Fișierele RAW stochează o cantitate substanțial mai mare de informații comparativ cu fișierele JPEG. Dacă deții un aparat foto DSLR sau mirrorless, ideal ar fi să utilizezi formatul RAW în majoritatea situațiilor, pentru a exploata la maximum capacitățile echipamentului tău. Chiar și telefoanele iPhone oferă acum opțiunea de a captura imagini RAW. Totuși, există anumite scenarii în care utilizarea formatului RAW nu este recomandată sau chiar ar trebui evitată.
Situații în care viteza și ușurința partajării sunt prioritare
Adesea, sunt solicitat să fotografiez la evenimente sociale, cum ar fi petreceri de Crăciun sau reuniuni de familie. Acestea nu sunt sesiuni foto profesionale, ci mai degrabă instantanee ale unor oameni, adesea într-o atmosferă relaxată. Motivul pentru care sunt rugat să fac aceste fotografii este, în general, datorită reputației mele de fotograf. Odată ce ai dobândit o asemenea reputație, te vei confrunta frecvent cu astfel de cerințe.
În astfel de contexte, configurez camera în modul de prioritate a diafragmei, utilizez un bliț extern dacă este necesar și mă deplasez printre invitați, imortalizând momentele. Acesta este unul dintre puținele cazuri în care aleg în mod deliberat formatul JPEG. Avantajul principal este că, la sfârșitul evenimentului, pot transfera rapid toate fotografiile într-un folder Dropbox (sau similar), fără a fi nevoie de prelucrări suplimentare. Astfel, organizatorul primește toate fotografiile instantaneu, fără ca eu să mai pierd ore întregi editându-le în Lightroom.
Când fotografiați în rafală
Atunci când utilizezi modul rafală, toate fotografiile sunt stocate temporar într-un buffer înainte de a fi salvate pe cardul de memorie. Dimensiunea acestui buffer este un factor limitativ major pentru durata unei sesiuni foto în rafală. Deoarece fișierele JPEG sunt semnificativ mai mici decât fișierele RAW, majoritatea aparatelor foto pot stoca mai multe imagini JPEG în buffer, ceea ce permite o durată mai lungă de fotografiere în rafală.
Spre exemplu, modelul meu Canon 5DIII poate captura șase cadre pe secundă, atât în format RAW, cât și JPEG. Totuși, buffer-ul poate stoca doar 18 imagini RAW, ceea ce înseamnă că pot realiza o rafală de trei secunde la viteză maximă înainte ca performanța să scadă. Pe de altă parte, acesta poate stoca 64 de imagini JPEG, oferind aproximativ zece secunde de fotografiere continuă.
În situații precum evenimente sportive sau alte circumstanțe în care doresc să capturez o serie rapidă de fotografii, optez pentru formatul JPEG. Uneori, este mai important să imortalizezi un moment, chiar dacă calitatea imaginii nu este maximă.
Când realizați time-lapse-uri
Secvențele time-lapse, acele clipuri video accelerate care condensează o oră, o zi sau chiar mai mult într-un format video accesibil, necesită un număr mare de fotografii. De obicei, se utilizează o frecvență de 24 de cadre pe secundă, ceea ce înseamnă că pentru fiecare secundă de filmare este nevoie de 24 de fotografii. Prin urmare, un videoclip time-lapse de două minute și jumătate ar însuma 3.360 de imagini.
Unii fotografi time-lapse folosesc formatul RAW, dar acest lucru implică un volum considerabil de muncă și, mai ales, necesită un computer performant. Majoritatea laptopurilor nu sunt echipate să gestioneze un astfel de volum de date. (La o dimensiune de 25 MB per fișier RAW, chiar și un interval time-lapse scurt poate genera peste 80 GB de date).
Dacă ești la început, cea mai simplă soluție este să ajustezi expunerea direct pe teren și să înregistrezi în format JPEG. Computerul tău îți va fi recunoscător pentru asta.
Exista un alt motiv pentru a evita formatul RAW — atunci când spațiul de stocare era o problemă majoră — dar acest lucru nu mai reprezintă un obstacol important: cardurile SD de calitate sunt acum accesibile la prețuri între 10 și 30 de dolari. În afara situațiilor prezentate mai sus, ar trebui să utilizezi formatul RAW implicit.