Există un singur lucru pe care lumea jocurilor pe computer îl iubește mai mult decât jocurile și aceasta este terminologia de nescrutat. „Da, afișajul meu are G-Sync, 1 ms GTG, un raport de aspect 16:9, plus HDR, desigur. Omule, nu vei vedea niciun fel de fantomă pe acest copil.”
Dacă acele câteva propoziții erau un amestec de cuvinte fără sens pentru tine, acest articol intenționează să decripteze toți acești termeni specializați și să te ajute să-ți dai seama ce este cel mai important pentru experiența ta de joc. Există tot felul de terminologie unică pentru componentele PC, inclusiv procesoare, plăci grafice și plăci de bază. Mulți dintre acești termeni îi puteți ignora în siguranță și puteți obține ceea ce este considerat cea mai bună parte pentru gama dvs. de preț.
Monitoarele sunt puțin diferite. Sunt vizuale și fiecare își are propria părere despre ceea ce arată bine – care culori ale monitorului sunt prea spălate sau care nu are suficient „pop” vizual. Chiar și tipul de placă grafică pe care o aveți vă poate influența alegerea monitorului.
Având în vedere acest lucru, haideți să ne scufundăm în lumea sălbatică a tehnologiei monitorului.
Cuprins
Rată de reîmprospătare
O rată de reîmprospătare este cât de repede își poate schimba monitorul imaginea – da, chiar și în era noastră tehnologică, videoclipul este încă doar un set de imagini statice care se schimbă foarte rapid. Viteza cu care se modifică o imagine afișată este măsurată în herți (Hz). Dacă aveți un afișaj de 120 Hz, de exemplu, acesta se poate reîmprospăta de 120 de ori pe secundă. Un monitor de 60 Hz face jumătate din asta, cu 60 de ori pe secundă, iar o rată de reîmprospătare de 144 Hz înseamnă că se poate schimba de 144 de ori pe secundă.
Cele mai multe dintre monitoarele din lume de astăzi au o rată de reîmprospătare standard de 60 Hz. Monitoarele de gaming mai apreciate, totuși, au rate de reîmprospătare de 120 și 144 Hz. Cu cât rata de reîmprospătare este mai mare, cu atât un joc este redat mai ușor pe ecran, presupunând că placa dvs. grafică este la înălțime.
G-Sync și FreeSync
Mergând mână în mână cu rata de reîmprospătare este Nvidia G-Sync și FreeSync de la AMD. Fiecare companie de plăci grafice acceptă propria versiune a tehnologiei cu rată de reîmprospătare variabilă (numită și sincronizare adaptivă). Acesta este momentul în care placa grafică și monitorul își sincronizează ratele de reîmprospătare pentru a oferi o imagine mai consistentă și mai netedă.
Când o placă grafică împinge mai multe cadre decât poate afișa monitorul, veți ajunge la rupere de ecran. Acesta este momentul în care porțiuni din imaginea curentă și următoarea sunt afișate pe ecran în același timp.
Un exemplu de rupere a ecranului.
Acest lucru nu numai că duce la o experiență de joc urâtă, dar vă poate provoca și dureri de cap sau chiar greață dacă sunteți sensibil la aceasta.
Deci, sincronizarea adaptivă este grozavă, dar trebuie să aveți o placă grafică care să accepte tehnologia înainte ca aceasta să funcționeze. În general, asta înseamnă că oricine are o placă Nvidia GeForce primește un monitor G-Sync, iar oricine are o placă grafică AMD Radeon folosește FreeSync.
Cu toate acestea, există o problemă, deoarece unele monitoare FreeSync acceptă și G-Sync. Aceasta este o veste grozavă, deoarece monitoarele FreeSync tind să fie mai ieftine decât omologii lor G-Sync. Există doar câteva monitoare FreeSync care sunt „compatibile cu G-Sync”, deci nu uitați să verificați recenziile pentru a vedea cât de bine funcționează „G-Sync pe FreeSync” înainte de a cumpăra.
Întârziere de intrare
Rata de reîmprospătare este doar o parte a unei ecuații foarte mari. O altă problemă de luat în considerare este decalajul de intrare, care are două definiții pentru a face lucrurile și mai confuze. Vestea bună este că ambele sensuri sunt idei simple.
Când majoritatea oamenilor vorbesc despre întârziere de intrare, ei vorbesc despre momentul dintre momentul în care apăsați o tastă de pe tastatură, faceți clic pe mouse sau mutați un controler și când acea acțiune este reflectată pe ecran. Dacă nu există nicio întârziere perceptibilă, atunci apăsările de taste, clicurile de mouse și alte intrări par să fie imediate. Dacă există întârziere, s-ar putea să trageți cu arma și apoi durează o jumătate de secundă sau mai mult înainte ca acțiunea să aibă loc pe ecran. Acest lucru este rău atunci când joci, mai ales dacă încerci să treci peste alt jucător uman într-un joc precum Fortnite.
A doua definiție are legătură cu imaginea. Există întotdeauna o mică întârziere între momentul în care un semnal video atinge monitorul și când apare pe ecran. Aceste câteva milisecunde sunt uneori denumite decalaj de intrare dar este denumit mai corect ca întârziere de afișare.
Oricum l-ai numi, rezultatul este că, atunci când joci un joc cu mișcare rapidă, băieții răi pot ataca înainte ca tu să știi că sunt acolo, sau personajul tău se mută într-un loc pe care nu ar trebui să-ți dea seama înainte de a-ți da seama și sfârșește mort. .
Întârzierea de intrare a controlerului sau întârzierea afișajului face ca un monitor să arate rău, așa că nu veți găsi aceste numere anunțate pe o pagină de produs Amazon. În plus, decalajul de intrare nu este doar o chestiune de capacitățile monitorului dvs. Poate fi afectat de sistemul dvs. sau de setările grafice din joc, cum ar fi V-Sync.
Pentru a afla dacă monitorul dvs. potențial are o problemă serioasă de întârziere de intrare sau de afișare, uitați-vă la recenzii printr-o simplă căutare pe web, cum ar fi „întârziere de intrare” [Monitor X].” Majoritatea monitoarelor ar trebui să fie în regulă pentru majoritatea utilizărilor, dar dacă jucați un joc competitiv, cum ar fi CS:GO, atunci reducerea oricărui întârziere de intrare contează.
Timp de raspuns
Avem o explicație frumoasă și lungă despre timpul de răspuns pentru cei care doresc să citească despre punctele sale mai fine. Pe scurt, totuși, timpul de răspuns este cât durează pixelii de pe un monitor pentru a schimba de la o culoare la alta și este măsurat în milisecunde. Este adesea măsurată prin cronometrarea cât timp durează pentru a trece de la negru la alb și înapoi. Uneori, totuși, veți vedea un timp de răspuns care spune ceva de genul 4 ms (GTG). Asta înseamnă de la gri la gri; monitorul începe cu gri și apoi trece printr-o grămadă de alte nuanțe de gri.
În general, cu cât timpul de răspuns este mai mic, cu atât mai bine, deoarece înseamnă că pixelii de pe ecran pot trece suficient de rapid pentru a ajunge la următorul cadru. Asta seamănă foarte mult cu rata de reîmprospătare și asta pentru că cele două concepte sunt legate. Rata de reîmprospătare este conceptul de nivel înalt care indică câte cadre de imagine pot fi afișate pe monitor într-o secundă. Timpul de răspuns este munca de nivel inferior pe care pixelii individuali o fac trecând de la un cadru la altul.
Jocurile multiplayer cu ritm rapid, cum ar fi Street Fighter, beneficiază de timpi de răspuns redusi.
Dacă pixelii nu se mișcă la următoarea imagine suficient de repede, puteți ajunge la artefacte vizuale pe ecran, denumite fantomă. Când se întâmplă acest lucru, obiectele pot părea neclare sau ca și cum ați vedea dublu, sau obiectele din fundal pot părea că au halou în jurul lor. Urmăriți acest scurt videoclip YouTube care arată un exemplu cu adevărat evident de fantomă.
Timpul de răspuns poate fi important, dar, din păcate, măsurătorile timpului de răspuns nu sunt standardizate. Aceasta înseamnă că ar trebui să faceți niște cercetări – să citiți recenzii și să vedeți dacă criticii, clienții sau utilizatorii forumului de jocuri se plâng de ghosting pe monitorul dvs.
TN și IPS
În general, există două tipuri de tehnologii de panou de afișare pe care le veți întâlni atunci când cumpărați un monitor nou: twisted nematic (TN) și IPS (comutare în plan). Nu vom intra în detaliu a ceea ce înseamnă acești termeni și a modului în care funcționează. Tot ce trebuie să știți este că panourile TN oferă unii dintre cei mai buni timpi de răspuns pentru monitoarele de jocuri. Schimbul este că mulți oameni se plâng că culorile de pe panourile TN par mai estompate sau „spălate”.
Ecranele TN tind, de asemenea, să aibă unghiuri de vizualizare mai slabe, așa că dacă nu stați în punctul favorabil al monitorului, nu veți vedea aceeași cantitate de detalii, iar unele obiecte ar putea să nu fie la fel de vizibile în timpul scenelor întunecate.
Opiniile diferă cu privire la tipul de panou mai bun. Este o idee bună să mergeți la magazin și să le verificați, astfel încât să puteți vedea diferențele dintre TN și IPS în persoană.
HDR
O imagine promoțională care arată efectul pe care îl are HDR pe televizoarele 4K.
Gama dinamică înaltă (HDR) este o caracteristică importantă a monitoarelor moderne. Îl veți găsi mai ales pe monitoarele 4K UHD, dar HDR poate fi folosit și cu alte rezoluții. HDR permite o gamă mai largă de culori pe afișaj. Ca rezultat, culorile par mai vii pe ecran, iar efectul este uimitor.
În multe privințe, HDR este o caracteristică chiar mai bună decât 4K. Dacă sunteți în căutarea unui monitor de 1080 p, de exemplu, și dați peste unul care are HDR, merită luat în considerare. Totuși, ar trebui să verificați din nou recenziile pentru a vedea dacă funcția merită. HDR este o caracteristică premium, ceea ce înseamnă că veți plăti un preț premium și cine vrea să plătească pentru HDR prost?
Tehnologia Quantum Dot
Afișajele cu puncte cuantice folosesc semiconductori de cristal minuscule (nu mai largi de câțiva nanometri), fiecare dintre acestea fiind capabil să emită o singură culoare, foarte pură. Producătorii de monitoare iau o grămadă de puncte cuantice care emit roșii și verzi, le lipesc pe un strat de monitor și apoi luminează cu LED albastru pe ele. Rezultatul este un alb mai vibrant, care poate fi filtrat pentru a afișa o gamă mai largă de culori pentru afișajul LCD.
Aceasta este o explicație concisă a tehnologiei complexe. Esența este că punctele cuantice sunt o altă tehnologie pentru a face culorile mai vii, îmbunătățind astfel imaginea generală pe un afișaj.
Spațiu de culoare
Un spațiu de culoare sau un profil de culoare reprezintă gama potențială de culori pe care o poate afișa un monitor. Nu poate afișa toate culorile posibile pe care le putem vedea, așa că este folosită pentru un subset predefinit al acestora, numit spațiu de culoare.
Există mai multe spații de culoare pe care le întâlniți când vă uitați la specificațiile monitorului, inclusiv sRGB, AdobeRGB și NTSC. Toate aceste standarde au propriul mod de a defini ce nuanțe de culoare poate reproduce un monitor. Pentru o discuție detaliată despre aceasta, consultați tutorialul nostru despre profilele de culoare.
Producătorii de monitoare susțin de obicei că monitorul lor acoperă X la sută din sRGB (cel mai comun spațiu de culoare), NTSC sau spațiul de culoare AdobeRGB. Aceasta înseamnă că dacă sRGB își definește setul de culori pentru a include o gamă specifică de nuanțe de culoare, atunci monitorul la care te uiți poate reproduce fidel X la sută din culorile din spațiul de culoare respectiv.
Din nou, spațiul de culoare este ceva despre care pasionații de monitor au păreri puternice. Probabil că este mai multă informație decât trebuie (sau dorim) să ne îngrijorăm cei mai mulți dintre noi. Ca regulă generală, amintiți-vă că, cu cât procentul pentru fiecare standard de spațiu de culoare este mai mare, cu atât este mai probabil ca monitorul să aibă o reproducere bună a culorilor.
Luminozitate maximă
Nu toate monitoarele includ evaluări de luminozitate în specificațiile lor, dar multe o fac. Aceste evaluări se referă la luminozitatea maximă măsurată în candela pe metru pătrat (cd/m2). Atunci când o imagine este afișată pe ecran, cele mai luminoase părți ale acesteia sunt capabile să atingă acea valoare maximă de luminozitate, în timp ce părțile mai întunecate vor fi sub aceasta.
În general, 250 până la 350 cd/m2 sunt considerate acceptabile și asta oferă majoritatea monitoarelor. Dacă aveți un monitor HDR, vă uitați de obicei la ceva care are cel puțin 400 nits (1 nit este egal cu 1 cd/m2).
Cel mai bun rating pentru luminozitatea monitorului este, încă o dată, în ochii privitorului. Unora le-ar plăcea să aibă un monitor PC de 1.000 de nit, în timp ce alții se plâng că ar fi mult prea mult pentru ochii lor săraci.
Raportul de aspect
Un monitor ultrawide cu un raport de aspect de 32:109.
În cele din urmă, există raportul de aspect, cum ar fi 16:9, 21:9 sau 32:10. Primul număr din raport reprezintă lățimea afișajului, iar al doilea este înălțimea. Pe un afișaj 16:9, ceea ce înseamnă că pentru fiecare 16 unități de lățime există nouă de înălțime.
Dacă ați văzut vreodată un episod clasic din Noroc sau orice emisiune TV mai veche, ați observat că se află într-o cutie pătrată în mijlocul ecranului modern al televizorului. Asta pentru că emisiunile TV mai vechi foloseau raportul de aspect 4:3. Monitorul și televizorul mediu au un raport de 16:9, cu afișajele ultra-late de obicei atingând 21:9, dar există multe alte rapoarte, cum ar fi 32:10 și 32:9.
Dacă nu sunteți în căutarea unui monitor comun 16:9 sau 21:9, cel mai bun pariu este să vizitați un showroom pentru a vedea cum arată aceste alte rapoarte de aspect și dacă vă atrag.
Acolo, am reușit! Acum sunteți echipat cu zece explicații despre terminologia monitorului și o idee mai bună despre ceea ce doriți. Du-te și cucerește lumea confuză a ecranelor computerelor, prietene.