre deosebire de HDR10, care utilizează metadate statice, Dolby Vision folosește metadate dinamice, scenă cu scenă. În prezent, conținutul Dolby Vision poate ajunge la o luminozitate maximă de 4.000 nits, deși niciun ecran pentru consumatori nu poate atinge aceste niveluri.
Pentru a utiliza Dolby Vision pe noul Xbox, este necesar un televizor compatibil. Producători precum LG, Vizio, HiSense și TCL oferă televizoare cu suport Dolby Vision. Samsung, în schimb, a evitat formatul în favoarea HDR10+. Dacă cumperi un Xbox de nouă generație, reține că jocurile trebuie să susțină în mod explicit această funcție.
Noua Generație de Jocuri
Acesta a fost un an tumultuos pentru mulți, așadar apariția noilor console și plăci grafice de ultimă generație este mai incitantă ca niciodată. Acesta este momentul potrivit și pentru o actualizare a televizorului, mai ales dacă ai amânat achiziționarea unui model 4K.
Prețul televizoarelor OLED de la LG a scăzut semnificativ în ultimii ani. Tehnologia Quantum Dot se găsește acum în modele LCD de la 700 USD, oferind imagini luminoase și colorate fără a cheltui sume exorbitante.
În curând vor apărea reduceri de preț, ecrane de 120 Hz, televizoare mini-LED și o adoptare pe scară largă a interfeței HDMI 2.1.