Adesea, percepem pirateria ca fiind opusul serviciilor de streaming precum Netflix, Hulu, Spotify sau Prime Video. Cu toate acestea, realitatea demonstrează că le putem mulțumi piraților digitali, acei „infractori” nemiloși, pentru prețurile accesibile și calitatea superioară a platformelor de streaming pe care le îndrăgim.
Streamingul, rod al pirateriei
Fără fenomenul pirateriei, streamingul, așa cum îl cunoaștem, nu ar fi existat sau cel puțin ar fi avut o formă cu totul diferită. Afirmația poate părea curajoasă, dar dacă analizăm evoluția streamingului, conexiunea devine evidentă.
Să luăm ca exemplu iTunes. Deși nu este un serviciu de streaming propriu-zis, iTunes a reprezentat un precursor important pentru platforme precum Spotify. Interesant este că apariția sa a fost o reacție directă la piraterie.
În anii ’90 și începutul anilor 2000, companiile de discuri practicau prețuri exagerat de mari pentru CD-uri. Raționamentul era că, dacă publicul aprecia un single, era dispus să plătească 20 de dolari (echivalentul a aproximativ 30 de dolari, ajustat la inflație) pentru a achiziționa un CD, doar pentru acel single.
Evident, un astfel de model de afaceri nu putea funcționa în mediul digital. Într-un magazin online, utilizatorii puteau cumpăra un singur hit, evitând achiziționarea unui album complet. Astfel, casele de discuri au respins platformele digitale. Ca reacție, pirateria a explodat. Servicii P2P, precum Napster, au oferit muzică gratuită tuturor, iar industria muzicală resimte și acum efectele acestui fenomen.
Apple a văzut în acest context o oportunitate și a lansat iTunes, primul magazin digital de muzică cu succes. Totuși, politicile DRM (anti-partajare) ale iTunes, pe care chiar și Steve Jobs le detesta, au dus din nou publicul spre piraterie. Așa au apărut servicii ca Spotify, iar restul este istorie.
La un an după lansarea Spotify, Netflix a introdus serviciile sale de streaming video, umplând un gol similar pe piață. DVD-urile erau scumpe (25-30 de dolari fiecare), iar închirierea video era costisitoare și incomodă, datorită cheltuielilor mari necesare pentru funcționarea unui magazin ca Blockbuster.
Pirateria stimulează calitatea streamingului
Ne-am plâns adesea de evoluția serviciilor de streaming. Odată cu popularitatea în creștere a streamingului video, abonamentele s-au scumpit, bibliotecile de streaming s-au micșorat, iar tot mai multe companii și-au creat propriile platforme exclusive. În plus, marii furnizori de streaming încearcă uneori să reducă costurile, afectând experiența utilizatorului.
În 2018, Amazon a redus subtil dimensiunea fișierelor Prime Video la jumătate. Evident, acest lucru a scăzut calitatea video a Prime Video și a provocat nemulțumirea multor utilizatori. Paradoxal, cel mai rapid răspuns a venit din partea comunității piraților.
Pirații pricepuți în extragerea video au demascat practicile Amazon analizând dimensiunile fișierelor și ratele de biți ale videoclipurilor de pe întreaga platformă. Aceștia, familiarizați cu tehnicile de extragere a videoclipurilor, au răspândit informația în presă, și-au anulat abonamentele Prime și au creat copii piratate de înaltă calitate ale videoclipurilor exclusive Amazon.
Drept urmare, Amazon a anulat modificările de calitate video, datorită acțiunii comunității piraților. Calitatea streamingului video Amazon a revenit la nivelul inițial. Deși acesta este un exemplu concret al modului în care pirateria contribuie la calitatea streamingului, există și exemple mai puțin specifice. Putem observa noul interes (deși tardiv) al Netflix, Amazon și Hulu pentru streamingul 4K. Pirații sunt interesați de 4K de ceva timp, iar serviciile de streaming abia acum încep să țină pasul.
Pirateria reduce costurile streamingului
Pirații nu sunt obsedați doar de calitatea video, ci și de prețuri. În lumea streamingului pe bază de abonament, asistăm la o continuă tendință de a plăti mai mult pentru mai puțin conținut.
Serviciile de streaming concurează oferind conținut exclusiv, dar acest conținut vine cu costuri semnificative. Când un serial ca Friends devine disponibil, companiile sunt dispuse să plătească sume astronomice, chiar și 100 de milioane de dolari pentru un contract. Și are sens, Friends fiind al doilea cel mai popular serial de pe Netflix.
Dar 100 de milioane de dolari reprezintă o sumă colosală. După ce investesc sume enorme în conținut exclusiv, platformele de streaming trebuie să-și recupereze costurile prin creșterea prețurilor abonamentelor și rezilierea contractelor mai puțin profitabile.
După cum probabil ați ghicit, acest lucru îi determină pe oameni să pirateze conținutul. De fiecare dată când Netflix se scumpește, crește numărul utilizatorilor de clienți torrent precum BitTorrent. Deși nu este o soluție corectă (sau legală), acest fenomen transmite un mesaj clar platformelor de streaming și corporațiilor media: conținutul trebuie să fie accesibil, iar dacă nu este, utilizatorii nu vor plăti pentru el.
Acesta este motivul pentru care Hulu și Disney+ se concentrează pe oferirea unor servicii performante la prețuri reduse. Chiar dacă un serviciu de streaming trebuie să funcționeze în pierdere pentru a atrage clienți, are cel puțin utilizatori mai loiali decât concurența. În timp, platformele de streaming și companiile media ar putea înțelege și renunța la contractele exclusive care transformă streamingul într-o nouă formă de televiziune prin cablu.
Pirateria ne oferă acces la cultura noastră
Filmele relevante cultural, precum Războiul Stelelor și clasicele animații Disney, sunt notorii pentru dificultatea cu care pot fi vizionate acasă. De exemplu, Alba ca Zăpada de la Disney este disponibilă pe streaming pe Amazon pentru 18 dolari și pe Vudu pentru 15 dolari.
Să fim sinceri. Merită să plătești 15 dolari pentru Alba ca Zăpada, un film vechi de 82 de ani, pe un site web cu un model de afaceri eșuat? Filme ca Alba ca Zăpada sunt esențiale pentru cultura noastră, fiind pietre de temelie ale poveștilor, animației și istoriei cinematografiei. Deși studiourile, precum Disney, merită să câștige în continuare din filmele clasice, publicul larg merită să aibă acces la cultură la un preț rezonabil. Este uimitor cum corporațiile media nu reușesc să înțeleagă acest aspect.
Din fericire, pirateria stimulează studiourile să ofere filmele relevante cultural la scară mai largă. Ca urmare a pirateriei, Disney renunță la „seiful Disney” și oferă toate filmele sale pentru doar 7 dolari pe lună pe Disney+. Interesant, nu-i așa? Două luni de acces la întreaga bibliotecă Disney costă mai puțin decât o copie a Albei ca Zăpada de pe Vudu.
În plus, multe dintre aceste filme vechi, relevante cultural, ar trebui să se afle în domeniul public. Dacă Disney nu ar fi insistat să modifice legile privind drepturile de autor în anii ’80 și ’90, am putea avea acces gratuit la multe filme din secolul al XX-lea. Similar companiilor de discuri, studiourile cinematografice au stimulat pirateria prin transformarea pietrelor de temelie ale culturii în bunuri exclusive și scumpe. Ironia este că pirateria ajută la uniformizarea regulilor jocului, iar acest lucru este profund satisfăcător. Sperăm ca în viitor să nu mai fie nevoie de piraterie, dar deocamdată aceasta contribuie la menținerea unui echilibru.