Ce sunt umbrele zdrobite și luminile suflate?

În fotografie, fenomenele de „umbre comprimate” și „lumini arse” reprezintă dificultăți frecvente legate de expunere. Vom analiza în detaliu natura acestora, modul în care pot fi identificate și strategiile pentru a le gestiona.

Umbrele comprimate și luminile arse sunt două manifestări ale aceleiași probleme fundamentale. Când se comprimă umbrele, imaginea este subexpusă până la punctul în care apar porțiuni mari de negru absolut, așa cum se poate observa în exemplul fotografiei de mai jos.

Luminile arse reprezintă exact opusul: supraexpunerea imaginii, care duce la apariția unor zone extinse de alb pur.

Problema majoră cu aceste efecte este că nu pot fi corectate în post-procesare, chiar și atunci când se lucrează cu imagini în format RAW. În exemplul imaginii subexpuse, se observă că, deși luminozitatea a fost crescută, umbrele rămân negre, iar singurul efect este adăugarea de zgomot digital în zonele întunecate.

Similar, în cazul imaginii supraexpuse, luminozitatea a fost redusă, dar cerul capătă o nuanță gri, indicând lipsa datelor care pot fi recuperate.

Metode de a preveni apariția umbrelor comprimate și a luminilor arse

De obicei, se pot identifica umbrele comprimate sau luminile arse chiar cu ochiul liber, analizând imaginea afișată pe ecranul camerei. Dacă zone importante ale fotografiei sunt negre, înseamnă că a fost subexpusă semnificativ, iar dacă sunt albe, înseamnă că a fost supraexpusă.

Dificultățile apar în cazul fotografiilor cu expunere mai subtilă, unde zonele imaginii par corect expuse, dar nu se poate stabili cu certitudine dacă umbrele sau luminile extreme sunt afectate. Această situație este des întâlnită la fotografierea scenelor cu o gamă dinamică extinsă.

Cea mai eficientă metodă de a evalua calitatea expunerii este utilizarea histogramei integrate în cameră. Dacă histograma prezintă un vârf pronunțat sau datele sunt concentrate la extremitățile graficului, trebuie avut în vedere că punctul cel mai de jos corespunde negrului pur, iar cel mai de sus albului pur, ceea ce indică o potențială problemă. Iată histogramele pentru imaginile subexpusă și supraexpusă prezentate anterior.

Și cea supraexpusă, de asemenea.

În histograma subexpusă, vârful de la bază reprezintă toți pixelii negri puri, în timp ce în histograma supraexpusă, vârful corespunde pixelilor albi puri.

Totuși, prezența unui vârf de alb sau negru pur nu este întotdeauna problematică. În cazul unei scene foarte luminoase, este normal să existe o mică porțiune de „lumini speculare” de alb pur, sau ca soarele să apară ca o pată albă pe cer.

Similar, într-o fotografie realizată în condiții de lumină redusă, o mică zonă de negru pur în umbră nu este neapărat o problemă.

În ultima fotografie, se observă prezența albului pur în zona soarelui și a negrului pur în roci și umbre, dar deoarece imaginea per ansamblu arată corect, nu este o problemă.

Prevenirea umbrelor comprimate și a luminilor arse înseamnă în principal a asigura captarea detaliilor importante. Prin urmare, concentrați-vă pe obținerea unei expuneri corecte pe toate planurile. Deoarece ochii umani au o gamă dinamică superioară celei a unei camere foto, este necesar să se țină cont de limitele echipamentului. Într-un alt material am detaliat subiectul expunerii corecte în teren; în concluzie, pentru a evita aceste probleme, este recomandat să se fotografieze în format RAW, să se consulte histograma și să se realizeze câteva fotografii de siguranță.

În situația în care gama dinamică a scenei depășește capacitatea camerei de a captura toate detaliile într-o singură fotografie, se poate recurge la tehnica fotografiei HDR.