Crezi că poți auzi audio de înaltă rezoluție? Am făcut acest test pentru a afla

Sunet de Înaltă Fidelitate: O Investiție Justificată?

În prezent, când accesul la muzică este mai facil ca oricând datorită platformelor de streaming, pasionații de muzică se întreabă adesea dacă merită să investească în sunet de înaltă rezoluție. Având la dispoziție o gamă largă de opțiuni, de la Spotify la Tidal și Qobuz, mulți se întreabă dacă diferențele de calitate audio pe care aceste servicii le promit sunt reale și dacă echipamentul lor le poate evidenția. Acest articol explorează rezultatele unor teste personale de ascultare, menite să determine dacă se pot distinge fișierele audio standard de cele de înaltă rezoluție și dacă echipamentele curente sunt adecvate pentru a experimenta cu adevărat diferențele audio.

Aspecte Esențiale

  • Pentru ascultătorii obișnuiți și cu echipamente standard, distincția dintre fișierele audio obișnuite și cele de înaltă rezoluție este dificilă.
  • Chiar și pe sisteme audio simple, formatele de înaltă calitate pot aduce îmbunătățiri notabile.
  • Abonamentele premium oferite de servicii ca Spotify pot fi o investiție justificată pentru adevărații pasionați de muzică.

Oare nu sună toată muzica la fel? Realitatea este mai complexă.

Recent, am descoperit un test online menit să verifice dacă se pot diferenția fișierele audio de înaltă rezoluție de cele obișnuite. Serviciile de streaming oferă audio de calitate superioară, percepând costuri suplimentare pentru acest privilegiu. Dar merită această cheltuială? Iată ce am aflat.

Echipamentul Meu

Echipamentul meu este unul modest: un laptop Dell și o pereche de căști Sony cu fir, de buget. Am preferat întotdeauna căștile cu fir pentru simplitatea lor; nu trebuie decât să le conectez, fără a-mi afecta finanțele. Acesta este sistemul meu audio de bază când lucrez sau navighez pe internet. Deși sunt un mare admirator al discurilor vinil, principala mea sursă de muzică este Spotify. Poate că nu este cea mai bună calitate audio, dar este adecvată pentru rutina mea zilnică.

Testul Audio în Orb

Am dat peste acest test de la NPR care include fragmente din diverse genuri muzicale, de la pop la clasic. Melodiile sunt randomizate la fiecare accesare. Ești rugat să alegi melodia care sună cel mai bine pentru tine, iar apoi testul îți dezvăluie dacă ai avut dreptate sau nu. Cele trei formate audio sunt un MP3 de 128 kbps, un MP3 de 320 kbps și un WAV necomprimat.

Testul este efectuat în orb. Nu știi ce format audio asculți înainte de a face alegerea, asigurând o comparație obiectivă.

Rezultatele Testului Audio

Am reușit să identific melodia necomprimată WAV în cazul piesei „Tom’s Diner” a Suzannei Vega, prima de pe albumul său „Solitude Standing” din 1987. Acest succes a fost notabil, deoarece această melodie a stat la baza algoritmului inițial MP3, menită să evidențieze timbrul vocal al artistei.

Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că prefer gustul muzical al Suzannei Vega, în comparație cu celelalte genuri. Nu sunt un mare fan al hip-hop-ului, pop-ului sau al muzicii clasice, care erau de asemenea incluse în test.

Am greșit în cazul melodiei „Tom Ford” a lui Jay-Z, deși am ales fișierul MP3 cu rata de biți superioară. Hip-hop-ul se bazează mai mult pe bas decât pe nuanțele subtile ale calității sunetului. NPR a menționat că Jay-Z este un investitor în Tidal, un serviciu de streaming dedicat calității audio superioare.

Am ales corect și varianta necomprimată pentru „Speed of Sound” de la Coldplay, dar ar putea fi fost doar noroc. A fost necesară o concentrare intensă pentru a putea diferenția între WAV-urile necomprimate și MP3-urile de 320 kbps.

Neil Young a promovat propriul său player audio portabil de înaltă fidelitate, Pono, și a fost reprezentat în acest test prin piesa „There’s A World” de pe albumul „Harvest”. Această melodie se îndepărtează de stilul folk-rock al lui Young, fiind acompaniată de o orchestră. Din păcate, am greșit și aici. Presupun că Young ar fi dezamăgit de mine, având în vedere criticile sale anterioare la adresa audio digital. Îmi pare rău, Neil!

Un aspect important al testului a fost faptul că, deși am reușit ușor să elimin fișierele MP3 cu rată de biți mai mică, diferența dintre MP3-urile de calitate superioară și fișierele WAV necomprimate a fost greu de distins. Poate că aș fi avut mai mult succes cu un amplificator stereo dedicat, eventual cu tuburi de vid, în loc de căști ieftine conectate la laptop.

Pe de altă parte, rezultatul poate demonstra eficiența algoritmilor moderni de compresie audio, chiar și a celor cu pierderi, precum MP3. Ar trebui să acorzi o atenție specială pentru a distinge un fișier bine înregistrat și masterizat în Ogg Vorbis sau MP3 de pe CD, atâta timp cât rata de biți este suficient de ridicată.

Merită Audio de Înaltă Rezoluție?

Concluzionând, dacă ești un ascultător obișnuit care utilizează echipamente standard, este posibil să nu remarci diferențele dintre sunetul obișnuit și cel digital de înaltă rezoluție. Cu toate acestea, abonamentele premium de la Spotify sau serviciile de streaming dedicate calității audio superioare, cum ar fi Tidal sau Qobuz, par a fi o investiție oportună, mai ales pentru cei care apreciază cu adevărat experiența auditivă.

Chiar și pe sisteme audio mai puțin performante, calitatea superioară a sunetului, cu o rată de biți superioară, se diferențiază constant de fișierele MP3 cu rată de biți mai mică.